Viața prin farfurie (II). Smerenia gustului: sănătatea începe la finalul certitudinii

Viața prin farfurie (II). Smerenia gustului: sănătatea începe la finalul certitudinii
Imagine Vocile Edge. Ioana Bogdan, fata timidă care și-a început cariera de bucătar cu o concediere și a ajuns să gătească pentru miliardari (sursa foto: arhiva personală)
Majoritatea oamenilor își trăiesc viața construind ziduri în jurul gusturilor lor. „Nu-mi place peștele.” „Nu suport broccoli.” „Nu pot să beau cafea fără zahăr.” „Eu nu sunt omul salatelor.”

Observă cu atenție formularea. Nu vorbim despre ceea ce alegem să mâncăm astăzi. Vorbim despre identitate. Gustul devine parte din cine credem că suntem.  Asta este protecția egoului. Inconștient, ne este mai ușor să spunem că un aliment „nu este pentru noi” decât să acceptăm că poate nu i-am oferit niciodată o șansă reală. Dacă ne schimbăm preferințele, parcă se fisurează imaginea pe care ne-am construit-o despre noi înșine. Din fericire, realitatea este diferită.

Oamenii pe care îi admir

Oamenii pe care îi admir cel mai mult nu sunt cei care au avut mereu dreptate. Sunt cei care au avut curajul să spună: „Am descoperit ceva nou și mi-am schimbat părerea.” Cred că același lucru este valabil și în bucătărie. În fiecare zi întâlnesc oameni care îmi spun că nu le plac anumite alimente.

Rar îi întreb de ce. Îi întreb mai degrabă când au decis asta. De cele mai multe ori urmează o poveste din copilărie.O farfurie cu spanac rece. Un pește plin de oase. O legumă fiartă excesiv. Un aliment pe care au fost obligați să îl termine înainte să se ridice de la masă. Și, fără să își dea seama, o singură experiență devine o sentință pe viață. Dar dacă experiența a fost problema, nu alimentul?

În ultimii ani am învățat că unul dintre cele mai importante ingrediente din bucătărie nu este sarea și nici uleiul de măsline. Este curiozitatea. Curiozitatea de a mai încerca o dată. Curiozitatea de a accepta că poate broccoli nu era rău. Poate doar nu fusese gătit bine. Poate peștele nu era problema. Poate modul în care a fost preparat. Poate iaurtul natural părea fad doar pentru că papilele noastre erau obișnuite cu deserturi în care zahărul era ingredientul principal.

Când începe smerenia gustului

Smerenia gustului începe în momentul în care încetăm să confundăm preferințele cu adevărul. Și aici cred că nutriția are multe de învățat din știință. În alimentație apar permanent certitudini absolute. „Acesta este alimentul miraculos.” „Acela este alimentul toxic.” „Aceasta este dieta perfectă.” Realitatea este mult mai puțin spectaculoasă.

Știința nu funcționează cu certitudini de acest fel. Ea înaintează prin dovezi. Iar atunci când apar dovezi mai bune, recomandările se schimbă. Nu pentru că oamenii de știință sunt inconsecvenți. Ci pentru că sunt suficient de smeriți încât să lase realitatea să le corecteze convingerile. Una dintre cele mai frumoase descoperiri din psihologia alimentației este că gustul nu este fix.

Cercetările arată că preferințele alimentare se formează și se modifică pe parcursul vieții. Expunerea repetată la un aliment, într-un context pozitiv și fără presiune, crește șansele ca acesta să fie acceptat și chiar apreciat în timp. Acest fenomen este cunoscut sub numele de mere exposure effect. În același timp, sensibilitatea gustativă este influențată de ceea ce consumăm zilnic.

Preferințele nu sunt o sentință, ci o fotografie de moment

O alimentație bogată în produse ultraprocesate, foarte dulci sau foarte sărate, poate face ca aromele naturale să pară mai puțin intense. Vestea bună este că această adaptare funcționează și în sens invers: reducerea treptată a zahărului, a sării și a alimentelor ultraprocesate permite redescoperirea gustului autentic al alimentelor. Pe scurt, preferințele noastre alimentare nu sunt o sentință. Sunt o fotografie a obiceiurilor noastre din acest moment.

Mi-ar plăcea să facem același lucru și cu gustul nostru. Să nu mai spunem: „Eu nu mănânc niciodată asta.” Ci:„Până astăzi nu am găsit varianta care să îmi placă.” Diferența pare mică. În realitate, schimbă totul. Prima propoziție închide ușa. A doua lasă loc pentru descoperire. Iar sănătatea nu apare, de cele mai multe ori, în urma unei decizii spectaculoase.

Ea apare după sute de decizii mici, repetate aproape fără să le observăm. O legumă în plus. Mai puțin zahăr în cafea. O rețetă nouă. Încă o șansă oferită unui aliment pe care l-am condamnat prea devreme. Poate că adevărata maturitate culinară nu înseamnă să gătești preparate complicate.

Poate înseamnă doar să fii suficient de smerit încât să accepți că și gustul tău poate evolua. Iar asta este o veste extraordinară. Pentru că dacă gustul poate fi educat, atunci sănătatea nu mai este un privilegiu rezervat celor „norocoși”. Devine o abilitate pe care o construim, zi după zi. Farfurie după farfurie.

Ritualul săptămânii

Există un aliment pe care ai spus ani la rând că nu îl suporți?

Săptămâna aceasta nu încerca să îl iubești. Încearcă doar să îl întâlnești din nou. Gătește-l diferit. Combină-l cu ingrediente care îți plac. Mănâncă-l fără presiunea de a decide imediat dacă este bun sau rău. La final, pune-ți o singură întrebare: „Am fost suficient de curios încât să îi mai dau o șansă?” Uneori, sănătatea începe exact acolo unde se termină certitudinile.

Despre autor

Ioana Bogdan este fondatoarea brandului Ritual, născut inițial în bucătăria de acasă. Astăzi include un bistro în Deva, ateliere pentru copii, cursuri de gătit, programe educaționale și o comunitate care împărtășește aceeași preocupare pentru un stil de viață sănătos. Ioana A urmat cursurile prestigiosului Institut Paul Bocuse din Lyon, una dintre cele mai respectate școli culinare din lume. A continuat apoi pregătirea în Toscana, unde a aprofundat bucătăria italiană. Anii petrecuți în Franța și Italia au schimbat complet modul în care privea gastronomia. Povestea completă a Ioanei Bogdan o puteți citi aici.

0 comentarii Comentarii