S-a reactivat ziaristul de DNA, care strigă la inculpat „Dă, bă, banii”

Acum câțiva ani, în era de glorie a binomului Coldea – Kovesi, știrile de la DNA erau punctul central al jurnalelor de știri. Se organizau „vizionări” ale inculpaților, mai mult sau mai puțin celebri, și la intrarea și la ieșirea (în general în cătușe) din instituție. Ce vizați de anchete trebuiau să treacă printr-o mare de ziariști care puneau întrebări la care niciunul dintre preopinenți nu răspundea. La intrare pentru că habar n-aveau despre ce e în dosar, la ieșire pentru că, odată încălțați cu calitatea de suspect sau inculpat legea interzice divulgarea informațiilor pe durata cercetării penale.

Ne amintim de Ponta care se străduia să înainteze printre ziariști cu piciorul rupt și sprijinit în cârje. Peste masa de ziariști întotdeauna tronau urletele lui Ceaușescu: „Dă, bă, banii. Borfașule, unde sunt banii?”

Ani de zile după dispariția binomului în față la DNA a fost liniște. Nu știu dacă se făceau mai puține dosare sau mai puțin zgomot, așa cum e și normal de altfel. Dar iată că obiceiul a revenit.

Întrebări tâmpite puse de ziariști doar ca să se afle în treabă

La intrarea în sediul DNA a șefului reținut al ARR am auzit următoarele întrebări una mai inteligentă decât alta: „Câtă șpagă ați luat?”, „De câte ori ați luat șpagă?”, „De ce aveți atâția bani?”, „De ce furați?”. Cam cine oare răspunde la asemenea întrebări?

Cam cum să te gândești că, pătruns de justețea întrebărilor presei, „coruptul” se va opri și va declara în lacrimi, câtă șpagă a luat, de la cine și să promită că nu mai face. Plus că majoritatea întrebărilor erau urlate când omul era deja în interior, cu ușa închisă și să fi vrut și nu putea răspunde.

Dar obiceiul de a ne da în stambă, ca ziariști, pentru a părea duri, intransigenți și vigilenți, a revenit în forță.

Dosarul cutiilor de pantofi este, evident, pentru Grindeanu

Nu mai spun de titlurile de pe burtiere: „șeful de cabinet al lui Grindeanu”, „omul de încredere al lui Grindeanu”. Sincer nu cred că am văzut pe undeva scris, pe vreun breaking news, numele cetățeanului inculpat.

Evident că dosarul e cu bătaie la Grindeanu. Știu și copiii de grădință. Dacă domnii procurori au ceva întâlniri, intermediari sau transferuri de bani documentate între inculpat și șeful PSD ar fi bine să le scoată.

Dacă nu, până la proba contrarie, și dacă Grindeanu l-a pus cu mâna lui pe om pe scaunul de dirctor la ARR, nu e deocamdată mai vinovat ca Bolojan de pildă, pentru că e imposibil să fie numit un director la o autoritate a statului și primul-ministru ori vreunul dintre sfătuitorii săi să nu fie informat.

Nu am văzut aceeași presă furibundă călare pe Bolojan când l-a primit pe afaceristul din Vaslui în audiență. Deși sincer n-am prea înțeles atunci pentru ce l-a primit și ce-au discutat, dacă nu despre ceva contribuții la partid, pe care ăla susținea că le-a dat.

Nici Nicușor Dan n-a sărit să explice de ce unul dintre consilierii săi (Vlad Voiculescu) este suspectat de DNA pentru un prejudiciu de 1 miliard de lei. Și cam pe ce teme îl consiliază, că văd că pe tema datoriei la Pfizer a fost foarte eficient.

În schimb Grindeanu trebuie să vorbească despre cutiile de pantofi ale unui (teoretic) fost colaborator. Sau cel puțin așa susțin useriștii pe care i-am văzut toată ziua de ieri prin studiourile tv cu cutii de pantofi pe care scriseseră Grindeanu. Aceeași useriști care nu au reușit să ne spună de ce incoruptibilul ministru al apărării Moșteanu se întâlnea cu intermediari care pactau șpăgi de 1 milion de euro.

Fragmentele din stenograme sunt un mod de a ridiculiza inculpatul

Dintotdeauna procurorii DNA au dat presei (unei anumite părți a presei cum zicea răposatul Iliescu), pe surse, rechizitoriul. Rechizitoriul întotdeauna conține fragmente din interceptări sau audieri de martori, dar doar fragmente.

Care la rândul lor cuprind cifre cu sume de bani impresionante, declarații de martori sau suspecți care pronunță porecle ori diverse nume sus-puse. De obicei îngroșate și subliniate de procuror pentru ca eventualul cititor să nu le rateze.

Revenind la ziariști, vigilenți când e voie de urlat întrebări în stradă, când ajung cu pixul în mână, preocuparea pentru detalii dispare. Am văzut pe unii scriind de confiscarea a 350 mii euro, la alții erau 500 mii. La mulți ambele cifre apar în interiorul aceluiași articol.

Prezumția de vinovăție e de bază în presa românească

Nimeni nu a cerut un punct de vedere de la avocat. Inculpatul ce declară legat de proveniența banilor? De la ANI, de pildă dacă există sau nu o cercetare legată de averea directorului. Pentru că această instituție ar trebui să se sesizeze din oficiu, să analizeze veniturile, proprietățile și cheltuielile celui vizat și să constate dacă ar fi putut dispune legal de astfel de sume sau trebuie să dea explicații. Spălarea banilor poate întreba și ea pe oricine are în casă (și chiar în cont) sume de bani despre proveniența unor sume.

Altminteri, dacă un procuror nu probează a x îi dă ilegal lui y o sumă de bani pentru obținerea nejustificată și ilegală a unor avantaje materiale, fiecare e liber să aibă orice sumă poate justifica în casă și eventual să o numere în gând, în șoaptă sau cu voce tare în fiecare zi.

Altminteri m-am bucurat că șeful ARR își ținea „prada” în mobila din bucătărie. Nici nu vreau să mă gândesc ce ne-ar fi auzit urechile dacă avea hobby-ul de a-și contabiliza numerarul stând pe budă.