Citește știri economice
0 comentarii
Cercetătorii de la Stanford au analizat circuitul care formează o buclă complexă. Acesta pornește de la măduva spinării, trece prin talamus și cortex, ajunge în trunchiul cerebral – mai exact în medulla ventromedială rostrală (RVM) – și revine la măduva spinării. Traseul se activează doar după o leziune sau inflamație și determină creierul să interpreteze stimuli inofensivi, cum ar fi o atingere ușoară, ca fiind dureroși – fenomen cunoscut sub numele de sensibilizare centrală sau hiperalgezie.
Tehnici avansate de etichetare genetică
Cercetarea, condusă de Xiaoke Chen, profesor asociat de biologie la Stanford și afiliat al Wu Tsai Neurosciences Institute, a folosit tehnici avansate de etichetare genetică pentru a marca și urmări neuronii conectați. În modele de șoareci cu durere cronică indusă experimental, cercetătorii au reușit să „oprească” chimic acest circuit. Rezultatul a fost spectaculos: sensibilizarea dureroasă a dispărut complet, în timp ce răspunsurile normale la stimuli dureroși acuți au rămas intacte. În sens invers, activarea artificială a aceluiași circuit la șoareci sănătoși a generat o stare de sensibilitate dureroasă persistentă, care a durat săptămâni întregi.
„O surpriză pentru noi a fost că durerea acută și durerea cronică pot fi complet separate”, a declarat Xiaoke Chen. „Există un circuit dedicat care se activează doar după leziune, ceea ce ne oferă oportunitatea de a ținti componenta durerii cronice fără a afecta durerea protectoare acută.” Această distincție clară între cele două tipuri de durere deschide perspective terapeutice promițătoare. Aproape 60 de milioane de americani suferă de durere cronică, o afecțiune care adesea duce la probleme de sănătate mintală și dependență de opioide. Blocarea selectivă a acestui circuit ar putea oferi alinare fără a compromite mecanismele naturale de protecție ale organismului.
Durerea și cercetările de la Stanford
Cercetătorii investighează acum modificările moleculare care declanșează activarea circuitului, cu speranța de a dezvolta medicamente țintite. Ei analizează, de asemenea, date genetice umane pentru a verifica dacă mecanismul similar există și la om.
Studiul, intitulat Deconstruction of a spino-brain–spinal cord circuit that drives chronic pain, reprezintă un pas important către tratamente mai precise și mai sigure pentru una dintre cele mai invalidante afecțiuni medicale ale epocii moderne.
Creierul greșește uneori în interpretări
Durerea funcționează ca un sistem de avertizare. Ea ajută organismul să evite vătămările și să se recupereze după o leziune. Durerea cronică, însă, continuă mult timp după ce amenințarea inițială s-a stins. Ea se poate menține sau chiar să apară din cauza unei leziuni, inflamații sau alte afecțiuni. Durerea este adesea legată de riscuri mai mari de probleme de sănătate mintală și de abuz de opioide.
O caracteristică esențială este sensibilizarea. Chiar și o atingere ușoară poate fi uneori dureroasă. „În durerea cronică, creierul interpretează greșit atingerea ca fiind un stimul dureros”, a spus Chen.
RECOMANDĂRI NEWSEDGE 
