Analiză Euronews: Poate SUA să părăsească NATO? Între amenințările lui Trump, lege și riscul unei retrageri „din interior”

Amenințările lui Trump aduc în actualitate o întrebare veche

Declarațiile recente ale președintelui american Donald Trump au readus în prim-plan o temă sensibilă. Poate, în mod real, Statele Unite să părăsească NATO?

Pe fondul tensiunilor generate de conflictul din Iran și al nemulțumirii față de lipsa de implicare a aliaților europeni, Trump a mers până la a descrie NATO drept un „tigru de hârtie”. Și a sugerat că o retragere nu mai este doar o ipoteză, notează Euronews.

Aceste declarații au generat confuzie și dezbateri intense, atât în spațiul public, cât și în rândul experților. Este o astfel de decizie posibilă sau doar retorică politică?

Ce spune tratatul NATO: un proces aparent simplu

La nivel formal, regulile alianței par clare. Articolul 13 din tratatul semnat în 1949 prevede că orice stat membru poate ieși din NATO printr-o notificare oficială, urmând ca retragerea să devină efectivă după un an.

În teorie, acest mecanism ar face procesul relativ simplu pentru majoritatea statelor.

Însă în cazul Statelor Unite, situația este mult mai complicată, din cauza rolului lor special în cadrul alianței.

SUA, un membru cu statut aparte

Statele Unite nu sunt doar un membru obișnuit al NATO. Ci și depozitarul tratatului. Adică instituția responsabilă de gestionarea documentelor oficiale și a notificărilor de aderare sau retragere.

Prin urmare, un eventual proces de retragere ar implica chiar autoritățile americane notificând propriul Departament de Stat și, ulterior, restul aliaților.

Deși, teoretic, SUA ar putea rămâne depozitar fără a mai fi membru, un astfel de scenariu ar necesita modificări ale tratatului. Și ar crea incertitudini juridice majore.

Legea americană: principalul obstacol

Dacă tratatul NATO oferă o cale relativ directă, legislația americană ridică bariere semnificative.

În 2023, sub administrația Joe Biden, a fost adoptată o lege care interzice explicit unui președinte să retragă unilateral SUA din NATO.

Pentru a face acest lucru, ar fi necesară o majoritate de două treimi în Senat sau adoptarea unei legi speciale de către Congres.

În plus, legea interzice utilizarea fondurilor federale pentru susținerea unei retrageri.

Această prevedere face ca o ieșire formală să fie extrem de dificilă din punct de vedere politic și juridic.

Posibilitatea unui conflict constituțional

Chiar și în aceste condiții, nu este exclus un conflict instituțional.

Administrația ar putea susține că retragerea dintr-un tratat internațional ține de atribuțiile președintelui, iar limitările impuse de Congres sunt neconstituționale.

Un astfel de conflict ar ajunge aproape sigur în fața Curții Supreme, ceea ce ar prelungi și mai mult procesul.

Scenariul cel mai realist: retragerea „din interior”

Deși o ieșire oficială este dificilă, experții avertizează că există un scenariu mult mai probabil și mai periculos: reducerea treptată a implicării SUA.

Acest lucru ar putea include:

• diminuarea finanțării
• retragerea personalului militar și civil
• refuzul de a respecta articolul 5 privind apărarea colectivă

Într-un astfel de caz, SUA ar rămâne formal în NATO, dar fără a mai contribui efectiv la funcționarea alianței.

Riscul major: pierderea credibilității

Pentru NATO, problema nu este doar una juridică sau militară, ci mai ales una de credibilitate.

Alianța funcționează pe baza încrederii că statele membre se vor apăra reciproc. Dacă această încredere dispare, întregul sistem de securitate poate fi afectat.

Unii analiști avertizează că o astfel de situație ar transforma NATO într-o structură „pe hârtie”, fără forță reală.

Ce ar însemna o retragere pentru Europa

Impactul unei retrageri sau al unei implicări reduse a SUA ar fi uriaș pentru Europa.

Statele europene și Canada ar trebui să compenseze:

• pierderea contribuției americane, care reprezintă aproximativ 60% din bugetul de apărare al NATO
• lipsa personalului militar și logistic
• accesul limitat la infrastructura strategică

În plus, ar apărea incertitudini majore privind securitatea continentului.

Lecția Franței: un precedent relevant

Deși nicio țară nu a părăsit complet NATO, există un precedent important.

În 1966, sub conducerea lui Charles de Gaulle, Franța s-a retras din structura militară integrată a alianței, obligând NATO să își mute sediul de la Paris la Bruxelles.

Franța a rămas însă membru politic și a revenit complet abia în 2009.

Acest exemplu arată că există forme intermediare între apartenență și retragere totală.

Mai degrabă o transformare decât o ieșire

În actualul context, o retragere completă a SUA din NATO pare puțin probabilă, din cauza obstacolelor legale și politice.

În schimb, riscul real este o schimbare graduală a rolului american în alianță. Una care ar putea slăbi NATO din interior.

Astfel, întrebarea nu mai este doar dacă SUA pot părăsi NATO, ci dacă alianța poate rămâne relevantă în cazul în care cel mai important membru al său își reduce angajamentul.