Cum putea România să finanțeze mai mult filmul Fjord al lui Mungiu? Deputatul George Gima: „Avem o lege ignorată de 6 ani”

Din bugetul total de 4,7 milioane de euro al filmului, contribuția statului român prin Centrul Național al Cinematografiei (CNC) a fost de aproximativ 700.000 de euro. Restul finanțării a venit în principal din Norvegia și prin coproducții europene. 

Într-un interviu acordat NewsEdge, deputatul USR George Gima, vicepreședinte al Comisiei pentru Cultură din Camera Deputaților, explică paradoxul din spatele „Fjord” și vorbește despre o soluție prin care CNC ar putea primi mai mulți bani. O lege care există, dar nu se aplică.

,,Fjord”, marele premiu la Cannes

Filmul regizat de românul Cristian Mungiu spune povestea unui cuplu româno-norvegian (jucați de Sebastian Stan și Renate Reinsve) care se mută într-un sat izolat dintr-un fiord norvegian. Inițial, aceștia sunt primiți cu brațele deschise de comunitatea de acolo. Însă ulterior unul dintre copiii familiei apare cu vânătăi la școală. Autoritățile norvegiene îi iau pe minori ca să-i protejeze. Producția este inspirată parțial din controversatul caz al familiei Bodnariu. Situația a provocat în 2015 o dezbatere internațională despre intervenția serviciului norvegian de protecție a copilului.

Filmările au avut loc într-o regiune din Norvegia. Filmul e o coproducție între șase țări: România, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Franța și Suedia. Și are o durată de 146 de minute. 

A fost premiat cu Palme d’Or la Festivalul de la Cannes. Acum va intra automat în competiția pentru o nominalizare la Oscar. Drepturile pentru SUA au fost achiziționate de Neon, cel mai puternic distribuitor pe piața americană, care a dus la Oscar și „Parasite”.

„Ne bucurăm de rezultate, dar nu investim”

Deputatul George Gima identifică un paradox în succesul filmului lui Cristian Mungiu. Spune că acesta ar trebui privit dincolo de dimensiunea simbolică și transformat într-o discuție despre finanțarea culturii.

„Avem un stat care se bucură de rezultatele culturii, dar nu investește în ea pe măsură. Fjord e un exemplu perfect: 40 de profesioniști români, un regizor român, un Palme d’Or. Din 4,7 milioane de euro, statul român a contribuit cu 700.000 de euro. Restul a venit din Norvegia și din coproducții europene.” 

Deputatul USR spune că problema este felul în care e privită cultura în țara noastră:

„Cultura ține și de creșterea economiei, e și imagine de țară. Un film premiat la Cannes face mai mult pentru reputația României decât multe campanii de promovare plătite din bani publici.” 

Cum ar putea CNC să își sporească finanțarea

Vicepreședintele Comisiei de Cultură din Camera Deputaților spune că suma acordată de CNC filmului este una mică, iar asta pentru că bugetul instituției nu este unul consistent. 

George Gima vorbește însă concret despre o sursă de finanțare pentru cinematografia română care există pe hârtie de șase ani și nu a fost niciodată accesată.

Este vorba despre Legea 50/2020. Aceasta prevede că 4% din sumele colectate de stat din industria jocurilor de noroc trebuie direcționate către Fondul Cinematografic. 

„E o lege în vigoare de 6 ani. Nu se aplică pentru că Ministerul Finanțelor nu a elaborat niciodată metodologia de aplicare. Adică procedura concretă prin care banii ajung la destinație. Fără metodologie, nimeni nu mișcă un leu. Inclusiv CNC a declarat că instituția s-a adresat oficial Ministerului Finanțelor cerând această metodologie și nu a primit niciun răspuns. Așadar, avem o lege ignorată sistematic timp de 6 ani.”

Deputatul USR menționează că a făcut și demersuri parlamentare pentru clarificarea situației, însă nu a primit încă un răspuns de la autorități.

,,Am trimis o întrebare parlamentară pe 2 martie, adresată Ministerului Finanțelor și Guvernului României. Am cerut răspunsuri concrete la patru întrebări. De ce nu s-a respectat termenul de 10 zile prevăzut de lege pentru elaborarea procedurii, dacă CNC a încasat vreodată ceva din această sursă, care e suma pe care ar fi trebuit să o primească din 2020 încoace și dacă există un calendar pentru rezolvarea situației. Termenul legal de răspuns a fost 25 martie 2026. Nu am primit până acum un răspuns. Voi continua să urmăresc acest dosar.”

În prezent, nu există o cifră oficială privind sumele care ar fi trebuit să ajungă în Fondul Cinematografic prin această lege neaplicată de 6 ani. Deputatul George Gima spune că estimarea este la câteva zeci de milioane de euro.

După Cannes urmează Oscarul?

„Fjord” intră automat în cursa pentru Oscar la categoria Best International Feature Film, conform noilor reguli ale Academiei Americane de Film. Acestea acordă eligibilitate automată câștigătorilor Palme d’Or. România nu a avut niciodată un film de ficțiune nominalizat la Oscar.

Potrivit lui George Gima, statul are obligația să se mobilizeze. 

,,O campanie pentru premiile Oscar înseamnă o finanțare substanțială: proiecții pentru votanți, PR, prezență la evenimente. Nu e opțional dacă vrei să fii luat în serios. Procesul de selecție și campanie contează enorm. România trebuie să vină acum cu finanțare dedicată și să trateze această oportunitate cu seriozitate instituțională. Avem o șansă reală și ar fi o eroare istorică să o ratăm din lipsă de finanțare și mobilizare a statului român.”

Schema de ,,cash rebate”

Un alt punct sensibil al discuției de zilele acestea este schema de cash rebate, prin care statul returnează o parte din banii cheltuiți de producțiile internaționale în România.

În teorie, mecanismul este simplu: o companie străină vine să filmeze în România, angajează oameni, închiriază spații și servicii locale, iar statul îi decontează o parte din costuri. În România, în jur de 30%. 

„E un mecanism economic inteligent: pentru fiecare euro returnat de stat, în economie intră între 3 și 5 euro prin taxe, salarii și consum indirect. Schema dezvoltă industria creativă, creează locuri de muncă specializate și promovează România ca destinație competitivă.”, spune George Gima.

Problema, spune deputatul, este predictibilitatea.

În timp ce Ungaria și-a garantat schema până în 2030 și funcționează pe o logică stabilă de peste două decenii, România a schimbat regulile frecvent.

„Problema e că o producție mare planifică bugetul cu doi-trei ani înainte. Și aici apare diferența dramatică față de concurență. Schema noastră a fost marcată de haos administrativ: blocată ani la rând, plăți amânate cu anii către producători care deja filmaseră aici, programul mutat de la un minister la altul. România prelungește schema de la un an la altul, fără garanții pe termen lung. Un producător care planifică un film pentru 2028 nu poate băga în buget o schemă despre care nu știe dacă va mai exista. Și atunci alege Ungaria, Polonia sau Cehia.”

Cadru legal stabil

Soluția, conform deputatului USR, este un cadru legal stabil în domeniu. Garantarea schemei pe minimum 5 ani, astfel încât producțiile internaționale care planifică filmări în România să se poată baza pe acest instrument. 

Pe 5 mai 2026, Ministerul Culturii a pus în dezbatere un proiect de extindere a programului pentru încă trei ani. Acorduri de finanțare până în 2029, plăți până în 2031.

„Este un început și o veste bună. O industrie care funcționează pe cicluri de producție de doi-trei ani are nevoie de acest tip de certitudine.” 

Succesul lui Cristian Mungiu a readus astfel în discuție o întrebare mai largă despre felul în care România își tratează cultura și industriile creative. Cazul „Fjord” a pus din nou în lumină un paradox vechi: România produce regizori, actori și profesioniști care concurează și câștigă la cel mai înalt nivel internațional, dar finanțarea, infrastructura și mecanismele de sprijin ale statului rămân adesea imprevizibile sau insuficiente.