Recolte record, prețuri sub cost, anul pe care fermierii vor să-l uite: „Produsele românești rămân superioare calitativ, dar agricultorii noștri nu sunt suficient de organizați”

Fermierii că recoltele record și prețurile foarte mici au făcut din acest an unul pe care fermele mici nu și l-au dorit niciodată.

Producții de 7,5-9 tone de grâu la hectar, porumb irigat de 8-10 tone, legume care au rodit fără oprire și, totuși, un an pe care fermierii din sudul României ar prefera să îl uite.

Ion Păunel, fermier din judeţul Olt și membru fondator al Uniunii Salvați Țăranul Român, spune că, pentru fermele mici de familie, este un an nedorit. El afirmă asta după ce a strâns date de la fermieri din județ și din țară și își asumă public spusele.

Recolte record, prețuri sub cost

Într-un an bun, culturile de grâu din zona lui Ion Păunel sunt de 4-5 tone la hectar. Anul acesta au fost aproape dublu. Cerealele și culturile tehnice au putut absorbi paguba, pentru că volumul a acoperit un preț rămas pe loc, în timp ce costurile au crescut. Cele mai mari creşteri s-au înregistrat la îngrășăminte și combustibil.

Legumele și fructele nu au avut o astfel de plasă de siguranță. Sunt produse perisabile, cu valabilitate de 2-5 zile, deci nu pot fi păstrate, în aşteptarea unui preț mai bun.

Ion Păunel numește 2026 „anul leului”, pentru că aproximativ atât au primit producătorii pe kilogram:

– varza, un leu sau mai puțin, uneori 50 de bani;

– pepenii, un leu sau mai puțin;

– castraveții, un leu sau mai puțin, unii vânduți cu 5 lei pentru un sac de 25 de kilograme;

– roșiile, între 80 de bani și 1,50 lei.

Sunt prețuri de la poarta fermei, nu cele din piață. Într-o piață angro din București, Cluj sau Brașov se puteau obține 1-1,80 lei, dar fermierul plătea drumul. Combustibilul a costat în medie aproximativ 10 lei pe litru, cu 30-40% peste anul trecut, iar electricitatea este mai scumpă cu 40-70%, după eliminarea plafonului.

Ion Păunel estimează că, în ansamblu, costurile cu inputurile au crescut cu 20-70%.

De ce își distrug fermierii propria cultură

Când un câmp de varză nu merită recoltat, fermierii trec freza peste el. Păunel compară gestul cu omorârea propriului copil: semeni, crești răsadurile, le duci la rod și apoi le distrugi exact când ar trebui să recoltezi.

„Multe recolte au fost distruse, deoarece recoltarea lor aducea doar pierderi suplimentare”, a declarat Ion Păunel.

Distrugerea costă și ea bani. Aşa că unii au lăsat cultura pe câmp, dar tot trebuie arat toamna, deci cheltuiala apare oricum. Alții au lăsat terenul necultivat. Culturile timpurii permit măcar replantarea, în sudul Oltului cu vinete, roșii pentru industrializare sau porumb zaharat.

Un semnal de îndatorare și un risc pentru forța de muncă

În mod normal, fermierii își achită vara datoriile către bugetul local și către furnizorii de inputuri.

Păunel spune că a vorbit cu mai mulţi primari din Olt și cu 2-3 din alte județe: la sfârșitul lui septembrie, nici 20-30% din taxele datorate de fermieri nu fuseseră plătite. El spune că nu știe cum vor începe aceste ferme anul viitor.

Riscul pe termen lung ține de forța de muncă. Mulți oameni trăiesc din fermele mici de legume. Dacă munca nu mai este plătită, el se așteaptă la un exod. Și-ar dori ca oamenii să rămână în orașele și în industria din România, dar crede că cei mai mulți vor pleca în alte țări europene.

Consumatorii cumpără mai puțin și altfel

Ion Păunel sesizează şi o scădere a consumului de retail din România, din 1 ianuarie 2026, de 47-52% față de aceeași perioadă a anului trecut. În Europa, scăderea este, după el, de 25-30%. Oamenii își plătesc mai întâi obligațiile lunare și cheltuiesc restul pe mâncare, pe care o aleg mai ieftină.

Tradiția cămării a reînviat puțin de la mijlocul lui septembrie, dar nu la nivelul de altădată.

Copiii lui Păunel au crescut la ţară și încă își doresc aceste alimente, dar aproximativ 70% din ce mănâncă vine din retail și fast-food. Zacusca de supermarket costă 4-5 lei borcanul, cea de la fermă, 25-30 de lei.

Răspunsul lui este adaptarea: fermierii ar trebui să treacă, în spațiile protejate, de la culturile iubitoare de căldură la 2 cicluri de salată, spanac și ceapă verde.

Gustul, importurile și decalajul la export

În ceea ce priveşte importurile din Turcia și Olanda, Ion Păunel povesteşte că a gustat în Turcia roșii din aceiași hibrizi plantați de români și le-a găsit fără gust, deși arătau perfect. Îl îngrijorează faptul că mulți consumatori s-au obișnuit cu acest gust.

Cerealele românești sunt căutate în țările arabe pentru gluten, iar România este exportator net de carne de pui, ouă și oi. Următorul pas este reprezentat de legume și fructe: calitatea există, organizarea nu.

„Produsele românești rămân superioare calitativ, dar agricultorii noștri nu sunt suficient de organizați pentru a face export la scară largă”, a explicat Păunel.

Statul ar trebui să preia 60-65% din efort, urmat de asociațiile de producători, autoritățile locale și antreprenorii.

 „Dacă nu înțelegem că hrana este viitorul, înseamnă că nu vrem să ne gândim”, a spus Ion Păunel.

El dă exemplul Turciei, unde agricultura a fost pusă pe același plan cu apărarea în finanțarea de stat. Turcia exportă peste 80% din producția de legume, iar 15-30% din aceasta ajunge, după estimarea lui, în România.

Asociații slabe, cotizații mici

Ion Păunel vorbește deschis despre organizațiile fermierilor, inclusiv cea pe care o conduce. Cotizațiile în uniunea producătorilor sunt de 50 de lei pe an, de aproximativ 15 ani, iar el spune că îi este rușine să pomenească suma, dar mai rușine îi este că aproape nimeni nu o plătește.

Membrii își amintesc de asociație la o criză a pieței sau când e de câștigat o subvenție.