Misterele adâncurilor arctice: De ce rechinul de Groenlanda, „relicva” care poate trăi sute de ani, ne-a păcălit pe toți

Recent, o descoperire revoluționară a dat peste cap convingerile oamenilor de știință. Aceasta demonstrează că rechinul de Groenlanda este mult mai complex decât ne-am imaginat, relatează The Guardian. Această cercetare subliniază dificultățile uriașe pe care le întâmpină oamenii de știință în a studia un pește care a rezistat multă vreme tentativelor de analiză științifică. Studiul devine un punct central în discuțiile despre cum schimbările climatice ar putea afecta biodiversitatea arctică.

„Totul la ei este un semn de întrebare”

„Rechinii de Groenlanda reprezintă un mister absolut”, afirmă Jena Edwards, ecologist marin canadian.

Ea a adăugat: „Chiar și lucrurile despre care credem că le știm, sunt încă incerte. Totul la ei este un semn de întrebare”.

Timp de decenii, datele despre acest pește, cu aspect pestriț și formă de baghetă, care poate atinge 6 metri lungime, au fost extrem de limitate. Paradoxal, ritmul lor sedentar este contrazis de conținutul stomacului lor. În stomac au fost găsite resturi de caribu, urs polar, elan, narval și beluga. Iar cercetătorii cred că acești rechini nu sunt doar simpli necrofagi, ci prădători activi.

„Tragem cu pușca în întuneric. Avem atât de puține date încât emitem ipoteze bazate pe ceea ce știm, dar avem nevoie de mult mai multe cercetări pentru a înțelege pe deplin ce se întâmplă cu adevărat cu acești rechini”, explică Jena Edwards.

Mitul orbirii și noi descoperiri retiniene

Timp de generații, s-a crezut că acești rechini sunt orbi funcțional. Principalul motiv este acela că trăiesc în apele reci ale Arcticii unde lumina este minimă. Totuși, în luna ianuarie, cercetători de la cinci universități din întreaga lume au descoperit că retinele lor sunt structural impecabile și capabile să detecteze lumina și contrastul. Deși ochii lor apar adesea tulburi și sunt invadați de paraziți, studiile genetice și moleculare au arătat că retinele au rezistat cu succes acestor agresiuni externe.

Pentru Nigel Hussey, unul dintre cei mai importanți experți mondiali în rechini de Groenlanda, aceste rezultate confirmă convingerea sa că sunt „animale absolut incredibile” pe care „le subestimăm cu desăvârșire”.

În timpul unor expediții cu submersibilul în largul coastelor arhipelagului Svalbard (Norvegia), Hussey a observat rechini care înotau vertical, între suprafață și fundul mării. Se demonstrează astfel o mobilitate surprinzătoare, mult peste ce se credea anterior.

 „Studiul rechinilor de Groenlanda este ca și cum ai găsi o mână de piese dintr-un puzzle, ca apoi să realizezi că este un puzzle de o mie de piese. Încercăm să alcătuim o imagine completă a acestui animal folosind doar o mică fereastră din viața lor”, spune Eric Ste Marie, student doctorand care lucrează cu Hussey.

Provocarea longevității: Putem afla vârsta reală?

Una dintre cele mai controversate teme este longevitatea acestor creaturi. Un studiu citat frecvent în 2016 sugera că rechinii de Groenlanda ar putea trăi până la 500 de ani. Însă Nigel Hussey avertizează că metodologia de datare cu carbon – utilizată de obicei pentru artefacte străvechi – are marje de eroare mari când este aplicată la intervale de timp mai scurte, specifice biologiei animale.

 „Acest tip de metodă de datare este o provocare pentru animale care au sute de ani. Într-un fel, a fost o surpriză că lucrarea a fost publicată în Science, una dintre cele mai importante reviste de ecologie din lume. Tehnica necesită o validare suplimentară pentru a fi utilizată în acest context”, susține Nigel Hussey.

Un prădător global subestimat

Numele de „rechin de Groenlanda” este, de asemenea, înșelător. Aceștia nu trăiesc doar în adâncuri. Ei apar adesea în ape de mică adâncime din cauza temperaturilor scăzute de la latitudini nordice. Mai mult, prezența lor în apele Caraibelor nu înseamnă neapărat că sunt „pierduți”. Acest aspect sugerează că specia ar putea fi un circumnavigator global.

 „Chiar dacă trăiesc doar 100 de ani, cât de departe pot călători în acest timp? Cât de mare trebuie să fie scara noastră de gestionare?”, se întreabă Jena Edwards.

În fața încălzirii rapide a Arcticii, specia pare capabilă să se adapteze.

 „Sunt o specie generalistă care poate mânca orice. Vor supraviețui, chiar dacă rețeaua trofică se schimbă și vor trebui să se hrănească cu cu totul altceva”, consideră Hussey.

Însă îngrijorarea sa principală privește reproducerea. Ultima femelă gestantă a fost documentată în 1950, iar după 75 de ani, oamenii de știință încă nu știu unde și cum se înmulțesc acești rechini.

În final, povestea acestor animale rămâne o lecție despre aroganța umană.

„Ne lăsăm orbiți de stereotipuri. Eu cred că sunt vicleni, sunt ageri și bănuiesc că sunt, de fapt, niște prădători foarte capabili”, concluzionează Nigel Hussey.

Istoria orală a vânătorilor inuiți relatează atacuri prădătoare în ape puțin adânci. Este însă o ipoteză pe care știința începe abia acum să o ia în calcul.

„Dacă tot ce pot face este să curețe resturile, cum naiba au reușit să supraviețuiască pe această planetă atât de mult timp? Cred că este doar o chestiune de timp până când vom afla, încă o dată, cât de profund i-am subestimat”, a adăugat Nigel Hussey.

O propunere pentru tine, cititorule

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. 

📩 Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. 

📌 Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!