Cum au scos americanii „Carul Diavolului” din deșert. Operațiunea secretă pentru un elicopter sovietic

Mi-24 Hind era un aparat neobișnuit pentru perioada în care a apărut. Sovieticii au combinat într-un singur elicopter două funcții. Aparatul putea transporta opt militari, dar era în același timp puternic înarmat. Putea ataca poziții inamice cu rachete și armament antitanc. Blindajul îi permitea să reziste și la focul de la sol.

În Afganistan, mujahedinii ajunseseră să-l numească „Carul Diavolului”. Popular Mechanics notează că americanii nu aveau atunci un echivalent direct. 

SUA încercau de ani întregi să pună mâna pe un Mi-24

Performanțele aparatului îl transformaseră într-o țintă importantă pentru serviciile americane. În 1978, o versiune modificată a Mi-24 stabilise un record mondial de viteză pentru elicoptere, de 228,9 mile pe oră. În configurația de luptă, putea depăși 200 de mile pe oră.

Sovieticii au construit aproximativ 2.500 de exemplare și au exportat aparatul către mai mulți aliați. Statele Unite voiau să-i studieze tehnologia, capacitățile și vulnerabilitățile. 

Ocazia a venit după războiul dintre Libia și Ciad. Muammar Gaddafi cumpărase de la Uniunea Sovietică mai multe astfel de elicoptere. Conflictul s-a încheiat în 1987 cu înfrângerea forțelor libiene. În retragere, acestea au abandonat echipamente militare la baza aeriană Ouadi Doum, din nordul Ciadului. Printre ele se aflau și elicoptere Hind. Versiunea de export era denumită Mi-25. 

Operațiunea Mount Hope III

Americanii au primit acordul Ciadului pentru recuperarea unui aparat. Franța era, de asemenea, implicată în discuțiile privind echipamentele abandonate. Misiunea a primit numele Operation Mount Hope III. A fost încredințată militarilor din Regimentul 160 de Aviație pentru Operațiuni Speciale al Armatei SUA, cunoscuți drept „Night Stalkers”. 

Problema era poziția elicopterului. Baza Ouadi Doum se afla într-o zonă îndepărtată, iar forțele libiene erau încă suficient de aproape pentru a pune operațiunea în pericol. Mi-25 putea încă să zboare, potrivit istoriei oficiale a forțelor speciale americane. Avea însă un motor lovit de un glonț. Comandanții au considerat prea riscant să încerce să-l piloteze până la o zonă sigură.  Soluția a fost ridicarea aparatului cu un elicopter greu MH-47 Chinook.

Militarii s-au antrenat luni întregi în deșert

Pregătirile au început în Statele Unite. Militarii au folosit două elicoptere MH-47 și s-au antrenat în New Mexico. Unul dintre ele a fost încărcat astfel încât să simuleze greutatea aparatului sovietic. Echipajele au repetat zboruri nocturne și transportul unei încărcături grele suspendate sub elicopter. 

În iunie 1988, aproximativ 60 de militari au plecat de la Fort Campbell spre Ciad. Cele două Chinook au fost transportate într-un avion C-5 Galaxy. După sosirea la N’Djamena, elicopterele americane au fost pregătite pentru misiune. Au pornit apoi noaptea către Ouadi Doum.

Distanța până la baza din nordul țării era de aproximativ 550 de mile, potrivit Popular Mechanics. Echipajele au zburat folosind ochelari pentru vedere nocturnă. 

Elicopterul sovietic a fost ridicat cu un Chinook

O echipă americană ajunsese deja la Ouadi Doum și pregătise Mi-25 pentru transport. După sosirea elicopterelor Chinook, aparatul sovietic a fost prins sub unul dintre ele. Rotorul fusese îndepărtat pentru transport. Cel de-al doilea Chinook transporta alte componente și asigura sprijinul misiunii. Elicopterele au pornit apoi spre N’Djamena. 

Pe drumul de întoarcere a apărut o altă problemă. O furtună de nisip a redus aproape complet vizibilitatea. Istoria publicată de U.S. Army Special Operations History Office arată că echipajele au redus viteza și au separat cele două aparate. La un moment dat, au pierdut contactul radio și vizual între ele. Ambele au reușit însă să ajungă la aerodrom. Nu au fost trase focuri de armă, iar militarii americani nu au suferit pierderi, potrivit relatării Popular Mechanics. 

Ce s-a întâmplat cu Mi-24 după operațiune

Aparatul capturat a fost încărcat într-un C-5 Galaxy și transportat în Statele Unite. A ajuns la Fort Rucker, actualul Fort Novosel, în Alabama. Acolo, militarii americani l-au reparat și l-au studiat. Elicopterul a fost folosit inclusiv în exerciții și pentru evaluarea tehnologiei sovietice. Operațiunea a fost finalizată în aproximativ 70 de ore, potrivit relatării Popular Mechanics.

În 2012, elicopterul a ajuns în patrimoniul Southern Museum of Flight. Misiunea prin care a fost recuperat a rămas cunoscută drept unul dintre episoadele spectaculoase ale confruntării tehnologice din timpul Războiului Rece.