Pentru piețele financiare, mesajul a alimentat așteptările privind măsuri de sprijin pe termen scurt, după ce economia Chinei a avut o evoluție sub așteptări în trimestrul al doilea.
Pentru partenerii comerciali ai Chinei din Africa, însă, tonul pesimist al Beijingului scoate și mai mult în evidență faptul că relațiile economice s-au schimbat profund. Încetinirea economiei chineze și dezechilibrele comerciale tot mai mari modifică rapid relația economică dintre China și Africa în trei direcții: ca piață pentru produse africane, ca furnizor de bunuri manufacturate și ca rival pentru producătorii locali.
Efectele sunt însă foarte diferite de la o țară la alta și de la o industrie la alta. Scăderea cererii pentru materiile prime tradiționale afectează exportatori precum Angola. În schimb, dezvoltarea tehnologiilor verzi în China stimulează cererea pentru minerale provenite din țări precum Republica Democrată Congo.
În același timp, creșterea exporturilor chineze de produse manufacturate creează oportunități pentru dezvoltare, dar pune și o presiune mai mare asupra producătorilor africani.
Cum schimbă încetinirea Chinei comerțul cu Africa
Un raport publicat în noiembrie 2025 de Rhodium Group și Atlantic Council a analizat modul în care tranziția economică a Chinei va influența creșterea și dezvoltarea Africii până în 2030. De atunci, declinul sectorului imobiliar și al cererii interne din China s-a accentuat, în timp ce excedentul comercial al industriei manufacturiere chineze a crescut.
În ultimul an, consumul populației a stagnat, iar investițiile au scăzut. Economia Chinei a devenit astfel tot mai dependentă de cererea externă. Excedentul comercial al Chinei în sectorul manufacturier a ajuns la niveluri record, în special în relația cu piețele emergente.
Reacțiile internaționale la acest excedent modifică fluxurile comerciale. Tarifele impuse de SUA cresc riscul unei protecționism în lanț. În timp ce statele încearcă să își asigure accesul la minerale critice și resurse energetice.
În acest context, Beijingul încearcă să își consolideze relațiile comerciale cu statele africane, în condițiile în care tensiunile cu economiile dezvoltate se intensifică.
China încearcă să se prezinte drept o piață uriașă pentru exporturile africane, o sursă de stabilitate și creștere economică globală și un susținător constant al sistemului comercial multilateral. Datele comerciale arată însă o situație mai complicată.
Exporturile Chinei către Africa au crescut mai rapid decât exporturile către orice altă regiune în ultimul an și jumătate. Acestea au avansat cu 25,7% în 2025 și cu încă 19,3% în 2026, până în prezent.
Importurile chinezești pot aduce beneficii consumatorilor africani, însă factorii de decizie de pe continent cer tot mai des un comerț mai echilibrat și dezvoltarea locală a activităților cu valoare adăugată. În mai 2026, China a făcut un pas important și a eliminat tarifele vamale pentru întregul continent african. Rămâne însă de văzut dacă această măsură va contribui semnificativ la diversificarea importurilor.
Angola, Republica Democrată Congo și Africa de Sud resimt diferit schimbarea
Cele trei mari economii africane care exportă către China, Angola, Republica Democrată Congo (RDC) și Africa de Sud, ilustrează foarte bine diferențele produse de transformarea economiei chineze.
În 2022, cea mai mare parte a activității economice africane legate de cererea Chinei provenea din exploatarea resurselor naturale.
În Africa de Sud, mineritul reprezenta 39% din această activitate, iar în RDC ajungea la 64%. În Angola, petrolul reprezenta 72%.
Cea mai mare parte a materiilor prime era absorbită în cele din urmă de sectorul construcțiilor din China. Această situație evidențiază legătura strânsă dintre economiile africane și dezvoltarea sectorului imobiliar și a infrastructurii chineze. Din 2022, însă, investițiile și activitatea din construcții au intrat într-un declin puternic.
Construcția de locuințe în China a ajuns, potrivit unor indicatori, la cel mai scăzut nivel din anul 2000. Schimbările structurale din cererea Chinei pentru materii prime au făcut ca performanțele exportatorilor africani să evolueze în direcții diferite.
Angola pierde din avantajul petrolului
Petrolul brut reprezintă peste 99% din exporturile Angolei către China. În ultimul deceniu, aceste exporturi au scăzut însă la jumătate ca pondere în produsul intern brut al Angolei.
Evoluția este legată în mare măsură de declinul producției de petrol din țară, provocat de maturizarea zăcămintelor și de lipsa investițiilor. Cererea mai slabă din China are însă și ea un rol important. Potrivit estimărilor Rhodium Group, utilizarea vehiculelor electrice pentru transport și încărcarea acestora în China înlocuiește în prezent consumul echivalent a 1,5-2 milioane de barili de petrol pe zi.
Această evoluție reduce cererea pentru petrol și contribuie la temperarea prețurilor globale.
Republica Democrată Congo profită de boom-ul tehnologiilor verzi
Situația este diferită în Republica Democrată Congo.
Exporturile de minerale utilizate în tehnologiile pentru energie curată cresc rapid, în pofida încetinirii generale a investițiilor chineze. Minereurile de cupru, catozii de cupru și cobaltul sunt materii prime esențiale pentru dezvoltarea rețelei electrice din China și pentru extinderea industriei de tehnologii verzi. Cererea Chinei a contribuit și la menținerea prețului mondial al cuprului aproape de niveluri record.
Exporturile RDC către China valorează în prezent echivalentul a 25% din PIB-ul țării, față de 16% în urmă cu cinci ani.
Africa de Sud: pierderi la minereu, câștiguri la aur
Efectele asupra Africii de Sud diferă în funcție de tipul de mineral exportat. Exporturile de minereu de fier, una dintre cele mai importante materii prime pentru sectorul construcțiilor, stagnează. Excesul de capacitate din industria mondială a oțelului, legat și de cererea slabă din China, a dus la scăderea prețurilor metalelor feroase.
Africa de Sud este astfel afectată atât în cazul minereului de fier, cât și al celui de crom. În schimb, exporturile sud-africane de aur au crescut puternic între 2022 și 2024.
Gospodăriile chineze au căutat active considerate sigure, în timp ce banca centrală a Chinei și-a mărit rezervele prin ceea ce au fost descrise drept achiziții discrete.
Importurile Chinei au încetinit însă considerabil în 2025, după ce prețul aurului a depășit 5.000 de dolari pentru o uncie.
Produsele chinezești ieftine pot ajuta Africa, dar amenință producătorii locali
Încetinirea economiei chineze are și o altă consecință importantă: creșterea exporturilor Chinei către alte piețe. Bunurile chinezești mai ieftine pot reduce costurile pentru consumatori, dar pot face mai dificilă dezvoltarea industriei locale. Angola, RDC și Africa de Sud au înregistrat creșteri ale importurilor de produse manufacturate din China.
Printre acestea se numără electronice, utilaje, automobile și produse din plastic. Tendința reflectă competitivitatea tot mai mare a Chinei în domeniul produselor tehnologice, dominația sa în producția cu necesar redus de forță de muncă și orientarea către piețe alternative.
China încearcă astfel să își mențină volumul exporturilor și să ofere prețuri mai mici, în condițiile tarifelor americane. Importurile chinezești nu înlocuiesc întotdeauna producția locală.
În unele cazuri, ele răspund unei cereri noi pentru bunuri de consum sau înlocuiesc furnizori străini mai scumpi.
Echipamentele industriale ar putea avea un impact și mai important. Prăbușirea sectorului imobiliar chinez a lăsat numeroase buldozere, excavatoare și încărcătoare fără utilizare, ceea ce a dus la o creștere rapidă a exporturilor de utilaje pentru construcții începând din 2021. Prețurile acestor echipamente au scăzut, de asemenea, considerabil.
Concurența Chinei pe piețele terțe
Producătorii din întreaga lume se confruntă cu o concurență mai puternică din partea Chinei nu doar pe piața chineză și în propriile țări, ci și pe piețe terțe.
Un indicator folosit pentru măsurarea acestei presiuni este indicele de similaritate a exporturilor. Acesta arată cât de mult se suprapun produsele exportate de două țări și poate indica nivelul concurenței dintre acestea pe piețele internaționale. Pentru economiile emergente analizate, presiunea este mai redusă.
Angola și RDC concurează puțin cu China pe piețele terțe, deoarece exporturile lor sunt concentrate în principal pe materii prime. Africa de Sud are o suprapunere ceva mai mare cu exporturile chinezești. Totuși, nivelul acestei suprapuneri este de aproximativ jumătate față de cel înregistrat în cazul unor economii dezvoltate precum Germania, Japonia și Statele Unite.
Pentru aceste economii avansate, concurența cu China crește rapid, pe măsură ce Beijingul își extinde prezența în segmentele superioare ale lanțului valoric. În acest context, încetinirea economiei Chinei nu înseamnă doar o reducere a cererii pentru produsele africane.
