The Washington Post: Rebelii din Yemen au transformat Marea Roșie într-o capcană strategică. O amenințare de miliarde pentru comerțul global

Subiectul este prezentat în amănunt de Elise Labott, jurnalistă la The Washington Post. Potrivit unui material de opinie semnat de ea, atacurile houthi asupra transporturilor comerciale din Marea Roșie au evoluat într-o problemă mult mai mare decât o simplă amenințare militară. Ele au început să afecteze rutele prin care circulă petrolul și mărfurile la nivel mondial.

Cel mai recent exemplu este Arabia Saudită. După ce rebelii au anunțat o blocadă maritimă împotriva țării, petrolierele saudite au început să evite anumite rute din Marea Roșie și să se îndrepte spre nord, către portul Yanbu. Dar nici această variantă nu s-a dovedit complet sigură. Căci la începutul lunii august, houthii au atacat o navă saudită în apropiere de Yanbu.

De ce este Yanbu atât de important

Yanbu reprezintă o plasă de siguranță pentru exporturile de petrol ale regatului. Prin Yanbu trece o conductă care transportă petrolul saudit către piețele internaționale fără ca acesta să mai fie nevoit să traverseze Strâmtoarea Ormuz. Această rută transportă în prezent peste 80% din exporturile de petrol ale Arabiei Saudite. Ceea ce reprezintă aproximativ 4,6 milioane de barili pe zi.

Dar unele nave comerciale au început să evite atât ruta prin Marea Roșie, cât și alte căi maritime din regiune.

Punctele înguste ale comerțului mondial

Economia globală depinde de câteva locuri prin care trece o cantitate uriașă de mărfuri și energie. Printre acestea se numără Strâmtoarea Ormuz, Strâmtoarea Bab el-Mandeb, Canalul Suez, Canalul Panama și Strâmtoarea Taiwan.mAcestea sunt ceea ce strategii numesc „chokepoints”. Sunt zone înguste, greu de ocolit, prin care trec volume foarte mari de nave.

Un astfel de punct nu trebuie neapărat ocupat pentru a deveni o armă. Este suficient ca navele să se teamă să îl traverseze. Aici apare schimbarea pe care Labott o atribuie rebelilor houthi. Statele Unite s-au pregătit mult timp pentru situația în care asemenea puncte strategice ar putea fi folosite de mari puteri precum China sau Rusia. În schimb, un grup insurgent din Yemen a demonstrat primul cât de puternică poate deveni o asemenea pârghie în mâinile unei organizații fără marină militară.

Traficul prin Marea Roșie și Strâmtoarea Ormuz s-a prăbușit

Înainte de război, prin Strâmtoarea Ormuz treceau aproximativ 130-140 de nave pe zi. Pe 11 august, traficul ajunsese la doar opt nave, potrivit Reuters. Și în Strâmtoarea Bab el-Mandeb, care leagă Marea Roșie de Golful Aden și Oceanul Indian, traficul ar fi scăzut de la aproximativ 20 de nave pe zi la una singură.

În același timp, Canalul Suez continuă să resimtă efectele atacurilor houthi asupra navelor comerciale. Tonajul care a trecut prin canal anul trecut a rămas cu aproximativ 70% sub nivelul de dinainte de sfârșitul lui 2023. Adică atunci când rebelii au început să atace nave asociate Israelului, susținând că acționează în sprijinul palestinienilor din Gaza.

De ce contează atât de mult ocolirea Africii

Când navele evită Marea Roșie și Canalul Suez, una dintre alternative este să navigheze în jurul Africii. Traseul ajunge pe la Capul Bunei Speranțe. Problema este că această rută prelungește fiecare călătorie cu mai mult de o săptămână. Asta înseamnă că o navă care înainte putea efectua mai multe curse într-o anumită perioadă poate face acum mai puține. Nu trebuie, prin urmare, ca un vas să fie scufundat sau capturat pentru ca economia să sufere.

Dacă suficiente nave sunt scoase de pe rutele rapide și obligate să facă ocoluri, capacitatea efectivă a transportului maritim mondial scade. Analiza estimează că această situație poate echivala cu o reducere de 15-20% a capacității globale de transport al containerelor.

Houthii nu mai sunt doar un instrument al Iranului

Un alt argument important al autoarei este că houthii nu ar trebui priviți doar ca pe o organizație care execută ordinele Iranului. Iranul îi sprijină militar și le-a crescut considerabil capacitățile. Însă anii de război din Yemen i-au transformat într-o organizație care dispune de propriile arme. Ei au acum propriile structuri de comandă și propriile relații politice.

Gregory Johnsen, cercetător asociat al Arab Gulf States Institute și fost membru al grupului ONU care a urmărit transporturile de arme iraniene către Yemen, îi descrie mai degrabă drept „partener junior” al Iranului decât drept un simplu proxy. Un proxy este un grup susținut de o putere externă și folosit pentru a-i servi interesele. Dar houthii au demonstrat că își urmăresc și propriile obiective. Ei au negociat direct cu Arabia Saudită și chiar cu Statele Unite atunci când au considerat că acest lucru le servește interesele.

De ce atacă acum Arabia Saudită

Procesul de pace din Yemen a intrat în impas. Rebelii consideră că au acum o poziție favorabilă pentru a face presiuni asupra Arabiei Saudite. April Longley Alley, de la Washington Institute for Near East Policy, spune că houthii știu că au o carte puternică de jucat și încearcă să vadă cât de multe concesii pot obține de la Riad.

Miza lor nu este doar războiul din Yemen. Ei urmăresc și consolidarea controlului asupra teritoriilor pe care le domină și extinderea influenței dincolo de granițele Yemenului. Prin amenințarea rutelor maritime, au găsit o modalitate de a pune presiune asupra unui adversar mult mai bogat și mai puternic.

Arabia Saudită se confruntă cu o problemă

Situația este cu atât mai complicată pentru Riad cu cât Arabia Saudită s-a luptat cu houthii timp de aproape un deceniu. Războiul s-a încheiat practic în 2022. Dar fără ca rebelii să fie învinși. Criticile internaționale legate de numărul mare de victime civile au contribuit la încheierea conflictului. Acum, unii oficiali saudiți consideră, potrivit autoarei, că dacă rebelii ar fi fost învinși atunci, amenințarea actuală nu ar mai fi existat la aceeași dimensiune.

Riad încearcă în prezent să le reducă această putere de negociere și să elimine una dintre ultimele surse funcționale de influență regională ale Iranului. Dar Arabia Saudită nu poate rezolva problema singură.

Riad pregătește două răspunsuri

Potrivit analizei, Arabia Saudită acționează pe două planuri. Pe de o parte, încearcă să sprijine discret forțele yemenite care se opun houthilor și să le împingă spre o eventuală ofensivă terestră. Arabia Saudită nu vrea însă să conducă direct o asemenea operațiune. Pe de altă parte, Riad încearcă să formeze o coaliție maritimă internațională care să protejeze navele comerciale și să asigure libera circulație în Marea Roșie.

Problema este că Washingtonul nu consideră, cel puțin deocamdată, Marea Roșie principala sa prioritate strategică. Statele Unite văd Iranul drept amenințarea centrală.

Houthii ar putea transforma deja Marea Roșie într-o problemă strategică pe care Statele Unite și Arabia Saudită nu își mai permit să o trateze ca pe una secundară. Ei au demonstrat că o organizație fără marină, fără economie comparabilă cu cea a marilor puteri și fără control asupra unui stat întreg poate influența comerțul mondial dacă reușește să amenințe un punct esențial de trecere.

Nu trebuie să cucerești marea ca să o controlezi parțial. Uneori este suficient să îi convingi pe ceilalți că traversarea ei a devenit prea riscantă.