Război între provinciile canadiene. Cine va reuși să depășească prima criza medicilor de familie

Alți respondenți din cadrul studiului au spus că sunt supravegheați de un asistent medical practicant sau de la un centru de sănătate comunitar, scăzând numărul celor fără îngrijire primară de bază la unul din cinci. În funcție de zonă, canadienii pot aștepta luni sau chiar ani înainte de a obține un practician dedicat.

Un exemplu relevant este situația dintr-un colț rural din vestul țării în 2023. Specialiștii se pensionaseră sau se mutaseră, pornind o reacție în lanț care a redus la jumătate numărul celor 12.000 de locuitori ai așezării Stettler din Alberta. Fără personal medical, oamenii au căutat ajutor în camera de gardă a spitalului local. Însă, din cauza deficitului de angajați, centrele medicale au început să se închidă, forțându-i pe cei ghinioniști să conducă până la cea mai apropiată municipalitate. În prezent, Stettler a atras șapte clinicieni noi, restabilind efectivul la nivelul său anterior.

Bătălia pentru un doctor de familie

Povestea orașului Stettler pune accentul pe o lipsă acută de personal medical în Canada. Ceea ce se întâmplă este faptul că unitățile administrativ-teritoriale mai înstărite oferă medicilor mai mulți bani decât așezările mici. Comunitatea și comitatul Stettler au cheltuit aproape 400.000 de dolari canadieni, sau 300.000 de dolari americani, pentru a obține cei șapte doctori noi. Cea mai mare parte a sumei a fost direcționată către bonusuri de instalare, respectiv de la 37.000 până la 51.000 de dolari.

Potrivit NYTimes, toamna trecută, cele mai populate două regiuni ale Canadei au intrat într-o încăierare publică atunci când Ontario a încercat să atragă experți din Quebec care erau blocați în negocieri privind compensațiile. Premierul din Ontario, Doug Ford, a promis să „întindă covorul roşu”. Premierul Quebecului, François Legault, a numit oferta „total inacceptabilă” și a spus că „nu este momentul ca provinciile să se împuște una pe alta în spate”.

Nu e numai problema medicilor

Pandemia a alimentat pensionarea timpurie a multor specialiști, dar lipsa are cauze de lungă durată. Problemele cu care se confruntă îngrijirea primară, respectiv povara administrativă în creștere, tratarea complexa unei populații îmbătrânite și plata mai mică în comparație cu experții din alte ramuri, au făcut-o mai puțin atractivă.

În același timp, vreme de ani de zile, autoritățile canadiene au încercat să limiteze costurile totale ale asistenței prin reducerea numărului de studenți la medicină. Educația și pregătirea lor în rezidențiat sunt finanțate public. Canada s-a bazat în esență pe clinicieni instruiți în străinătate pentru a umple golurile. Douăzeci și șapte la sută dintre doctorii din țară au fost educați în afara granițelor. Ottawa are un acces mai scăzut la îngrijirea primară decât alte națiuni bogate, inclusiv Statele Unite.

În ceea ce unii au numit un „Hunger Games” (Jocurile Foamei) între comunitățile care luptă pentru personal, unele municipalități din Ontario încearcă să se întreacă una pe alta. Cele mai bogate oferă bonusuri la semnare ajung între 73.000 și 100.000 de dolari, alături de multe alte beneficii.