Programul 287(g) există de 30 de ani. Administrația Trump l-a extins semnificativ. El a oferit stimulente financiare de miliarde de dolari agențiilor de poliție dispuse să colaboreze cu Immigration and Customs Enforcement (ICE). În comitatul Walton, Florida, sergentul Oscar D’Lassalas, certificat recent ca ofițer în cadrul acestui program, patrulează zilnic o comunitate divizată. El străbate plaje de lux și șantiere de construcții. Acolo, munca imigranților fără acte rămâne esențială, dar tot mai amenințată de riscul deportărilor.
Reportajul NPR analizează modul în care programul funcționează concret în comitatul Walton, din Florida Panhandle. În acea zonă, deportările rămân o amenințare constantă pentru comunitatea de imigranți făr acte. Ei susțin, prin muncă, industria construcțiilor și turismul local.
Cum funcționează programul 287(g) pe teren
Programul 287(g) permite ofițerilor locali de poliție să îndeplinească sarcini specifice de aplicare a legislației federale privind imigrația. Sub forma unui acord de tip „task force”, semnat de comitatul Walton anul trecut, ofițerii pot interoga persoane suspectate că se află ilegal în țară. Ei pot colecta probe sau pot efectua arestări legate de imigrație.
Sergentul Oscar D’Lassalas, în vârstă de 40 de ani este membru al echipei SWAT a comitatului. El a devenit ofițer certificat în cadrul programului anul trecut, după 40 de ore de pregătire online. Durata fost redusă semnificativ față de vechea cerință de o lună de pregătire cu îndrumători. Schimbarea a venit în urma accelerării impuse de administrația Trump.
„Pentru mine, a fost doar o altă modalitate de a ajuta cât mai mult în comunitatea me”, spune D’Lassalas. Șeriful comitatului, Michael Adkinson, insistă că rolul instituției rămâne limitat: „Cu siguranță nu ieșim să facem raiduri de imigrație. Nu asta facem noi. Dar dacă întâlnim persoane care comit o infracțiune sau pun în pericol pe altcineva, atunci, în statul Florida, cu siguranță vom acționa”.
Florida, statul care conduce clasamentul colaborării cu ICE
Florida se află în fruntea națiunii americane la numărul de agenții de poliție locală cu acorduri programul 287(g). Asta spune Asociația Șerifilor din Florida. Toate cele 67 de comitate ale statului semnaseră, până anul trecut, acorduri de cooperare cu ICE. Sam Lester, avocat pentru drepturile imigranților la ACLU Florida, descrie această abordare drept diferită de operațiunile vizibile și agresive văzute în alte state.
„În Florida, este mult mai discret și, în multe privințe, mai insidios”, explică Lester. „De departe, marea majoritate a aplicării legislației privind imigrația este realizată de forțele de ordine locale și statale, deputizate în cadrul 287(g).” Avocatul avertizează că pregătirea ofițerilor rămâne insuficientă.Aceasta ar duce, potrivit lui, la profilare rasială. Cetățeni americani și rezidenți permanenți legali, de origine latino, care vorbesc cu accent, sunt întrebați despre statutul lor de imigrare. Unii chiar sunt arestați.
D’Lassalas respinge, personal, o asemenea practică: „Să fiu oprit de un polițist și să înceapă să mă întrebe doar despre statutul meu, pur și simplu din cauza tenului meu — cred că e nedrept să ceri asta.” Șeriful Adkinson susține că biroul său pune accent pe profesionalism și respect: „Este o mare diferență între ce poți face și ce ar trebui să faci”.
Bani federali și de stat pentru cooperarea cu ICE
Colaborarea cu ICE aduce, dincolo de dimensiunea legislativă, beneficii financiare directe. Administrația Trump oferă miliarde de dolari drept stimulente agențiilor de poliție dispuse să coopereze. Dincolo de activitatea din cadrul programului 287(g), biroul șerifului din Walton a semnat, anul trecut, un acord separat cu ICE, transformând circa 48 de paturi din propria închisoare într-o facilitate de reținere de 72 de ore pentru deținuții imigranți — guvernul federal rambursând comitatului 72 de dolari pe zi, pentru fiecare deținut.
Statul Florida contribuie, la rândul lui, cu fonduri proprii: Consiliul de Stat pentru Aplicarea Legislației privind Imigrația a aprobat, vara aceasta, granturi de peste 9 milioane de dolari pentru biroul șerifului din Walton, destinate activității de facilitate de reținere pentru ICE — o sumă considerabilă pentru un comitat de dimensiuni relativ modeste, aflat între Pensacola și Tallahassee.
„This country feels like jail”. Frica din spatele șantierelor
Dincolo de cifre și acorduri instituționale, reportajul NPR desprinde, prin voci directe, teama resimțită de comunitatea de imigranți nedocumentați din comitatul Walton. Alfonso, un bărbat de 36 de ani venit din America Centrală, lucrează în construcții de patru ani. „Mi-e frică”, a spus el, în spaniolă, pentru NPR. „Vreau să continui să lucrez aici, dar sunt în panică”. De teama detenției, a renunțat la mersul la biserică sau la plajă, activități care îi plăceau cândva.
Vărul său, Ronaldo, în vârstă de 22 de ani, venit singur din America Centrală la 15 ani, rămâne, la rândul lui, nedocumentat. Cuvintele lui rezumă, poate cel mai direct, drama acestei comunități: „Va fi voia lui Dumnezeu. Dacă mă trimit înapoi în țara mea, cred că voi găsi libertatea. Această țară se simte ca o închisoare.” Cu toate acestea, spune că mai are obiective de îndeplinit acolo, economisind bani pentru a-și cumpăra, într-o zi, o casă în America Centrală.
O comunitate divizată între nevoia de forță de muncă și teama de deportări
Comitatul Walton se întinde de-a lungul Florida Panhandle, între zona rurală de la granița cu Alabama și plajele de lux precum Santa Rosa Beach și Seaside, la malul Golfului Mexic. Șantierele de construcții presară ambele părți ale drumului US 331, pe măsură ce dezvoltatorii încearcă să țină pasul cu o populație în creștere rapidă — dependentă, în mare parte, tocmai de forța de muncă a imigranților nedocumentați.
Comisarul de comitat Danny Glidewell recunoaște criza locală de locuințe accesibile, dar susține, la fel ca mulți alți rezidenți cu care a discutat, cooperarea biroului șerifului cu ICE: „Majoritatea oamenilor vor ca imigrația să fie aplicată legal. Dacă îi întrebi dacă vor imigranți ilegali, îți vor spune că nu”. Șeriful Adkinson recunoaște, totuși, o problemă persistentă: victimele infracțiunilor care sunt, la rândul lor, imigranți, ezită să raporteze aceste fapte, de teama deportărilor — o dinamică pe care o consideră „extrem de problematică”, fără o soluție clară la orizont.
D’Lassalas, al cărui tată a imigrat din Columbia, spune că înțelege cât de dificil și de înspăimântător este sistemul actual de imigrație pentru cei nedocumentați: „Mă asigur că, de fiecare dată când interacționez cu cineva, indiferent de statutul lui, putem interacționa ca ființe umane și putem fi respectuoși”. El subliniază că datoria sa principală rămâne față de locuitorii comitatului Walton, nu față de programul federal 287(g) în sine.
