Procesul Coifului de la Coțofenești a început. Suspecții ajung în instanță. Reprezentanții MNIR: „Un atac împotriva demnității unui popor”

Reprezentanții muzeului au transmis un mesaj ferm. Ei au subliniat gravitatea faptelor și impactul evenimentului. „Onorată instanță, în noaptea de 24 spre 25 ianuarie 2025 nu a avut loc doar o spargere cu explozivi într-un muzeu. A avut loc un atac violent asupra unor capodopere arheologice: Coiful de la Coțofenești și trei brățări dacice regale din aur, expuse în cadrul unei colaborări muzeale internaționale”, a scris echipa de la Muzeu în declarație. 

„Aceste piese nu sunt simple bunuri materiale. Ele sunt bunuri de patrimoniu de importanță excepțională, clasate în Tezaur, iar valoarea lor documentară, artistică și simbolică depășește frontierele unui singur stat. Ele aparțin memoriei culturale a României, dar și patrimoniului cultural al umanității”, se mai notează în document.

Prin termenul „Tezaur” se înțelege cea mai înaltă categorie de clasificare a bunurilor de patrimoniu. Este vorba despre obiecte unice, cu valoare istorică și simbolică majoră ce nu pot fi înlocuite. De aceea, furtul nu este tratat ca o simplă infracțiune, ci ca un atac direct asupra identității culturale.

Ce a însemnat jaful pentru societatea românească

Instituția românească a explicat că impactul jafului a fost resimțit profund în societate. „Pentru societatea românească, trauma a fost profundă. Coiful de la Coțofenești nu este cunoscut doar de specialiști. Pentru generații întregi, el a devenit o imagine a originilor istorice, un reper al continuității și al demnității culturale. De aceea, dispariția sa nu a fost percepută ca pierderea unui obiect, ci ca o rană adusă memoriei colective”, au mai scris reprezentanții Muzeului.

Ei au subliniat apoi și reacția puternică a opiniei publice. „Pentru milioane de cetățeni români, vestea furtului a produs șoc, revoltă, umilință și sentimentul că o parte din trecutul lor a fost smulsă cu violență din spațiul public și expusă riscului de a fi distrusă pentru totdeauna”, se mai notează în declarație.

Iar dincolo de impactul emoțional, instituția a atras atenția și asupra muncii din spatele pieselor. „Pentru Muzeul Național de Istorie a României, prejudiciul este profesional, moral și uman. Aceste piese au fost păstrate, cercetate, restaurate, protejate și transmise mai departe prin munca unor generații de muzeografi, arheologi, conservatori și istorici. În spatele fiecărui obiect se află zeci de ani de răspundere publică, de muncă științifică și de efort instituțional”, a mai scris echipa de la Muzeu.

Cum au fost afectate relațiile internaționale

Furtul tezaurului dacic nu a afectat doar România, ci și relațiile culturale internaționale. „Atunci când asemenea piese sunt furate prin violență, nu este afectat doar materialul din care sunt făcute. Ci este lovită însăși misiunea unei instituții publice chemate să apere patrimoniul comun”, conform declarației.

Mai mult, echipa de la muzeu a avertizat că incidentul poate avea consecințe pe termen lung asupra colaborării dintre muzee. „Consecințele au depășit cu mult zidurile muzeului. Acest furt a afectat grav încrederea pe care se întemeiază cooperarea culturală între instituțiile europene și nu numai. Expozițiile internaționale există pentru a apropia popoare, pentru a crea respect reciproc și pentru a face patrimoniul accesibil publicului larg. În locul acestui scop, fapta de față a generat teamă, suspiciune și tensiune publică imensă”, au mai scris reprezentanții.

Eu au descris și efectele sociale ale acestui caz. „A pus sub presiune relațiile culturale dintre instituții, a afectat încrederea necesară viitoarelor împrumuturi muzeale și a produs o undă de șoc în întreaga lume a patrimoniului. Efectele sociale au fost, de asemenea, grave. În spațiul public, acest eveniment dramatic a alimentat furia, neîncrederea și discursuri ostile față de personalul MNIR și față de însăși ideea generoasă a schimburilor culturale internaționale. Furtul a fost perceput ca o umilință națională și a fost exploatat pentru a amplifica tensiuni, frustrări și reflexe de respingere, sentimente anti-europene”, notează specialiștii. 

„Consecințele unei fapte care a tulburat profund o societate”

De asemenea, echipa muzeului a insistat că acest caz nu trebuie privit ca unul obișnuit. „Instanța are în față, așadar, nu doar un dosar penal privind sustragerea unor bunuri, ci consecințele unei fapte care a tulburat profund o societate și a slăbit, fie și temporar, încrederea dintre comunități care ar trebui să se sprijine reciproc”, potrivit declarației.

Totodată, reprezentanții instituției și-au exprimat încrederea în autorități. „MNIR își exprimă încrederea că autoritățile române vor susține în continuare atât eforturile de recuperare cât și pe cele privind atenuarea efectelor acestei calamități de sorginte umană, și vor face la momentul potrivit, demersurile cuvenite, în acord cu directivele europene și legislația națională aplicabile în astfel de cazuri”, au mai notat ei.

Un punct esențial al declarației a fost legat de imposibilitatea de a evalua corect prejudiciul. „Gravitatea excepțională a faptelor rezultă și din natura obiectelor vizate. În cazul patrimoniului arheologic de acest rang, prejudiciul nu poate fi măsurat doar în valoare de piață și nici reparat integral prin simpla recuperare materială”, au declarat oficialii de la MNIR.

De neînlocuit

Reprezentanții muzeului au explicat clar de ce aceste obiecte sunt de neînlocuit. „Asemenea obiecte nu pot fi înlocuite! Ele poartă în sine informație istorică irepetabilă, semnificație identitară și o valoare simbolică pe care nicio sumă de bani nu o poate reconstitui. Când astfel de bunuri dispar, fie și temporar, întreaga comunitate este lipsită de acces la o parte din propria memorie”, au mai afirmat ei.

Instituția a transmis un apel către judecători. „De aceea, vă rugăm să apreciați aceste fapte nu ca pe o infracțiune patrimonială obișnuită, ci ca pe un atac de o gravitate excepțională împotriva patrimoniului cultural, a încrederii publice și a demnității unui popor. Când este atacat sălbatic un asemenea tezaur, nu este rănită doar România. Este rănită memoria europeană și este afectată însăși ideea că marile creații ale trecutului trebuie păstrate și transmise intacte generațiilor viitoare. Pentru toate aceste motive, Muzeul Național de Istorie a României are credința că veți judeca cu toată fermitatea cerută de gravitatea faptelor și a consecințelor generate de ele”, se arată în postarea de Facebook de pe pagina muzeului.