De ce se usucă pielea toamna și când nu mai e suficientă o cremă hidratantă? Ce spune medicul dermatologul

De ce se întâmplă acest lucru și unde se termină o simplă reacție la frig și începe o problemă dermatologică? Pentru a afla ce se schimbă, de fapt, la nivelul pielii în lunile reci și când o cremă hidratantă nu mai este suficientă, am stat de vorbă cu Dr. Raluca Anghel, medic specialist în Medicină de Laborator și medic rezident anul IV în Dermatovenerologie în cadrul Spitalului Clinic Colentina din București.

De la primele senzații de piele care „ține” până la fisuri dureroase și prurit persistent, medicul explică de ce schimbarea sezonului poate afecta bariera cutanată, ce greșeli de îngrijire pot accentua uscăciunea și, mai ales, în ce situații ceea ce pare inițial o problemă cosmetică poate avea nevoie de o evaluare dermatologică.

„Toamna, aerul devine mai rece și mai uscat, iar încălzirea din interior scade și mai mult umiditatea. Pielea pierde astfel mai ușor apă, iar bariera sa protectoare se reface mai lent”, explică Dr. Raluca Anghel.

Nu este însă doar temperatura de afară cea care contează. „Dușurile mai fierbinți, spălarea frecventă și trecerile repetate dintre frig și încăperi încălzite accentuează uscăciunea, mai ales la pielea atopică sau matură”, adaugă medicul.

Mâinile și gambele sunt printre primele zone care „simt” schimbarea

Uscăciunea nu se distribuie neapărat uniform pe corp. Cele mai frecvent afectate sunt mâinile, gambele, antebrațele, coatele, genunchii și călcâiele.

Fața și buzele sunt, la rândul lor, vulnerabile, tocmai pentru că sunt expuse direct frigului și vântului. La persoanele în vârstă, medicul observă că uscăciunea este adesea mai accentuată la nivelul gambelor. În dermatita atopică, pot fi afectate și pliurile sau alte regiuni predispuse la eczemă.

Această vulnerabilitate a pielii mature nu este doar o impresie. Odată cu înaintarea în vârstă, funcția de barieră cutanată scade. Pielea devine mai permeabilă și mai vulnerabilă la factorii externi, iar xeroza și vindecarea mai lentă a leziunilor devin probleme mai frecvente.

Unul dintre cele mai importante lucruri de clarificat este chiar termenul folosit în mod obișnuit pentru această problemă. „«Pielea deshidratată» este mai degrabă un termen cosmetic și descrie un conținut redus de apă la nivelul stratului cornos. Este o situație care poate fi temporară și poate apărea indiferent de tipul de ten, inclusiv o piele grasă sau acneică poate fi deshidratată”, explică Dr. Anghel.

Pielea deshidratată poate da senzația de „strângere”, poate părea ternă, iar liniile fine pot deveni mai vizibile. Xeroza este însă altceva: o uscăciune persistentă, în care există și modificări ale barierei cutanate și ale lipidelor din stratul cornos.

„Pielea devine aspră, descuamată și poate prezenta prurit, iar în forme mai severe pot apărea fisuri și inflamație”, continuă medicul.

Diferența fiind că deshidratarea se referă predominant la deficitul de apă, în timp ce xeroza presupune o alterare mai complexă a barierei cutanate, inclusiv a componentei lipidice.

„Dacă apar prurit important, roșeață, eczemă, fisuri dureroase sau sângerare, este indicată o evaluare dermatologică, pentru că poate exista o dermatoză asociată și nu mai vorbim doar despre o simplă «piele deshidratată».”

Când mâncărimea nu mai trebuie pusă pe seama vremii

Mâncărimea este una dintre cele mai supărătoare manifestări ale pielii uscate. Și, într-adevăr, xeroza poate fi suficientă pentru a produce prurit.

Atunci când bariera cutanată este afectată, crește pierderea de apă, iar terminațiile nervoase din piele pot deveni mai reactive. De aceea, xeroza este o cauză frecventă de prurit, în special în sezonul rece și la persoanele în vârstă.

Dar există o limită importantă. „Mâncărimea persistentă nu ar trebui atribuită automat pielii uscate”, avertizează Dr. Anghel.

Pruritul poate apărea în dermatita atopică sau de contact, urticarie, scabie, anumite infecții și poate fi asociat inclusiv cu unele medicamente. Mai mult, dacă mâncărimea este generalizată și persistentă, fără leziuni cutanate care să o explice, trebuie luate în calcul și cauze sistemice. „Inclusiv afecțiuni hepatice, renale, tiroidiene, hematologice sau metabolice”, enumeră medicul.

În acest context, intensitatea și durata devin importante. Dacă pruritul afectează somnul, persistă în ciuda hidratării corecte sau se asociază cu alte simptome, evaluarea medicală nu ar trebui amânată.

Fisurile și sângerarea schimbă problema din una estetică într-una medicală

Există un moment în care pielea uscată nu mai este doar aspră sau neplăcută la atingere. Când începe să crape, să se descuameze puternic sau să sângereze, bariera cutanată este deja serios afectată.

„Crăpăturile, descuamarea accentuată și sângerarea arată că bariera pielii este serios afectată și pot indica xerosis sever sau eczemă asteatotică”, explică Dr. Anghel.

Fisurile adânci pot fi dureroase și creează o cale de acces pentru microorganisme, ceea ce crește riscul de infecție.

„Pielea foarte uscată nu trebuie privită doar prin prisma aspectului. Integritatea barierei cutanate are un rol important în protecția împotriva iritanților și microorganismelor. La vârstnici, afectarea acestei bariere este asociată și cu o vulnerabilitate crescută la leziuni și vindecare mai dificilă”, mai spune medicul.

Dușul fierbinte poate deveni parte din problemă

Este una dintre cele mai frecvente contradicții ale sezonului rece: frigul ne face să căutăm apa cât mai fierbinte, dar tocmai aceasta poate agrava uscăciunea.

„Apa foarte fierbinte și dușurile sau băile prelungite pot îndepărta o parte dintre lipidele naturale de la suprafața pielii și pot afecta temporar bariera cutanată, favorizând pierderea transepidermică de apă”, explică medicul.

Pielea se simte mai uscată, apare senzația de „strângere”, iar la o persoană care are deja xeroză poate apărea sau se poate accentua pruritul.

Recomandarea inlude dușuri scurte, aproximativ 5–10 minute, cu apă călduță, nu fierbinte, și un produs de curățare blând, fără parfum și fără detergenți agresivi. După baie, pielea nu trebuie frecată energic. Medicul recomandă tamponarea ușoară cu prosopul și aplicarea emolientului în primele minute, cât pielea este încă ușor umedă. „Astfel, ingredientele umectante și ocluzive ajută la reținerea apei în stratul cornos și la refacerea barierei cutanate.”

Pentru pielea foarte uscată, cremele mai grase, cu ceramide, glicerină, uree în concentrații mici, petrolatum sau dimeticonă sunt, de regulă, mai potrivite decât loțiunile foarte fluide.

În cazul xerozei, hidratarea trebuie să fie constantă, nu o intervenție ocazională. „În cazul pielii foarte uscate, crema sau unguentul se aplică cel puțin de două ori pe zi și de fiecare dată când reapare senzația de uscăciune”, spune Dr. Anghel.

Momentul ideal este după duș sau după spălare, în primele minute, cât pielea este încă ușor umedă. Pe mâini, emolientul trebuie reaplicat după fiecare spălare.

Ce să conțină o cremă pentru pielea foarte uscată

Nu toate produsele hidratante funcționează prin același mecanism. Unele ingrediente atrag apa, în timp ce altele ajută la refacerea și „sigilarea” barierei.

„Un produs eficient combină ingrediente care atrag apa, precum glicerina, ureea în concentrații mici sau acidul lactic, cu ingrediente care refac și «sigilează» bariera: ceramide, colesterol, acizi grași, petrolatum sau dimeticonă”, explică medicul.

Pentru uscăciunea severă, sunt preferabile cremele dense și unguentele fără parfum. Ureea și acizii pot însă ustura dacă pielea are fisuri deschise.

O piele inflamată sau cu bariera afectată poate deveni sensibilă chiar și la ingrediente care sunt tolerate în mod normal. „Parfumurile, uleiurile esențiale, produsele astringente, alcoolul denaturat, săpunurile alcaline și exfolierea mecanică agresivă pot accentua senzația de usturime, uscăciunea și inflamația”, spune Dr. Anghel.

În faza acută, recomandarea este simplificarea rutinei. Retinoizii, acizii exfolianți AHA și BHA sau peroxidul de benzoil pot fi întrerupți temporar atunci când pielea este foarte iritată. „Nu înseamnă că aceste ingrediente sunt dăunătoare pielii, ci doar că nu este momentul potrivit pentru ele.”

Chiar și ureea sau acidul lactic, utile în anumite formule pentru pielea uscată, pot ustura pe pielea fisurată sau inflamată, mai ales în concentrații mai mari.

În această etapă, rutina ar trebui să fie redusă la esențial. Curățare blândă, hidratare și refacerea barierei cu ingrediente precum ceramide, glicerină, pantenol sau ingrediente ocluzive. Abia după ce pielea se liniștește, activii pot fi reintroduși treptat.

De ce pielea matură reacționează mai puternic

Vârsta modifică modul în care pielea produce și păstrează lipidele și apa. Producția de sebum și transpirație scade, cantitatea de lipide din stratul cornos se reduce, iar bariera cutanată se reface mai lent. „Pielea devine mai subțire și mai vulnerabilă la frig, detergenți, dușuri fierbinți sau frecare”, explică medicul.

Aceste modificări explică de ce aceeași temperatură sau aceeași rutină de igienă poate fi tolerată la 30 de ani și poate deveni iritantă la 70 de ani. La femei, menopauza poate accentua aceste modificări. Scăderea estrogenului este asociată cu schimbări ale structurii și funcției pielii, inclusiv xerosis și prurit. „Scăderea nivelului de estrogen influențează producția de colagen, grosimea și elasticitatea pielii, dar și capacitatea acesteia de a menține hidratarea”, explică Dr. Anghel.

După menopauză, multe femei pot observa, astfel, că pielea este mai uscată, mai subțire, mai sensibilă sau mai predispusă la prurit. La toate acestea se pot adăuga anumite medicamente, boli cronice și modificări ale stilului de viață sau mobilității.

Când uscăciunea poate fi un indiciu al unei alte boli

O piele uscată nu înseamnă automat că există o boală internă. Dar, în anumite situații, poate fi un element care merită pus în context. „Hipotiroidismul poate reduce producția de transpirație și sebum, iar diabetul se poate asocia cu deshidratare, neuropatie și vindecare mai lentă”, explică medicul.

Bolile renale sau hepatice pot fi asociate cu prurit, uneori pe fondul unei pieli uscate. Tocmai de aceea, o uscăciune generalizată, apărută recent sau care nu răspunde la îngrijire, trebuie evaluată. Aici devine relevantă diferența dintre tratarea simptomului și identificarea cauzei.

Pielea crăpată poate deveni poarta de intrare pentru infecții

Fisurile nu sunt doar neplăcute și dureroase. Ele întrerup bariera protectoare a pielii.

„Fisurile și zgârieturile produse prin scărpinat întrerup bariera pielii și permit pătrunderea bacteriilor, virusurilor sau fungilor”, explică Dr. Anghel. Pot apărea eczemă asteatotică, inflamație, cruste, secreții și durere. În același timp, scărpinatul întreține mâncărimea și poate agrava leziunile.

La persoanele cu diabet, fisurile de la nivelul picioarelor trebuie urmărite cu o atenție deosebită, mai ales în condițiile în care vindecarea poate fi mai lentă.

„Dacă folosim constant produse hidratante și emoliente, am eliminat factorii iritanți și am adoptat câteva măsuri simple, dușuri scurte cu apă călduță, produse de curățare blânde și aplicarea cremei imediat după baie, dar pielea rămâne foarte uscată, pruriginoasă sau iritată timp de câteva săptămâni, este indicat un consult dermatologic”, spune medicul.

Consultul trebuie făcut mai repede dacă apar fisuri profunde, sângerare, durere, roșeață importantă, leziuni extinse, secreții sau cruste. Acestea pot sugera dermatită, suprainfecție sau o altă afecțiune care necesită tratament specific.