UNESCO este una dintre cele mai complexe agenții ale Organizației Națiunilor Unite. Reprezentanții stabilesc standarde în educație, promovează cercetarea științifică, dezvoltă reguli legate de etică în utilizarea inteligenței artificiale, are acțiuni împotriva dezinformării și susține libertatea presei.
„Există o identificare quasi-spontană între UNESCO și patrimoniul cultural, tocmai pentru că pe diverse canale de comunicare apare această legătură și lumea asociază spontan lucrurile. Dar UNESCO înseamnă mult mai mult”, explică, într-un interviu pentru News Edge, Codrin Tăut, expert în cadrul Subcomisiei Cultură a Comisiei Naționale a României pentru UNESCO.
De altfel, chiar numele organizației scoate în evidență diversitatea. UNESCO este acronimul de la United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură – în limba română). Cultura reprezintă doar unul dintre cele patru mari domenii de activitate, alături de educație, știință și comunicare.
Cum este organizată UNESCO
Înființată în 1945, imediat după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, UNESCO a fost creată cu misiunea de a contribui la menținerea păcii prin cooperare intelectuală și culturală între state. În timp, agenda organizației s-a extins, odată cu provocările lumii moderne. „UNESCO are un sector pentru cultură, un sector pentru educație, un sector pentru științe, atât cele naturale, cât și cele socio-umane, și un al patrulea sector, comunicare și informare”, explică Codrin Tăut.
Reprezentanții organizației încearcă să găsească soluții comune pentru probleme care nu mai pot fi rezolvate doar la nivel național, fie că vorbim despre educație, schimbări climatice, dezvoltarea noilor tehnologii sau modul în care circulă informația în societate.

Educația nu se termină niciodată
Unul dintre cele mai importante domenii ale UNESCO este educația. Reprezentanții organizației propun o perspectivă bazată pe învățarea pe tot parcursul vieții. „Educația nu trebuie înțeleasă ca petrecându-se numai în acei ani în care, în general, ne educăm. Oricare ne-ar fi vârsta putem învăța ceva. Iar prin învățare înțelegem o experiență care ne transformă perspectiva asupra unui anumit domeniu”, spune specialistul.
Conceptul este cunoscut la nivel internațional sub denumirea de lifelong learning. Și pleacă de la ideea că dezvoltarea profesională și personală nu se opresc odată cu absolvirea unui prag de studii.
De asemenea, UNESCO încearcă să schimbe și modul în care oamenii privesc procesul de învățare. Căci nu doar sala de clasă sau cea de curs reprezintă spații educaționale. Muzeele, bibliotecile, siturile istorice, parcurile naturale sau orașele pot deveni locuri în care oamenii învață prin experiență. „UNESCO merge pe educația contextualizată. Există această expresie, learning by doing. Este mult mai simplu să înțelegi un fenomen la fața locului decât dacă vezi doar o fotografie sau o imagine într-o sală de clasă”, explică Codrin Tăut.
Știința înseamnă astăzi și inteligență artificială
Domeniul științific este cel care s-a schimbat cel mai mult în ultimii ani. Reprezentanții organizației încearcă să stabilească reguli comune pentru tehnologii și fenomene care influențează întreaga planetă.
Un exemplu relevant este inteligența artificială. În 2021, UNESCO a adoptat primul cadru global în ceea ce privește etica în domeniul AI. Documentul stabilește principii legate de utilizarea responsabilă a noilor tehnologii. „Inteligența artificială este o tehnologie disruptivă, ale cărei efecte nu le putem anticipa în întregime. UNESCO a ajuns la concluzia că este nevoie de un cadru general care să încadreze etic utilizarea inteligenței artificiale”, explică specialistul.
Iar țara noastră, potrivit lui Codrin Tăut, a fost reprezentată în grupul internațional de experți care a lucrat la redactarea primei versiuni a documentului și a fost printre statele care au deschis rapid dezbaterea în legătură cu implicațiile etice ale inteligenței artificiale.
Biodiversitatea, oceanele și noile tehnologii
Pe agenda UNESCO se află și unele dintre cele mai importante probleme globale. „Există preocupări legate de pierderea biodiversității, de dispariția unor specii, de poluarea oceanelor și de mecanismele prin care aceste efecte pot fi limitate. Sunt probleme care nu mai pot fi rezolvate doar la nivel național și care au nevoie de o guvernanță internațională”, spune Codrin Tăut.
În același timp, organizația urmărește atent apariția unor tehnologii emergente. După inteligența artificială, atenția începe să se îndrepte spre neurotehnologii. Este vorba despre un domeniu aflat la granița dintre medicină, informatică și neuroștiințe. „Sunt tehnologii emergente și foarte disruptive, ale căror efecte vor trebui încadrate într-o formă de control”, explică reprezentantul Comisiei Naționale.
UNESCO, împotriva dezinformării
Activitatea organizației este legată și de domeniile comunicare și informare. Reprezentanții Organizației acordă un interes mare către media literacy sau alfabetizare media. „UNESCO încearcă să găsească mijloace de dezvoltare a capacității cetățenilor de a înțelege informațiile și mesajele pe care le primesc. Inclusiv combaterea fake news-urilor intră în sfera preocupărilor organizației”, spune Codrin Tăut. Este vorba, explică el, despre dezvoltarea spiritului critic. Astfel încât oamenii să poată evalua singuri credibilitatea surselor pe care le consultă.
Protejarea jurnalismului este o altă direcție importantă. „UNESCO este preocupată atât de protecția fizică a jurnaliștilor, pentru că încă există numeroase zone de conflict unde aceștia își riscă viața, cât și de protejarea profesiei, astfel încât ea să nu se transforme în propagandă”, detaliază expertul.
De ce contează toate aceste acțiuni
Multe dintre cele mai importante proiecte UNESCO sunt mai puțin vizibile. Dacă un monument înscris pe Lista Patrimoniului Mondial poate fi fotografiat și vizitat, regulile legate de utilizarea responsabilă a inteligenței artificiale, programele dedicate alfabetizării media sau inițiativele pentru protejarea biodiversității au efecte în timp, fără să atragă aceeași atenție publică.
La aproape 80 de ani de la înființarea organizației și la 70 de ani de când România i s-a alăturat, UNESCO reprezintă un spațiu în care statele încearcă să găsească răspunsuri comune la provocări care nu mai pot fi rezolvate individual. Organizația contribuie la stabilirea unor standarde internaționale în educație, știință, comunicare și noile tehnologii, domenii care vor influența tot mai mult societatea în anii care urmează.
