Paștele românilor din Spania. „Petrecem în familie, cu prietenii români sau cu comunitatea, la biserică”

Cu puține excepții, Paștele ortodox și cel catolic cad la o săptămână diferență. Și chiar dacă cei mai mulți români rezidenți în Spania se bucură să petreacă și sărbătoarea catolică, în special cei din familiile mixte, adevăratul Paște este totuși „al nostru”.

Paștele la bisericile românești în Spania

Când nu pică în aceeași zi, puțini își permit să plece de Paște în România. Nu e vacanță, iar zilele de concediu nu se iau așa simplu când deja ai avut o „punte” cu o săptămână în urmă (în Spania e liber în Vinerea Mare și a doua zi de Paște – n.r.). Așa că „Paștele îl petrecem în familie, cu prietenii români sau cu comunitatea, la biserică, ne spune Cătălina, care are grupul ei de femei cu care se întâlnește săptămânal în parohie.

În plus Cătălina, Ana, Ioana, soția preotului din Vilanova y la Geltru (Barcelona) săptămânal fac ore cu copiii, pentru a-i învăța tradițiile și obiceiurile românești. Acum de Paște vor cânta câteva câtece în biserică, după slujba de Paște de duminică. „Avem o biserică frumoasă aici în Vilanova, ne-am amenajat-o noi. Dar e mică pentru Înviere, când vin sute de persoane. Atunci închiriem catedrala mare din oraș”, povestește preotul Toader. „Avem și cor, și adulții și copii cântă dumnezeiește”.

Pregătiri culinare pentru Paște

Încă din Joia mare începe forfota, cumpărăturile prin magazinele românești și pregătirile pentru masa festivă.

Maria, care în România a fost jurnalistă, locuiește de șapte ani în Catalonia și, din fericire, are familia aproape. „Noi petrecem zilele de Paște aici, în familie. Din fericire, ai mei sunt aproape toți aici, în Spania”, povestește ea.

Ce se pune pe masă? „Vopsim ouă, facem borș de miel, iar vărul meu este specialist în prepararea drobului după o rețetă de familie. Pregătim și o pască, din aceea fără aluat, pentru că este mai ușor de făcut. Cozonacii, sincer, îi cumpărăm”, recunoaște ea.

Interesant este că tradițiile noastre cuceresc și alte culturi: „Prietenul meu nu e român, dar este înnebunit după cozonac. Ar mânca unul întreg de singur. Luăm de la fetele care au cofetării în Barcelona și fac artizanal, ca acasă”

Secretul cozonacului pufos, „importat” din România

În cofetăriile româncelor din Spania comenzile se iau cu câteva săptămâni înainte. Multe gospodine preferă să îi cumpere deoarece, pe lângă volumul mare de muncă, materia primă locală le dă bătăi de cap: aluatul nu crește întotdeauna suficient de pufos pentru a obține celebrele fâșii.

Crenguța, care are o cofetărie mică lângă Barcelona, ne-a spus secretul cozonacului perfect: „Făina pentru cozonaci este secretul. Eu o aduc din România, deoarece cea de aici nu are consistența necesară. Am copt zilele acestea zeci de cozonaci, dar și pască, torturi și prăjituri românești.” Face amandine, Albă ca Zăpada, savarine, eclere, tarte cu fructe sau fursecuri și cornulețe.

„Lucrez toată ziua până seara târziu ca să ne asigurăm că toată lumea pleacă acasă cu cele dorite pentru Paște. De multe ori eu nici n-apuc să mă bucur de ziua de sărbătoare, sunt ruptă și pentru mine nu mai fac nimic”, adaugă ea.

Rafturi goale în magazinele românești

La magazinele cu specific românesc, marfa se epuizează repede. În prăvălia Luminiței de pe Costa Dorada, lumea intră începând de miercuri. „Cel mai mult se cere drobul de miel. Avem la vânzare un produs natural extrem de gustos. Se mai cere vopsea de ouă, dar și varză murată, pentru că lumea face și sarmale. Mezeluri românești, brânză de oaie sau de burduf și icre, ai noștri cumpără de toate. Și, bineînțeles, câte o sticlă de palincă, țuică, chiar și un vin românesc, căci merg bine cu mielul”, explică proprietara.

Prima dată cu copiii la Înviere

Otilia e în Spania de peste 20 de ani. A fost până acum câțiva ani măritată cu un catalan. Copiii au crescut aici. „Cât am fost căsătorită, de Paștele lor mergeam la familia soțului meu. Făceam un grătar, nimic special, aștia pe aici, în Catalonia, nu sunt foarte religioși, iar Paștele nu e ceva deosebit.

De Paștele nostru făceam o friptură de miel, vopseam câteva ouă. Copiii n-au prea simțit spiritul sărbătorilor de la noi. Acum sunt mari, am un alt partener și vreau să-i duc pe toți la Înviere. Să înțeleagă ce înseamnă Paștele la români.

Mă duc azi la magazinul românesc să mai iau una, alta să pregătesc și o masă de Paște pentru duminică. Să sărbătorim cum se cuvine”.