„Locuiesc în oraș” sau „fac parte din oraș”? Alina Kasprovschi, Fundația Comunitară București: „Capitala a devenit tot mai individualistă”

Bucureștenii spun că își iubesc orașul, dar atunci când vine vorba despre sentimentul de apartenență, imaginea nu mai este atât de roz. Mulți simt o legătură cu Bucureștiul, dar puțini simt în prezent că fac parte dintr-o comunitate, dintr-un „noi”.

Studiul „Made of Bucharest. Cum văd bucureștenii Bucureștiul?”, realizat de Fundația Comunitară București, este o cercetare recentă despre oraș și despre opinia cetățenilor despre locul în care locuiesc. Alina Kasprovschi, director executiv al Fundației Comunitare București, spune în cadrul unui interviu pentru News Edge că reiese un paradox interesant de pe urma studiului. Anume că orașul este apreciat, dar conexiunea dintre oameni nu reprezintă un punct forte. Bucureștiul are energie, are resurse, are inițiative și oameni creativi. Însă încă se lucrează la construirea unei identități comune.

„Cum văd bucureștenii Bucureștiul?”

De 15 ani, Fundația Comunitară București lucrează cu ideea de comunitate și încearcă să sprijine proiecte care îi apropie pe oameni. Însă, înainte de a construi soluții, este nevoie de o imagine cât mai clară asupra realității. „Ni se pare esențial să pornim de la date, de aceea scoatem des studii și cercetări, care ne ajută să înțelegem orașul înainte să acționăm în el”, explică Alina Kasprovschi.

Iar în cazul studiului despre apartenență, organizația a vrut să afle cum se raportează bucureștenii la orașul lor, dar și cât de legați se simt de el, unde simt că este „acasă” sau ce îi ține în oraș. De asemenea, reprezentanții au dorit să identifice ce i-ar determina să plece pe locuitori din oraș, dar și cât de mult simt că fac parte dintr-o comunitate. „E greu să apropii oamenii de orașul lor dacă nu știi de la ce pleci”, spune Alina Kasprovschi.

„Eu și Bucureștiul”, o relație apropiată, dar individuală

O concluzie importantă a cercetării este diferența dintre atașament și apartenență. Bucureștenii au un nivel ridicat de atașament față de oraș, 7,8 dintre 10 cetățeni au declarat astfel. Mulți apreciază Bucureștiul și simt că este un loc important în viața lor. Motivele sunt legate de ceea ce orașul le oferă fiecăruia în parte, fie că vorbim despre locuri de muncă, oportunități profesionale, evenimente culturale, servicii, restaurante, posibilități de petrecere a timpului liber sau pur și simplu ritmul specific unei capitale.

„Orașul funcționează pentru ei ca un spațiu de resurse și de posibilități, un cadru care îi ajută să-și construiască o viață mai bună”, explică Alina Kasprovschi.

Dar când oamenii sunt întrebați cât de mult simt că aparțin unei comunități bucureștene, scorul este altul. Doar 6,9 din 10 au răspuns afirmativ la această întrebare. Astfel, în București, este o legătură puternică între individ și spațiul urban, dar relația dintre oameni este una mai rece. „Deocamdată este mai mult «eu și orașul», mai puțin «noi, împreună»”, spune directorul executiv al Fundației Comunitare București. Mulți cetățeni din Capitală iubesc ceea ce primesc de la oraș. Dar ei nu simt încă suficient că participă la construirea lui.

Cine este, de fapt, un bucureștean?

O altă concluzie a studiului este legată de identitatea orașului și a celor care-l locuiesc. Din cercetare reiese faptul că 8 din 10 respondenți consideră că trebuie să te fi născut în București pentru a fi „cu adevărat” bucureștean. „Un oraș nu ar trebui să fie definit doar de locul în care te-ai născut, ci și de relația pe care o construiești cu el”, a mai spus Alina Kasprovschi.

De asemenea, studiul arată și diferențe importante între generațiile din oraș. Iar sentimentul de apartenență este mai ridicat la două categorii aflate la extreme, adică la tinerii între 18 și 24 de ani și persoanele de peste 55 de ani. În schimb, apare o oarecare tensiune în rândul generației active, între 25 și 44 de ani. Dar aceștia din urmă reprezintă și categoria care „folosește” cel mai mult orașul. Ei lucrează, consumă servicii, participă la viața economică și contribuie cel mai mult la dinamica Bucureștiului. Dar, în același timp, este și categoria care se simte mai puțin conectată la o comunitate. „Cei care «produc» cel mai mult în oraș sunt și cei mai mobili și mai deconectați de el afectiv”, punctează Alina Kasprovschi.

Tot din categoria 25-44 sunt mulți dintre cei care iau în calcul plecarea din București. Ceea ce scoate în evidență o relație complicată dintre locuitorii activi și oraș. Capitala le oferă multe, dar le și cere foarte multe. Iar poate relația individuală transformată într-una colectivă ar putea schimba percepția. 

Cum se poate construi o comunitate?

Studiul „Made of Bucharest. Cum văd bucureștenii Bucureștiul?” scoate în evidență și o posibilă soluție prin proximitate. Căci comunitatea nu se construiește la nivelul întregului oraș, ci începe din locurile în care oamenii își trăiesc viața de zi cu zi. Strada, blocul, parcul din apropiere, piața din cartier sau spațiile publice pe care oamenii le folosesc constant sunt locurile unde se poate naște sentimentul de apartenență. „Oamenii se conectează cel mai ușor la cartier și la vecinătate, nu la oraș ca întreg. Proximitatea este spațiul unde apartenența se construiește cel mai natural”, explică Alina Kasprovschi. 

Iar apoi, o provocare identificată în studiu este lipsa coeziunii sociale. Comunitatea este indicatorul cu cea mai slabă performanță din cercetare, căci mulți bucureșteni recunosc că orașul a devenit tot mai individualist. Doar 22% dintre respondenți spun că sunt mulțumiți de calitatea comunității locale. Dar și concluzia studiului este că bucureștenii își doresc apropiere sau relații mai strânse cu cei din jur.

Însă problema este alta. Aceea că lipsesc contexte, spații și ocazii prin care oamenii să se întâlnească și să construiască ceva împreună. „Nu e că bucureștenii nu vor comunitate, e că nu prea au avut unde și cum să o construiască”, spune Alina Kasprovschi.

Oamenii petrec mult timp la serviciu, fac naveta, se confruntă cu trafic și cu un ritm alert. Iar interacțiunile dintre vecini sau locuitorii aceluiași cartier devin tot mai rare. Blocul, care mai demult era un spațiu în care oamenii se cunoșteau între ei, a devenit de multe ori doar locul în care se întorc la finalul zilei. Iar distanța dintre oameni influențează și relația lor cu orașul.

Încrederea, nu se poate fără

Un factor în schimbarea de perspectivă este și lipsa de încredere. Potrivit reprezentantei Fundației Comunitare București, problema nu este doar una specifică Bucureștiului, ci face parte dintr-un fenomen mai larg, prezent în societatea românească. „Nu poți construi împreună dacă respectul și comunicarea de bază lipsesc”, spune ea.

O comunitate înseamnă oameni care au încredere unii în ceilalți suficient cât să colaboreze, să propună soluții și să creadă că implicarea lor poate produce schimbări. De aceea, una dintre marile provocări este transformarea locuitorului pasiv în cetățean implicat.

Relația cu administrația. Oamenii vor să fie ascultați, dar vor și rezultate

Studiul arată și o relație complicată între bucureșteni și administrația locală. Încrederea este mai ridicată în organizații neguvernamentale, comunități locale și inițiative independente decât în instituțiile publice. Dar acest lucru nu înseamnă că oamenii resping administrația sau că nu vor să colaboreze. Mai degrabă, există o nevoie de comunicare reală. „Oamenii sunt dispuși să vorbească și să contribuie, dar au nevoie să simtă că este o conversație reală, cu răspuns, nu una formală”, explică Alina Kasprovschi.

Mulți oameni se retrag din a participa atunci când au impresia că opiniile nu sunt cu adevărat luate în seamă. Problema adevărată este lipsa unei legături clare între implicare și rezultat. „Nu este o problemă de apatie, este o problemă de buclă închisă. Dacă vrem participare, trebuie să facem vizibil ce se întâmplă cu ea”, spune Alina Kasprovschi.

Ce ar putea face administrația pentru un București mai apropiat de oameni

Din concluziile studiului reies câteva direcții concrete. Prima este investiția în spațiile de proximitate, în locuri publice, spații verzi, piețe, zone în care oamenii se pot întâlni, ca să creeze contexte sociale. Un parc bine întreținut, o piațetă activă sau un spațiu comunitar pot deveni locuri în care oamenii se cunosc, interacționează și dezvoltă relații.

A doua direcție este comunicarea reală între administrație și cetățeni. Oamenii trebuie să știe ce se întâmplă cu propunerile lor și ce rezultate au avut.

A treia este colaborarea cu societatea civilă. „Încrederea nu se recâștigă din comunicate, se recâștigă din efecte pe care oamenii le văd la ei pe stradă”, a declara Alina Kasprovschi.

Poluarea, spațiile verzi și aglomerația 

Studiul arată și care sunt principalele nemulțumiri ale bucureștenilor. Pe primul loc se află calitatea mediului și poluarea. Este una dintre cele mai mari surse de nemulțumire și unul dintre motivele pentru care aproximativ unul din trei bucureșteni ia în calcul plecarea din oraș. Se adaugă apoi lipsa spațiilor verzi, aglomerația și presiunea generală asupra calității vieții.

ONG-urile și comunitățile locale, între cetățeni și administrație

Fundațiile și ONG-urile nu pot înlocui administrația, dar pot crea contexte în care oamenii se întâlnesc, vin cu soluții și capătă încredere că implicarea lor are sens. „Cred că rolul nostru este exact acesta: să fim o punte”, spune Alina Kasprovschi.

Prin proiecte precum Cartierul Perfect sau În ZONA TA, Fundația Comunitară București lucrează la nivel de proximitate, în spațiile în care oamenii trăiesc efectiv orașul. Pentru că, așa cum arată studiul, apartenența începe de la o scară mică, începe de la o stradă, un bloc, un parc, o comunitate de vecini.