Decizia, cunoscută sub denumirea de „Lin II”, reprezintă cea de-a doua hotărâre a instanței europene privind controversa legată de prescripția răspunderii penale în România și vine ca răspuns la întrebările adresate de instanțele române cu privire la modul în care trebuie aplicat dreptul european în astfel de cauze.
Potrivit CJUE, interpretarea adoptată în 2022 de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care numeroase dosare au fost închise ca urmare a intervenirii prescripției, nu respectă obligațiile asumate de statele membre prin legislația Uniunii Europene atunci când sunt investigate fraude care afectează bugetul comunitar.
Protecția efectivă a intereselor financiare ale Uniunii
Instanța europeană arată că aplicarea normelor interne privind prescripția nu trebuie să conducă la imposibilitatea sancționării unor astfel de infracțiuni. În cazul în care interpretarea dreptului național creează un risc sistemic de impunitate pentru persoanele cercetate în dosare privind fraude grave împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, judecătorii români au obligația de a nu aplica acele dispoziții interne incompatibile cu dreptul european, potrivit G4Media.
CJUE subliniază că instanțele naționale trebuie să asigure protecția efectivă a intereselor financiare ale Uniunii și să garanteze aplicarea uniformă a legislației europene în toate statele membre.
În același timp, Curtea precizează că hotărârea nu afectează cauzele în care există deja hotărâri definitive. Dosarele soluționate definitiv înainte de pronunțarea acestei decizii rămân protejate de principiul autorității de lucru judecat, ceea ce înseamnă că acestea nu pot fi redeschise doar în baza noii interpretări oferite de instanța europeană.
Dreptul european și legislația națională
Noua decizie are efect exclusiv asupra cauzelor aflate încă în curs de judecată și stabilește modul în care instanțele române trebuie să procedeze în continuare atunci când analizează excepțiile privind prescripția în dosarele care vizează fraude împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene.
Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene clarifică încă o dată raportul dintre dreptul european și legislația națională, arătând că, în astfel de cauze, normele Uniunii au prioritate atunci când aplicarea dreptului intern ar împiedica tragerea la răspundere a persoanelor acuzate de infracțiuni grave.
Decizia este considerată una de referință pentru practica instanțelor din România, deoarece stabilește în mod clar că excepția prescripției nu poate fi folosită în dosarele aflate încă pe rol dacă aceasta ar conduce la nepedepsirea unor fapte care prejudiciază interesele financiare ale Uniunii Europene.
