Renașterea literaturii interzise. Cum luptă editurile din exil împotriva cenzurii din Rusia

Într-o zi luminoasă de primăvară în Berlin, editorul rus Alexander Gavrilov și-a amintit cu entuziasm de momentul în care a citit pentru prima dată poezia interzisă a lui Joseph Brodsky. Întreaga experiență s-a petrecut în anii 1980, în fosta Uniune Sovietică, iar autorul l-a marcat profund pe cititor.

„Pur și simplu m-a lăsat fără cuvinte”, a declarat Alexander Gavrilov, pentru Foreign Policy, descriind impactul pe care l-a avut scriitorul asupra sa.

Amintirile din epoca sovietică și impactul scrierilor interzise

Regimul sovietic practica o cenzură agresivă, controlând cu strictețe cărțile prin intermediul unor edituri centralizate de stat. O mare parte din producția literară permisă părea lipsită de viață și monotonă.

„Literatură cenușie și prăfuită, poezie cenușie și prăfuită, modă cenușie și prăfuită”, a menționat Alexander Gavrilov, referindu-se la atmosfera culturală de atunci.

Citirea unui autor precum Brodsky a reprezentat o revelație, un punct de cotitură după care viața cotidiană din URSS părea de neacceptat în vechile tipare. Autoritățile l-au condamnat pe Brodsky sub acuzația de parazitism social. Sentinţa a fost de cinci ani de muncă silnică în apropierea Cercului Polar. Acesta nu aparținea de instituțiile literare oficiale, iar versurile sale conțineau teme spirituale neagreate de partid.

„Cine ți-a dat voie să fii poet?”, a întrebat judecătorul în timpul procesului în care a fost condamnat poetul.

Deși creația sa a fost interzisă în mod oficial, opera a dobândit un statut de cult deoarece exilații. Activiștii din Statele Unite și Europa au publicat versurile și le-au reintrodus clandestin în Uniunea Sovietică.

Apariția editurilor în exil și târgul de carte din Berlin

Moștenirea literară lăsată de Brodsky a constituit sursa de inspirație pentru Alexander Gavrilov la cofondarea editurii Vidim Books. Asta într-o perioadă în care cenzura din Rusia a reînviat la cote similare celor sovietice. Fondată în 2023, editura publică lucrări semnate de autori ale căror cărți nu mai pot apărea în Federația Rusă din motive politice. Această inițiativă face parte dintr-un val de noi proiecte editoriale înființate de exilații ruși începând cu anul 2022. Scopul principal constă în distribuirea de literatură interzisă atât pentru cititorii din interiorul țării, cât și pentru cei aflați în afara granițelor. Kremlinul vizează literatura ficțională și non-ficțională la o scară nemaiîntâlnită de la prăbușirea URSS. Dar, concomitent, aceste edituri independente din exil au devenit vitale pentru salvarea discursului liber în limba rusă.

Rusa nu e doar limba propagandei

Reprezentanții acestor inițiative se reunesc periodic în cadrul unor târguri de carte organizate în Europa. Un astfel de eveniment a avut loc în primăvară la Bebelplatz în Berlin. Acesta este un loc simbolic. Aici naziștii au ars zeci de mii de cărți considerate indezirabile cu aproape un secol în urmă.

„Pentru a demonstra că limba rusă de astăzi nu este doar limba propagandei de stat și nu ar trebui să fie acaparată de aceasta”, au explicat organizatorii referitor la scopul evenimentului.

O școală de artă din Germania a găzduit convenția care a reunit numeroși participanți pe parcursul mai multor zile. O editură a pus în vânzare o lucrare dedicată crimelor de război comise în Bucea, Ucraina. Cartea este scrisă de un autor ucrainean de limbă rusă. În apropiere, o casă editorială fondată de Yulia Navalnaya, văduva regretatului lider al opoziției Alexei Navalny, a oferit volumul de memorii al soțului ei. Şi aceasta este o scriere interzisă în Rusia pentru presupusa instigare la ură împotriva autorităților. De asemenea, istorici din cadrul organizației pentru drepturile omului Memorial, distinsă cu Premiul Nobel pentru Pace în 2022, au susținut prelegeri alături de grupuri de activiști queer care au menționat că sunt considerați extremiști de către statul rus.

Aproximativ 4.000 de persoane au participat la târgul din Berlin, conform estimărilor transmise de organizatori. Această prezență a transformat evenimentul în cea mai amplă reuniune anti-Kremlin a cetățenilor ruși de la nivel global după anul 2022. Fenomenul nu reprezintă o coincidență, întrucât literatura ocupă un loc central în identitatea rusă și a influențat constant politica națională.

Tradiția literară și protestele din Piața Pușkin

De secole, cetățenii și liderii deopotrivă au privit scriitorii drept profeți politici și spirituali. Unul dintre miturile persistente susține că societatea rusă este una dintre cele mai avide cititoare din lume. Sondajele susținute de stat indică faptul că aproximativ 70 la sută dintre cetățeni citesc cărți zilnic. Perioada sovietică a transformat alfabetizarea universală într-o prioritate strategică. L-a readus în atenție și l-a popularizat pe poetul secolului al XIX-lea Alexander Pușkin drept părinte al literaturii în limba rusă. În anul 1937, în timpul marilor epurări Staliniste, autoritățile au amplasat statui din bronz ale lui Pușkin din Shanghai până la Kiev. Totodată, au redenumit o piață centrală din Moscova în Piața Pușkin.

Locul a căpătat o semnificație cu totul nouă în decembrie 1965, atunci când zeci de persoane s-au adunat pentru a protesta împotriva arestării și judecării scriitorilor Andrei Sinyavsky și Yuli Daniel. Aceştia erau acuzați pentru satirele aduse vieții sovietice. Procesul a reprezentat prima situație în care intelectualii au fost urmăriți penal exclusiv pentru conținutul operelor. Iar manifestația de susținere a constituit primul protest stradal neautorizat din URSS în decurs de aproape patru decenii.

Piața Pușkin s-a menținut drept unul dintre cele mai importante spații pentru manifestații politice în timpul și după colapsul Uniunii Sovietice. Mii de oameni s-au strâns acolo în februarie 2022 pentru a condamna invazia din Ucraina. Acțiunea a marcat una dintre ultimele acțiuni publice de amploare împotriva guvernului de la Moscova. Ulterior, autoritățile au intensificat cenzura la un nivel atât de ridicat încât exprimarea publică a criticilor la adresa conducerii a devenit practic imposibilă.

Represiunea actuală și piața neagră a cărților interzise

Războiul din Ucraina a distrus libertatea de care editorii de carte s-au bucurat pe parcursul primelor două decenii ale conducerii președintelui Vladimir Putin. La scurt timp după declanșarea conflictului, parlamentul rus a adoptat acte normative prin care a scos în afara legii categorii extinse de informații. Printre acestea se numără criticile aduse armatei, textele care contestă valorile tradiționale sau materialele etichetate drept propagandă LGBT.

Guvernul a amplificat aceste acțiuni restrictive în 2024. Atunci a înfiinţat un centru de expertiză însărcinat cu evaluarea publicațiilor suspectate de nerespectarea normelor oficiale. Procedura de revizuire menține o opacitate intenționată pentru a stimula autocenzura în rândul editorilor. Noua structură a interzis în mod explicit opere semnate de autori ruși și străini. Printre ei se numără Vladimir Sorokin, Hanya Yanagihara, Susan Sontag și Stephen King. Forțele de ordine au efectuat descinderi în librării și au aplicat sancțiuni financiare comercianților care expun titluri incluse pe lista interzisă.

Dosarul cărţilor LGBT în limba rusă

În cursul anului trecut, autoritățile au inițiat ceea ce pare a fi prima urmărire penală bazată pe conținutul unor cărți de la prăbușirea regimului sovietic. Procurorii au pus sub acuzare trei angajați ai unei edituri. Aceştia erau acuzaţi de participare la activități extremiste din cauza diseminării a zece cărți cu tematică LGBT. Cel mai cunoscut volum din acest dosar, un roman pentru tineri publicat inițial fără probleme în 2021 sub titlul Pioneer Summer. Acesta a condus la un proces finalizat recent după ce inculpații și-au recunoscut vina. Ei au primit condamnări cu suspendare de patru ani.

„Toată lumea e în stare de șoc. Toată lumea înțelege că asta e, nu mai ești protejat în niciun fel”, a declarat un scriitor și editor rus care a preferat să își păstreze anonimatul din motive de siguranță.

Această evoluție a generat panică în rândul profesioniștilor din domeniu, determinând unele edituri să utilizeze inteligența artificială pentru verificarea manuscriselor.

„Deoarece nu mai este posibilă verificarea manuală a unui text pentru a se asigura că respectă toate cerințele autorităților”, a explicat același editor cu privire la utilizarea tehnologiei pentru filtrarea conținutului.

Textele cenzurate în acest mod ajung să semene cu documente clasificate, în care segmente întregi sunt acoperite de benzi negre. O parte dintre editori consideră această metodă o opțiune mai onestă decât eliminarea definitivă a pasajelor.

Politicile restrictive au favorizat apariția unei piețe subterane pentru cărțile interzise în interiorul Rusiei. O investigație recentă a publicației independente Verstka a scos la iveală faptul că volumele interzise sunt comercializate frecvent prin intermediul unor platforme online de anunțuri și retail, folosind descrieri codificate. Distribuția către cumpărători se realizează prin intermediul serviciilor poștale obișnuite.

Distribuția digitală și valoarea ideilor transmise prin literatură

Rețeaua tot mai amplă de edituri de limbă rusă aflate în exil, inclusiv cele prezente la târgul din Berlin, contribuie la menținerea acestei piețe prin adaptarea practicii sovietice de publicare în străinătate pentru ocolirea cenzurii. Participanții la evenimentul din capitala Germaniei au descris activitatea lor drept un exercițiu de libertate. Totodată, a devenit o modalitate de a menține legătura cu societatea din țara de origine.

„Trebuie să existe o modalitate prin care aceste cărți să poată fi citite în Rusia”, a afirmat Aleksandra Zerkalyova, redactor în cadrul departamentului editorial al publicației de investigații Meduza.

Ea a adus la Berlin exemplare tipărite ale volumului interzis I Love Russia, o carte de memorii semnată de jurnalista Elena Kostyuchenko. Lucrarea a apărut inițial în limba engleză. La scurt timp instituția de presă a lansat versiunea originală în limba rusă. Aceasta a fost însoțită de instrucțiuni de achiziție sigură pentru cititorii din afara țării. Deoarece tranzacțiile electronice pot fi monitorizate cu ușurință în interiorul Rusiei, echipa editorială a decis să ofere cartea în mod gratuit prin intermediul aplicației sale pentru dispozitive mobile. Aceasta este o metodă inovatoare de distribuție a literaturii clandestine.

Cărţi online

Volumul a devenit accesibil oricărei persoane conectate la internet din Rusia, aplicația descărcând automat materialul pentru citire offline. În ciuda eforturilor depuse de autorități pentru a bloca accesul la site-uri și la platforme de mesagerie precum Telegram, aplicația Meduza a funcționat constant fără a necesita utilizarea unor rețele private virtuale.

„Pentru noi este important ca această carte să poată fi citită gratuit de oricine cunoaște limba rusă, oriunde s-ar afla”, a adăugat Aleksandra Zerkalyova.

Redacția oferă acces gratuit la versiunile electronice ale tuturor titlurilor publicate, ajungând la aproximativ treizeci de cărți. Redactorii își propun să accelereze acest proces. Însă reducerile bugetare recente au generat dificultăți financiare majore. determinat publicația să mizeze pe vânzarea de cărți tipărite pentru a-și susține activitatea jurnalistică.

Importanța istorică a literaturii necenzurate a fost analizată de istoricul american Benjamin Nathans în lucrarea sa dedicată mișcării disidente din URSS. Autorul argumentează că regimul totalitar sovietic a început să se destrame încă din anii 1950. Adică, după moartea lui Stalin. Atunci statul a relaxat parțial controlul asupra ideilor permise în spațiul public. Până în anii 1960, cetățenii au început să solicite respectarea drepturilor garantate de propria constituție. Adică, un proces continuat prin numeroase transformări și impulsionat frecvent tocmai de producția literară. Disidenții nu și-au propus inițial răsturnarea guvernului. Dar scrierile distribuite clandestin au menținut vii conceptele legate de demnitatea umană și libertate. Ele au influenţat în cele din urmă nivelurile superioare ale conducerii de la Kremlin. Totodată, au pregătit terenul pentru politicile de transparență introduse de ultimul lider sovietic.

„Sunt extrem de prețioase. E greu să le atribuim o valoare cantitativă. Dar dacă le pierdem, atunci suntem cu adevărat pierduți”, a conchis Benjamin Nathans cu privire la importanța ideilor conținute în cărțile interzise.