NATO, mai puternică pe hârtie, mai fragilă în esență. Ce spune presa occidentală despre alianță în era Trump

NATO se pregătește de summitul din Turcia cu o întrebare care planează peste toate discuțiile oficiale, dar care, paradoxal, riscă să nu fie abordată direct. Mai poate alianța conta, cu adevărat, pe Trump? Două publicații influente de opinie din presa occidentală, Financial Times și Wall Street Journal, oferă răspunsuri convergente, deși din unghiuri diferite. concluzia comună este că Europa nu-și mai poate permite luxul de a aștepta certitudini de la Washington.

O alianță mai puternică și, în același timp, mai slabă

Britanicii consideră că liderii NATO se vor reuni la Ankara rugându-se ca Donald Trump să nu mai producă daune suplimentare unei alianțe care a garantat pacea în cea mai mare parte a Europei de la al Doilea Război Mondial încoace. Alianța este, în anumite privințe, mai puternică decât acum 18 luni, de când Trump a revenit la Casa Albă, dar, în același timp, mult mai fragilă.

Partea pozitivă, potrivit FT, este că, în mare parte datorită presiunii lui Trump, membrii non-americani ai NATO au cheltuit împreună cu 139 de miliarde de dolari mai mult în 2025 față de 2024, investind în capacitate de reacție și rearmare. Alianța începe, de asemenea, să învețe lecții de inovație și adaptare din rezistența dârză a Ucrainei în fața agresiunii ruse, iar europenii preiau tot mai multe roluri de comandă, chiar dacă armata americană rămâne, deocamdată, complet angajată și profesionistă.

Ținta de cheltuieli de apărare de 3,5% din PIB a fost adoptată oficial de statele membre NATO ca nouă țintă de referință, într-un context de presiune americană constantă pentru creșterea contribuțiilor europene.

Partea negativă este însă, potrivit editorialului, mult mai gravă: încrederea că administrația Trump ar sprijini efectiv aliații atacați „s-a prăbușit”. Nu este vorba doar despre faptul că Casa Albă nu consideră Rusia o amenințare reală la adresa securității americane. Problema mai profundă este că administrația pare să nu mai împărtășească valorile partenerilor săi, sau chiar noțiunea însăși de parteneriat.

„Cine ar risca Mar-a-Lago pentru a salva Varșovia?”

Una dintre cele mai tăioase observații ale editorialului Financial Times privește ipoteticul „mare târg transatlantic”. În teorie, europenii ar prelua responsabilitatea principală pentru apărarea convențională a Europei. Totul într-un calendar agreat și progresiv. Statele Unite ar menține umbrela nucleară. Dar, se întreabă retoric autorii, cine poate afirma cu convingere că Trump ar risca, să zicem, siguranța de la Mar-a-Lago pentru a salva Varșovia?

Editorialul critică și lipsa de disciplină a administrației americane în privința unui plan coerent de redistribuire a responsabilităților, acuzând-o că preferă să câștige capital politic în fața electoratului MAGA, criticând public aliații europeni „codași”. Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, este citat ca exemplu. Acesta ar fi amenințat că va reține contribuțiile financiare americane către organizația NATO și ar fi sugerat că SUA și-ar putea ajusta prezența militară în Europa în funcție de cine cheltuiește cât, nu în funcție de nevoile militare reale .

Unii aliați nu-și fac partea corect, constată aliații. Germania și vecinii nordici și baltici cheltuiesc consistent. Franța și Marea Britanie, neputând face alegerile politice dificile necesare, nu au resursele pentru ambițiile lor militare. Nu au nici un traseu credibil către ținta de 3,5% din PIB pentru cheltuieli de apărare. Greutatea lor în cadrul alianței este, potrivit FT, sortită să scadă. Nerăbdarea Casei Albe va crește proporțional, riscul fiind ca SUA să-și retragă în grabă trupele și echipamentele din Europa. Va lăsa astfel goluri de forțe, dând Moscovei impresia unei ferestre de oportunitate pentru a testa unitatea alianței până la limită.

Ce ar trebui să facă Europa

Pentru a salva alianța, iar Financial Times insistă că nu există o alternativă reală. Europenii trebuie să ia lucrurile în propriile mâini. Se recomandă o serie de măsuri concrete.

reducerea colectivă și proactivă a dependenței de infrastructura de sprijin oferită de armata americană (informații, țintire, transport, apărare aeriană);

luarea în calcul a unei noi runde de împrumuturi comune la nivelul UE;

simplificarea procesului, în prezent prea greoi, de achiziție de armament;

rezolvarea constrângerilor de producție, unde Ucraina ar putea oferi expertiză utilă;

investiții mai rapide în echipamente prioritare, precum apărarea antiaeriană și rachetele de lovire la distanță mare;

creșterea gradului de pregătire a forțelor; și preluarea, pe cât posibil, a responsabilității americane în structurile de planificare și comandă ale NATO.

Concluzia editorialului este tranșantă. Aceste probleme urgente nu vor primi, probabil, atenția pe care o merită la reuniunea din Turcia. Summitul riscă să devină un alt spectacol conceput pentru a flata vanitatea lui Trump. Vor fi cifre mari de creștere a cheltuielilor și achizițiile europene de armament american. Dar aceste cifre nu pot masca ruptura transatlantică reală. Europenii, conchide FT, trebuie să-și accelereze propriile pregătiri de apărare cu mult mai puțin ajutor american, sau chiar deloc.

O nouă cale pentru NATO și Israel

Un al doilea text de opinie, publicat de Wall Street Journal sub titlul A New Path for NATO and Israel, vine cu o perspectivă complementară. Autorul, care se pregătea să susțină discursuri la Berlin și Tel Aviv, adoptă o poziție diferită de mulți dintre colegii săi democrați. Viitoarea administrație americană nu ar trebui să caute o simplă revenire la normele tradiționale de politică externă. O astfel de abordare ar subestima daunele reale pe care Trump le-a produs credibilității Statelor Unite.

Atât NATO, cât și relația cu Israelul necesită o reformă fundamentală, nu doar o restaurare a status quo-ului dinaintea lui Trump. În 2019, președintele francez Emmanuel Macron declarase că NATO este „în moarte cerebrală”. Fusese o afirmație care, la acea vreme, a stârnit controverse, dar pe care publicația o invocă acum pentru a susține ideea că alianța trebuie să treacă de la simpla garantare a apărării comune a lumii libere la coordonarea unei descurajări colective, adaptate unei Rusii aflate în declin economic și strategic.

O propunere pentru tine, cititorule

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. 

📩 Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. 

📌 Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!