The Guardian: Cum ajung miliardarii să cumpere orchestre simfonice și să sfideze meritocrația în muzica clasică

Deși nu produce sunete directe, rolul acestuia este vital. Un dirijor profesionist cunoaște fiecare partitură și oferă acea scânteie unică de inspirație. Totuși, violonistul Carl Flesch spunea că „nu există profesie pe care un impostor să o poată ocoli mai ușor”, scrie Tom Service, în The Guardian.

Omul de afaceri care cumpără orchestre de renume

Antreprenorul canadian Mandle Cheung, în vârstă de 78 de ani, recunoaște deschis că este doar un dirijor amator. El nu folosește titlul de maestro. Pasiunea sa uriașă pentru muzica lui Gustav Mahler l-a împins să urce la pupitrul unor ansambluri de top.

Cheung a plătit o sumă uriașă de aproximativ jumătate de milion de dolari canadieni pentru a dirija Orchestră Simfonică din Toronto. Planurile sale nu se opresc aici. Urmează un concert la Londra, unde va conduce celebra Royal Philharmonic Orchestra, alături de soliști renumiți.

Situația financiară dificilă a orchestrelor împinge aceste instituții să accepte astfel de compromisuri. Instituțiile își asumă riscuri mari de imagine pentru a obține fonduri. Cheung a explicat această realitate într-un interviu acordat publicației New York Times.

 „Aceștia sunt muzicieni grozavi, și muncesc din greu toată viața lor pentru a deveni un interpret într-o orchestră simfonică profesionistă. Și apoi cineva care nu este un dirijor recunoscut pur și simplu intră și scrie un cec și începe să te dirijeze”, a declarat Mandle Cheung.

Spectacole costisitoare sau dorințe personale

Acest fenomen nu reprezintă o noutate absolută în lumea muzicală. Un alt om de afaceri, Gilbert Kaplan, a dirijat Simfonia a II-a de Mahler cu orchestre majore precum cea din Viena sau Londra. Pentru magnații din finanțe sau tehnologie, controlul unei orchestre devine un echivalent muzical al zborurilor spațiale. Spectacolul se transformă într-o simplă manifestare a ego-ului. Mesajul spiritual al piesei muzicale devine un bun oarecare pus în vânzare pentru cei bogați.

Concertele închiriate ridică semne de întrebare pentru publicul plătitor. Oamenii care cumpără bilete nu știu că dirijorul este un amator plătitor de taxe. Conducerea orchestrelor apără însă aceste colaborări prin prisma beneficiilor aduse comunității.

Sarah Bardwell, directorul executiv al Royal Philharmonic Orchestra, a explicat poziția instituției:

 „RPO se mândrește cu faptul că oferă experiențe muzicale care schimbă viața oamenilor din toate categoriile sociale, iar orchestra așteaptă cu nerăbdare să-l întâmpine pe Mandle Cheung la pupitru în această vară”, a declarat Sarah Bardwell.

 „Muzica clasică este pentru toată lumea, iar acest concert special de vară, organizat o singură dată, va îndeplini visul unui mare pasionat de Mahler, sprijinind în același timp concret activitatea noastră comunitară și educațională pentru noul sezon”, a adăugat Sarah Bardwell.

Impactul asupra viitorului artistic

Publicul larg s-ar putea întreba unde este problema dacă muzicienii profesioniști asigură succesul sonor al serii. Întrebarea fundamentală vizează viitorul întregului sistem artistic.

Dacă oricine dispune de fonduri uriașe poate cumpăra o orchestră de elită, atunci pregătirea profesională își pierde valoarea. Tinerii care studiază ani de zile în conservatoare primesc un semnal descurajant. Cumpărarea unui loc pe podium transformă arta dintr-o meritocrație într-o simplă licitație pentru bogați.