Derby printre tunari. Am văzut meciul cu Manchester City alături de fanii Arsenal

Este ora 18:00. Ajung în fața pub-ului și încerc să găsesc un loc unde să mă așez. Locația este plină ochi iar pe mese și la bar sunt bilețele cu numele celor care au rezervat locurile. Aici, urma să mă întâlnesc cu Dumi, care îmi va face cunoștință cu alți suporteri simpatici ai lui Arsenal. Îl văd pe Malaezu și mă duc spre el. După ce facem prezentările, îmi spune că mă anunță imediat ce ajunge Dumi.

Începutul partidei

Se aude fluierul centralului Anthony Taylor iar în pub se instalează o stare demnă de o asemenea confruntare. Suporterii se înghesuie în fața tuturor televizoarelor pentru a nu rata nicio secundă din această partidă. Avea loc o confruntare în teren, cât și înafara lui. Lângă masa la care stăteam aud din ce în ce mai tare „Come on, City!”.

Nu înțeleg ce se întâmplă și de ce aud cântecele celor de la Manchester City în pub-ul clubului Arsenal. Întorc privirea și observ patru englezi, cel mai probabil aflați în vacanță. Pe masă sunt multe halbe și o porție generoasă de nachos. Realizez că se simt bine în Centrul Vechi al Bucureștiului. Încep să mă întreb care va fi atmosfera în următoarele 90 de minute.

Începutul partidei este unul tensionat. Ambele echipe presează bine și caută să deschidă cât mai rapid scorul. Pase filtrante, recuperări la mijlocul terenului, mă uit la o partidă care promite multe. Rayan Cherki trimite un șut, care este deviat la limită de Gabriel și lovește bara stângă a porții lui Raya.

Ocazii din primele minute

Era de abia minutul patru. Răspunsul lui Arsenal vine imediat. Au trei lovituri de colț, care nu-l pun în dificultate pe portarul Donnaruma. În acea repriză urma să mă conving că adevăratul pericol la poarta lui City venea chiar din partea lui Donnaruma. În scurt timp „Cetățenii” deschid scorul.

Același Cherki este la post și de data aceasta nu mai ratează. Cel mai în formă jucător al echipei din Manchester finalizează în urma unui atac încheiat cu șutul francezului cu piciorul drept la colțul lung. Tensiune în teren și în întreg pub-ul. Fanii lui City de lângă mine celebrează reușita favoriților și simt presiunea din ce în ce mai tare.

Suporterii lui Arsenal sunt dezamăgiți, însă, nu dau un răspuns provocărilor englezilor. Totuși, din interior se aude „ Come inside, come inside”. Era un semn clar că în acel moment fiecare dintre noi trebuie să rămână la locul lui. Replica lui Arsenal avea să vină într-un timp scurt. După doar două minute, Havertz este omul potrivit la locul potrivit.

Dialog cu suporterii lui Arsenal

Donnaruma este protagonistul unei faze hilare. În încercarea de a degaja mingea, nimerește piciorul vârfului lui Arsenal. Balonul ricoșează direct în poartă. Scorul este 1-1, game on! Unul din fanii lui Arsenal vine în fața pub-ului Mojo și îi ia în brațe pe suporterii lui City. Un gest plăcut care mai descarcă din presiunea acumulată în primele 18 minute.

În același ritm alert continuă restul reprizei. Echipele intră la vestiar și îl caut pe Malaezu. Îmi face cunoștință cu Dumi. În acel moment mă conduce într-un spațiu din spatele pub-ului, care este plin ochi de tunari. Dacă atmosfera din față este una senzațională, în spate vezi persoane care trăiesc derby-ul secundă cu secundă.

Câteva impresii la pauză

Îi întâlnesc pe Marius, Altan și Alex, trei suporteri pe care îi cunoșteam din priviri în urma vizitelor mele în precedente ca fan Premier League. Altan, absolvent al Facultății de Jurnalism și în prezent, actor, îmi răspunde la câteva întrebări. Despre prima repriză îmi spune că a fost „destul de bună, destul de bună”. Acesta completează: „mi-a plăcut că am reușit să recuperăm de multe ori mingea”.

Remarcă prezența ambelor echipe în atac, fiind ușor surprins de acest lucru din partea lui Arsenal deoarece „ în ultima vreme nu prea facem asta”. Interlocutorul meu îmi spune, de asemenea, că „Havertz este mai bun decât Gyokeres”. Este foarte entuziasmat deoarece urmează să vadă meciul cu Newcastle de pe Emirates.

Într-un asemenea meci este dificil să preconizezi finalul, însă, îl întreb pe Altan care este părerea lui. El îmi spune: „cred că egal, nu cred că o să câștigăm, dar nici nu cred că o să pierdem”. Spune că în această situație inclusiv remiza este acceptabilă, deoarece diferența de puncte rămâne aceeași.

Repriza a doua a meciului

Altan remarcă: „ei au posesia, noi avem contraatacurile și nu suntem foarte buni la asta”. Nu credeam că meciul se va încheia așa, iar eu, cel puțin, mă așteptam la măcar încă o reușită. Despre un posibil marcator pentru Arsenal, interlocutorul meu spune: „Cred că Zubimendi, dinafara careului, prin minutul 67”.

Începe repriza a doua și ne întoarcem la locurile noastre. Arsenal revine încrezătoare de la vestiar și caută al doilea gol. Șutul lui Eze nimerește bara iar întreg pub-ul suspină. În cele din urmă, City oferă un răspuns. Haaland, care a lovit și el bara, este găsit în careu de lateralul O Reilly care îl servește perfect. Norvegianul înscrie prin alunecare iar scorul de pe tabelă se schimbă.

Arsenal a căutat până la fluierul final egalarea. Fundașul central Gabriel a lovit și el bara iar lovitura de cap a lui Havertz a fost parată la limită de Donnaruma. Se aude fluierul final. City micșorează diferența la trei puncte, cu un meci în minus, iar în tabăra tunarilor se așterne un moment de liniște. Văd multe chipuri supărate și pe bună dreptate.

Amintirea unui sezon memorabil

Stau câteva minute și mă gândesc la rândul meu la meciul pe care tocmai l-am văzut. Dincolo de rezultate, observ fanii cum se iau în brațe, se consolează și își strâng mâna. Suporterii lui Arsenal arată cât de importantă este coeziunea unui grup, mai ales într-un moment de incertitudine. Mă duc în spate și îi găsesc pe Altan și Marius.

Primul dintre ei îmi spune: „dacă noi jucăm așa cu celelalte cinci echipe, cum am jucat astăzi, câștigăm campionatul”. Acesta completează: „O să luăm campionatul cum l-am luat cu Liverpool în 89!”. Începe și-mi povestește despre unul din cele mai spectaculoase sezoane pe care fotbalul britanic l-a văzut înainte de era Premier League.

Titlul câștigat la ultima lovitură

Data este 26 mai 1989. Primele două clasate, Arsenal și Liverpool se întâlnesc în meciul care a decis soarta campionatului. Tunarii, aflați la trei puncte în spatele cormoranilor, aveau nevoie de un 2-0. Nu mai puțin de 18 milioane de privitori se uitau la un meci care va intra în cărțile de istorie.Rezultatul la pauză este 0-0. La acest scor, Liverpool era campioana Angliei.

Însă, George Graham, antrenorul lui Arsenal, avea un plan. Alan Smith deschide scorul printr-o lovitură de cap, însă reușita nu este suficientă. Mai lipsea una și era nevoie de un erou. Și numele acestuia era Michael Thomas. La ultima lovitură a sezonului mingea intră în poartă și se declanșează nebunia. Arsenal câștigă titlul după 18 ani, la egalitate de puncte cu Liverpool.

Cine îi ia locul lui Guardiola

Ascult cu plăcere această poveste și continui discuția cu suporterii lui Arsenal. Marius spune: „ când a fost mai puțin important să-i batem am câștigat cu 5-1”. Acesta subliniază faptul că este resimțită lipsa lui Calafiori în flancul stâng. Hincapie este, într-adevăr un fundaș puternic, care nu are nicio problemă să iasă la întâmpinare.

Totuși, acesta nu este la fel de bun la construcție precum italianul care s-a accidentat după meciul tur cu Sporting.Îi întreb despre viitorul lui Pep Guardiola, care la momentul de față este încă incert. Precizează două nume, Enzo Maresca și Luis Enrique. Un fost elev al lui Pep și un tehnician crescut în același spirit catalan sunt posibilii înlocuitori.

Final de seară în Mojo

Cu doar 5 zile înainte de ajunge pe stadionul favoriților, îl întreb pe Altan ce ar vrea să vadă de la Arsenal împotriva lui Newcastle, pe Emirates. Sigur pe el, răspunde: „Să marcăm mai mult decât City”. Despre viitoarea campioană a Angliei, în aceeași manieră încrezătoare spune: „Arsenal, cu un gol în plus”.

Mă pregătesc de plecare și îi salut pe toți oamenii pe care i-am cunoscut. Strâng mâini și mă bucur de faptul că am fost prezent în Mojo. Am avut ce să văd, goluri, ratări, reușite și niște suporteri dedicați echipei pe care o susțin. I-am mulțumit încă o dată lui Altan. Îl puteți vedea pe scenă la Teatrul Național din București în două din spectacolele în care joacă, „Eu nu contez” și „Visul unei nopți de Vamă”. Cam atât de la derby-ul etapei. Nu uitați, iubiți sportul!