Oamenii trăiesc astăzi mai mult decât în trecut, speranța medie de viață la nivel mondial ajungând la aproximativ 73,5 ani. Totuși, cercetătorii atrag atenția că o viață mai lungă nu înseamnă automat și o bătrânețe sănătoasă, motiv pentru care încearcă să afle ce îi ajută pe unii oameni să își păstreze sănătatea fizică și mentală până la vârste foarte înaintate.
În acest context, cercetători de la Universitatea din Cagliari au analizat persoanele în vârstă care locuiesc în „zona albastră” din Sardinia, o regiune unde oamenii trăiesc mai mult decât în restul Italiei și decât media europeană. Zonele albastre sunt regiuni izolate din punct de vedere geografic, recunoscute pentru numărul foarte mare de persoane care depășesc vârsta de 90 sau chiar 100 de ani. Printre acestea se numără Sardinia, Okinawa din Japonia, Ikaria din Grecia și Nicoya din Costa Rica.
Pentru ca o regiune să fie clasificată drept „zonă albastră”, aceasta trebuie să aibă limite geografice bine definite, o concentrație excepțională de persoane longevive pe o perioadă de cel puțin 150 de ani și documente care confirmă cu exactitate datele de naștere și deces. Studiile anterioare au arătat că longevitatea din aceste regiuni este rezultatul unei combinații de factori genetici, de mediu, alimentari, culturali și psihologici.
Ce au descoperit cercetătorii
Studiul, publicat în International Journal of Applied Positive Psychology, a comparat persoane în vârstă din zona albastră a Sardiniei cu locuitori dintr-o regiune rurală apropiată. Participanții au răspuns la întrebări privind stilul de viață, calitatea vieții și au susținut teste cognitive pentru evaluarea funcțiilor mentale.
Rezultatele au arătat că vârstnicii din zona albastră sunt mai curioși, mai deschiși către idei noi și își înțeleg mai bine propriile emoții. De asemenea, ei gestionează mai eficient stresul și dificultățile cotidiene. Cercetătorii au concluzionat că aceste trăsături de personalitate, împreună cu un stil de viață activ, contribuie la menținerea sănătății fizice și psihice la vârste înaintate, notează Euro News.
Un stil de viață simplu, dar foarte activ
Persoanele în vârstă din Sardinia petrec, în medie, aproximativ 11,3 ore pe săptămână desfășurând activități care stimulează atât corpul, cât și mintea, comparativ cu doar 6,8 ore în regiunile care nu fac parte din zona albastră.
Printre activitățile preferate se numără grădinăritul, plimbările, întâlnirile cu prietenii și participarea la activitățile organizate în centrele comunitare. În loc să încerce să facă tot ceea ce făceau în tinerețe, acești oameni aleg activitățile pe care încă le pot desfășura cu succes și care le oferă satisfacție. Cercetătorii consideră că această adaptare contribuie la menținerea independenței și a unei stări psihice bune.
Relațiile sociale fac diferența
Un alt element important identificat de studiu îl reprezintă viața socială. Locuitorii din zona albastră mențin relații apropiate atât cu membrii familiei, cât și cu prietenii și vecinii. Ei participă frecvent la activități comunitare și continuă să joace un rol activ în viața satului chiar și la vârste foarte înaintate.
Sentimentul de apartenență la comunitate și faptul că persoanele în vârstă se simt în continuare utile reprezintă factori esențiali pentru o îmbătrânire sănătoasă.
Totodată, aceștia gestionează mai bine stresul și problemele cotidiene și dau dovadă de o competență emoțională mai ridicată decât persoanele din alte regiuni.
Unde se află zona albastră din Sardinia
Zona albastră din Sardinia este situată în regiunea Ogliastra, în partea central-estică a insulei, și cuprinde șase localități. Proporția centenarilor născuți între anii 1880 și 1900 a fost de aproximativ cinci ori mai mare decât media europeană și de trei ori mai mare decât în restul Sardiniei.
Un alt aspect neobișnuit este că, spre deosebire de majoritatea regiunilor lumii, unde femeile depășesc mult mai frecvent vârsta de 100 de ani, în această zonă numărul bărbaților și al femeilor centenare este aproape egal. Pentru a confirma aceste date, cercetătorii au verificat vârsta tuturor persoanelor de peste 90 de ani folosind registre civile și bisericești, precum și arborii genealogici ai familiilor, pentru a elimina eventualele erori de identificare.
