Londra e fără scut antirachetă

Iranul a lansat vineri seară, 20 martie, două rachete balistice cu rază lungă de acțiune asupra bazei militare comune americano-britanice de la Diego Garcia, în Oceanul Indian. Insula se află la 3.800 de kilometri de Iran, mult dincolo de limita de 2.000 de kilometri considerată anterior drept raza maximă de acțiune a rachetelor iraniene.

Potrivit Wall Street Journal, una dintre rachete a fost doborâtă de un interceptor SM-3 lansat de o navă de război americană, în timp ce cealaltă a eșuat în zbor. Nicio victimă nu a fost înregistrată. Atacul a cauzat pagube minime, dar familiile militarilor staționați la bază au fost evacuate.

Detaliul care a alarmat experții de securitate nu a fost paguba produsă, ci distanța parcursă. Șeful armatei israeliene, generalul Eyal Zamir, a declarat că rachetele iraniene au o rază de acțiune de 4.000 de kilometri. „Aceste rachete nu sunt destinate să lovească Israelul. Raza lor de acțiune ajunge la capitalele europene — Berlin, Paris și Roma sunt toate în zona de amenințare directă”, a spus Zamir. Londra se află la 2.750 de kilometri de Iran, în interiorul razei demonstrate la Diego Garcia.

„Putem urmări racheta, dar nu o putem doborî”

Analistul militar al Sky News, Sean Bell, a formulat problema cu o brutalitate care a circulat imediat în toată presa britanică: „La modul direct, dacă una dintre aceste rachete ar fi lansată spre Regatul Unit, am putea să o urmărim venind, dar nu ar exista nicio modalitate de a o doborî.” Ministerul Apărării „bănuiește de mult” că Iranul încearcă să dezvolte capacitatea de a lovi până la SUA continental, ceea ce ar include și Regatul Unit.

Generalul în retragere Sir Richard Barrons, fostul comandant al Joint Forces Command, a avertizat că Iranul poate că a fost „în mod repetat subestimat”.

Experții în apărare spun că, în cazul unui atac balistic, Marea Britanie ar fi forțată să se bazeze pe sistemele americane SM-3 staționate în Europa de Est sau pe rachetele Patriot operate de Germania, pentru a intercepta proiectilele.

Regatul Unit dispune de propriile sisteme de interceptare a rachetelor balistice. Vorbim de rachetele Sea Viper montate pe distrugătoarele de tip 45, precum HMS Dragon. Totuși, acestea sunt sisteme navale mobile, nu o infrastructură fixă de apărare teritorială. Marea Britanie nu dispune de echivalentul sistemului american THAAD sau al celui israelian Iron Dome pentru protejarea propriului teritoriu metropolitan.

Baza Diego Garcia și criza de transparență

Liderul opoziției conservatoare, Kemi Badenoch, a acuzat premierul Keir Starmer că a ascuns atacul asupra Diego Garcia, cerând ca acesta să „vorbească deschis” despre detaliile atacului. Enciclopedia României Președintele Comisiei de Apărare a Camerei Comunelor, Tanmanjeet Singh Dhesi, a declarat că este „extrem de îngrijorat” de siguranța milioanelor de oameni din regiune, inclusiv a miilor de britanici care locuiesc sau sunt blocați acolo.

Pe 1 martie, premierul Starmer anunțase că a acordat SUA permisiunea de a utiliza bazele militare britanice pentru un „scop defensiv specific și limitat” distrugerea rachetelor iraniene la sursă. Bazele vizate sunt Diego Garcia și RAF Fairford din Gloucestershire.

Regatul Unit este prima și singura țară europeană care a permis deschis SUA să utilizeze bazele sale în campania de bombardare împotriva Iranului. B-1B Lancer americane au fost mutate la RAF Fairford, unde a existat deja o prezență permanentă americană mică, și de acolo au lovit adânc în interiorul Iranului pentru a degrada capacitățile de rachete balistice iraniene.

Dilema juridică, o linie fină între autoapărare și război

Chatham House a analizat în detaliu implicațiile juridice ale deciziei Starmer, concluzionând că abordarea Regatului Unit „blurează linia dintre războiul ilegal al SUA și Israelului împotriva Iranului și campania legală britanică de apărare a aliaților regionali”.

Conform Chatham House, pilotii americani care decol de pe bazele britanice ar putea găsi greu de acceptat că pot angaja numai armele iraniene ofensive care amenință statele din Golf, dar nu pe cele care amenință propriile forțe din regiune. „Rațiunea juridică oarecum complicată a guvernului britanic pare menită să faciliteze acțiunea americană în numele aliaților regionali apropiați, fără a aluneca prea mult spre a deveni parte a unui conflict care nu are o bază juridică.”

Ce are și ce nu are Regatul Unit pentru apărarea antirachetă

Sistemul Sea Viper de pe distrugătoarele de tip 45 britanice se bazează pe două sisteme radar distinctive, Sampson și Long Range. Ele sunt capabile să urmărească sute de ținte până la 400 de kilometri distanță. Totuși, aceste sisteme sunt destinate apărării navale, nu protejării teritoriului metropolitan. Marea Britanie nu are un sistem echivalent THAAD sau Arrow 3 pentru apărarea metropolitană. Singura modalitate reală de a opri amenințarea, conform experților citați în Parlamentul britanic, este distrugerea rachetelor la sursă, în depozitele sau la lansatoare.

Un raport al institutului de cercetare israelian Alma estimează că Iranul deținea circa 2.500 de rachete în februarie 2026, în principal cu rază scurtă și medie, dar cu un program de rachete cu rază lungă „în stadii avansate de dezvoltare”.

Reacția diplomatică și limitele ei

Ministrul de Externe Yvette Cooper a condamnat atacul iranian asupra Diego Garcia, dar a subliniat că Regatul Unit nu va fi atras într-un conflict mai larg. Starmer a spus că Iran „a devenit tot mai nesăbuit” și că decizia de a permite SUA să folosească bazele britanice a fost luată pentru „a preveni Iranul să lanseze rachete în regiune, ucigând civili inocenți”.

Pe 20 martie, guvernul britanic a extins autorizația pentru SUA, confirmând că acordul include operațiuni defensive americane pentru „a degrada siturile și capacitățile de rachete folosite pentru a ataca navele în Strâmtoarea Hormuz”.

Ecuația strategică rămâne neschimbată: Regatul Unit are baze, are aliați și are voință politică. Dar nu are sisteme proprii capabile să intercepteze o rachetă balistică cu rază lungă de acțiune dacă aceasta ar fi îndreptată spre Londra. Diego Garcia a demonstrat că raza iraniană există. Rămâne ca apărarea britanică să demonstreze că poate ține pasul.