Citește știri
0 comentarii
sursa foto: Pexels Pe vremea lui Ceaușescu circula o glumă: ” Unde se duc legumele și fructele din piețe după vizita de lucru a Tovarășului? În piețele din Munchen și Viena.” Astăzi putem găsi fructe și legume în piețele românești. Din păcate însă la prețuri care le fac necompetitive. În schimb rafturile magazinelor sunt pline de produse alimentare finite ( conserve, pateuri, etc) venite din import.
Ce spun statisticile
Datele Agenţiei Române pentru Investiţii şi Comerţ Exterior arată că în 2023 deficitul comercial cu produse alimentare a depășit 6,3 miliarde de euro. Importurile de produse agroalimentare s-au ridicat la 13,56 de minioane de euro, adică 11,11% din totalul importurilor. În creștere față de anul precedent, 2022, când totalul importurilor din acest sector au reprezentat 10.51% din total.
Ce exportăm
Tot în vremurile de altă dată România era numită „grânarul Europei”. Sigur era și multă propagandă în povestea asta. Dar ceva adevăr exista. Dovadă că și în prezent suntem unii dintre principalii exportatori de grâu europeni.
Țara noastră a încheiat prima jumătate a anului comercial 2024/2025 pe locul I în UE la exportul de grâu. Cantitatea totală livrată de la 1 iulie până la 31 decembrie 2024 a fost de 3.239.293,5 tone, iar suma totală încasată a fost de 714.389.500 de euro. În anul comercial 2023-2024, România a vândut pe piețele terțe 6.402.220,6 tone, încasând 1.460.915.776 euro.
Exportăm și porumb în cantități mari. Deși în ultimii ani se cultivă mai puțin. Chiar și așa România rămâne totuși liderul european la exportul de porumb, recâștigînd prima poziție în UE, cu livrări de peste 325.000 tone până la jumătatea lunii decembrie 2024.
La acestea se adaugă exporturile de animale în viu. Legumele și fructele se duc și ele la export în cantități însemnate, chiar dacă sunt condiționate de limitări în distanță și condiții speciale pentru asigurarea prospețimii.
Ce importăm
Statisticile arată că cel puțin unul din două kilograme de produse alimentare vândute în România provine din importuri. Cel mai mare deficit este la carne de porc, pasăre, pește și legume și fructe. Unde și peste 40% din comerț este asigurat de procesatorii externi.
Chiar și în domeniile unde România are materii prime din belșug – panificație și industria uleiului – importurile depășesc 10%. În cazul legumelor și fructelor, deficitul trece de 1 miliard de euro anual.
Institutul Național de Statistică raporta, în a doua jumătate a lui 2024 o creștere a importurilor de lapte brut cu 40%.
Cum am ajuns în situația asta
Mulți fermieri, producători și chiar unii politicieni dau vina pe retaileri. Aceștia susțin că, odată pătrunse pe piață, lanțurile de supermarketuri au scos din business micile magazine alimentare din cartiere. Și, de asemena au făcut dificil accesul produselor românești la raft.
Datele Ministerului Agriculturii arată că înainte ca rețele străine de comerț modern să se dezvolte în România, pe plan local erau circa 160.000 de magazine tradiționale, de patru ori mai multe decât astăzi.
Pe de altă parte Asociaţia Marilor Reţele Comerciale din România (AMRCR) susține că retailerii oricum nu au de unde să cumpere produse românești, că investitorii în acest domeniu sunt motoare ale economiei locale și ca asigură hrană ieftină și de calitate consumatorului român.
„Toţi membrii AMRCR sunt mari contribuabili la bugetul de stat şi se achită, în mod transparent şi responsabil, de obligaţiile fiscale conform legii din România”, menţionează reprezentanții organizației, citați de Europa Liberă România.
Cert este că și tentativa de a forța prin lege prezența mărfurilor românești la raft a eșuat. Am vorbit cu altă ocazie de legea „51%„.
Alte cauze
La forța economică redusă a industirei alimentare românești, s-au mai adăugat și extremele meteorologice din ultimii ani. Acestea au diminuat mult productivitatea și calitatea în cultura mare și horticultură. În plus restricțiile UE în materie de inputuri și criza declanșată de situația din Ucraina duc la o scădere a rentabilității culturilor.
Zootehnia a avut și ea de suferit datorită diverselor epizootii și restricțiile legate de acestea. Presiunea pusă de Green Deal pe sector și culpabilizarea fermelor în ceea ce privește poluarea agravează situația.
Iar globalizarea și interdependența economică dintre state face dificilă categorizarea unui produs ca fiind local. Adică nu ai de unde să știi dacă biscuiții vânduți de o companie cu sediul în România sunt produși aici sau în altă parte.
Exemplul Poloniei
Există state, chiar și în Uniunea Europeană, care au reușit să transforme agricultura și industria alimentară ăn domenii rentabile aducătoare de profit pe plan intern și extern.
Călin Costinaș, directorul executiv al unei rețele de supermaketuri explică că țări comparabile ca dimensiuni, precum Polonia, au reușit să transforme agricultura într-un motor de export. Investind în procesare, distribuție și branding, Polonia a ajuns la un excedent alimentar de 7 miliarde de euro, devenind unul dintre liderii europeni în exportul de produse precum ciocolata, deși nu este producător de cacao.
Lipsa infrastructurii, accesul dificil la finanțare și fragmentarea lanțurilor de valoare împiedică dezvoltarea unei industrii agroalimentare competitive, în România. Pe lângă lipsa ambalajelor produse intern, producătorii locali se confruntă cu dificultăți în scalarea producției. Și reticența instituțiilor financiare în susținerea extinderii afacerilor lor, a mai spus acesta, citat de Mediafax.
Ce soluție există
Un studiu făcut în 2019 arată că există loc pe piață și pentru produsele românești, atăta timp căt sunt de calitate și existența lor e cunoscută.
Cum se poate realiza asta? Călin Costinaș oferă o posibilă soluție: „România are nevoie de un plan. Un plan care să pornească de la cererea reală și să lucreze înapoi spre producție. Nu invers! Un plan care să aducă la aceeași masă autorități, producători, retaileri și finanțatori. Să identifice unde se rupe lanțul.”
RECOMANDĂRI NEWSEDGE 
