Marvel, Legenda lui Bucur și istoria benzilor desenate românești. Poveștile grafice reușesc să schimbe felul în care copiii învață despre lume

Istoria acestui tip de artă în țara noastră începe cu mai bine de un secol în urmă. A trecut prin perioade de popularitate, prin fenomenul propagandei comuniste, a ajuns la un moment dat pe cale de dispariție, iar mai recent, se află în etapa de reinventare prin educație în școli și muzee. Tot mai mulți autori redefinesc acest tip de limbaj vizual. Unul dintre ei este Mihai Grăjdeanu, cel mai activ promotor contemporan al benzii desenate educative din România.

„Fără falsă modestie, pot spune că sunt primul autor român din domeniu care a arătat practic ce se poate face cu banda desenată în România în sistemul educațional”, spune artistul într-un interviu pentru News Edge. El este autor, ilustrator și profesor de benzi desenate. De-a lungul ultimilor ani, Mihai Grăjdeanu a dezvoltat proiecte editoriale, ateliere pentru copii, expoziții, manuale și inițiative culturale prin care apropie acest tip de artă de de publicul larg. 

El este fondatorul European School of Comics, prima școală de benzi desenate din România, și organizatorul mai multor proiecte culturale dedicate. În paralel, a publicat romane grafice, benzi desenate istorice și educative și a colaborat cu instituții culturale, muzee și organizații publice pentru promovarea benzii desenate ca instrument de educație și comunicare vizuală.

Primele benzi desenate românești

Istoria benzilor desenate românești începe înainte ca termenul „bandă desenată” să existe oficial în spațiul autohton. Primele forme apar încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în presa satirică și în caricaturile publicate în ziare și reviste umoristice. Un nume important este Constantin Jiquidi, considerat de mulți istorici drept pionierul benzii desenate românești. Artistul publica secvențe ilustrate încă din anii 1890, în perioada în care presa ilustrată europeană începea să experimenteze poveștile în imagini. 

În Occident, fenomenul se dezvoltase deja rapid. Cercetătorul Federico Pagello, de la Queen’s University Belfast, arată în lucrările sale că benzile desenate moderne s-au consolidat la finalul secolului XIX în Statele Unite și Europa Occidentală. Adică odată cu apariția publicațiilor de masă și a tiparului color accesibil. Personajele și narațiunea au devenit un instrument popular atât pentru divertisment, cât și pentru comentariu social.

În România, dezvoltarea a fost însă mai lentă. Piața editorială nu era la fel de dezvoltată, alfabetizarea era foarte redusă, iar cultura vizuală abia începea să se contureze. Dar, după apariție, desenul satiric și povestea ilustrată au prins rapid la publicul din marile orașe.

Comunismul, banda desenată, propaganda și aventura

După instaurarea regimului comunist, banda desenată românească a intrat într-o zonă controlată ideologic. Publicațiile pentru copii și tineret au continuat să existe, însă conținutul era atent filtrat. În anii ’60 și ’70 au apărut reviste precum „Cutezătorii”, „Luminița” sau „Arici Pogonici”, care publicau frecvent povești desenate.

Potrivit cercetătorilor de la Muzeul Municipiului București, benzile desenate din comunism aveau adesea rol educativ și patriotic. Aventurile istorice, poveștile despre daci, eroii și munca socialistă erau teme recurente. „Chiar și așa, unii artiști au reușit să vină și cu altceva, au fost autentici, în ciuda sistemului rigid”, amintește artistul. Au existat autori deveniți legendari în domeniu, precum Puiu Manu, Sandu Florea sau Valentin Tănase.

Mihai Grăjdeanu explică faptul că după 1989 piața s-a schimbat foarte mult. „Benzile desenate au devenit mai permisive, adică unele abordau și alte teme care nu erau deloc permise oficial înainte de Revoluție”, spune autorul. Anii ’90 au venit la pachet cu libertate editorială. Dar a fost și perioada unei crize a producției locale. „Revistele românești au început să dispară, iar piața a fost invadată de traduceri occidentale și de supereroii americani”, a mai afirmat artistul.

Invazia supereroilor

După căderea comunismului, România a dorit produse culturale occidentale. În domeniul benzilor desenate, fenomenul a dus la apariția traducerilor Marvel și DC, dar și la popularitatea desenelor animate japoneze și a culturii pop globale.

Pentru autorii români, concurența a devenit o problemă. „Oamenii și publicațiile erau reticenți. Pentru că, în perioada de dinainte de 2010, ce benzi desenate existau în România? Erau traduceri în marea lor majoritate, multe cu supereroi. Când venea un autor cu un proiect, i se spunea că benzile desenate nu se vând, nu se caută”, spune Mihai Grăjdeanu.

Modelul franco-belgian 

În timp ce în România banda desenată era privită mai degrabă ca divertisment nișat, în Franța și Belgia ea devenise deja parte din sistemul educațional și cultural. „Este vorba despre un model franco-belgian bazat pe de educație prin benzi desenate”, explică Mihai Grăjdeanu. Belgia este considerată una dintre „patriile” europene ale benzilor desenate. Personaje precum Tintin sau Ștrumfii au devenit simboluri culturale internaționale. La Bruxelles există și un Muzeu al Benzii Desenate.

„Curentul de bandă desenată educativă în Franța și Belgia e introdus inclusiv în școli. Și mi-am dat seama în ultimii ani că și în România suntem pe drumul cel bun”, spune artistul. În țara noastră, idee a început să prindă contur abia în ultimul deceniu, mai ales prin contribuția lui Mihai Grăjdeanu. Treptat, banda desenată a fost integrată în activități educaționale, iar Ministerul Educației a introdus conceptul de „text multimodal” în programa școlară. 

În cadrul orelor de Limba și literatura română, mulți elevi analizează astăzi și benzi desenate, considerate forme de comunicare care îmbină textul și imaginea pentru a transmite informații și emoții. „Copiii sunt invitați să citească o bandă desenată la alegere și cine dorește o poate face pe o pagină, ca un rezumat”, explică autorul.

O altă schimbare a ultimilor ani este apropierea dintre acest tip de artă și muzee. „«Legenda lui Bucur» este singura bandă desenată care este într-o expoziție permanentă a unui muzeu din țara noastră”, spune Mihai Grăjdeanu. Lucrarea este expusă la Palatul Suțu din București și prezintă povestea întemeierii Capitalei. „E povestea lui Bucur, întemeietorul orașului București. Orice vizitator al muzeului poate afla despre povestea orașului prin bandă desenată. Este bilingvă, și română și engleză”, adaugă autorul.

De la nișă culturală la instrument educațional

Piața românească de benzi desenate rămâne redusă comparativ cu Occidentul. Însă interesul este în creștere. Se publică tot mai multe romane grafice, manga și volume educative. „Reprezentanții editurilor au observat că benzile desenate educative sunt o metodă apreciată de învățare la care tot mai mulți apelează”, spune artistul. 

El este de părere că miza principală rămâne dezvoltarea unei identități locale. „Interesul meu este acela ca cei mici să descopere și banda desenată de la noi. Pentru că merită”, punctează Mihai Grăjdeanu.

Propunerea noastră

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. 

📩 Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. 

📌 Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!