Muzicianul nigerian Fela Kuti a surprins dificultățile acestui oraș prin expresia „imposibilism”. Cu toate acestea, Lagos este, de asemenea, considerat pe scară largă un loc plin de posibilități.
Cercetările cu focus pe religie arată că un număr semnificativ de locuitori din Lagos se îndreaptă către religie în speranța de a transforma imposibilul în posibil. Religia nu este doar în scopuri spirituale, ci și o modalitate practică de a rezolva problemele. Pentru o viață mai bună în Lagos, există dificultăți de depășit. Printre acestea se numără, incertitudini economice, deficiențe ale infrastructurii, probleme de guvernare, inegalitate și criminalitate.
Ce este Chrislam?
Pentru a-și maximiza șansele de succes, un număr tot mai mare de locuitori din Lagos combină elemente din diferite tradiții religioase. Un exemplu proeminent este Chrislam, care a apărut în Lagos în anii 1970. Acesta fuzionează credințele și practicile creștine și musulmane.
Deși relativ mic în comparație cu bisericile penticostale și organizațiile musulmane reformiste care au înflorit în Lagos în ultimele decenii, Chrislam trebuie înțeles în cadrul unei transformări religioase mai largi.
Această transformare este dificil de cartografiat. Specialiștii în religie tind să sublinieze granițele religioase fixe. În mass-media, întâlnirile religioase sunt adesea reduse la conflict și violență.
Chrislam poate părea un fenomen marginal. Totuși, înțelegerea sa este utilă pentru dezvoltarea unei noi perspective. El ilustrează modul în care creștinii și musulmanii urbani își trăiesc religia și interacționează între ei în moduri care depășesc imaginile stereotipe despre Nigeria.
Musulmanii și creștinii, la un loc
„Bun venit în Lagos; aici totul este posibil”, a spus cercetătorul Mustapha Bello în 2010. Semnificația acestei afirmații avea să devină mai clară la scurt timp, odată cu întâlnirea fondatorului Chrislam, o mișcare religioasă neobișnuită apărută în metropola nigeriană.
Nigeria este împărțită aproape în mod egal între musulmani și creștini, de-a lungul unei axe predominant nord-sud. Relațiile dintre musulmani și creștini din sud-vest, cu Lagos ca centru, sunt mult mai dinamice.
În această regiune, musulmanii și creștinii au trăit mult timp unul lângă altul. Adesea, ei au fost în interacțiune strânsă cu practicanții tradițiilor religioase yoruba. Aceștia din urmă cred că lumea materială este modelată de puteri nevăzute, inclusiv òrìṣàs (n.r. divinități personalizate). Acestea sunt considerate responsabile pentru noroc. Acest amestec religios particular a creat condițiile în care Chrislam a putut să apară.
Există două mișcări Chrislam principale. Ifeoluwa înseamnă „Misiunea Iubirii lui Dumnezeu”. Aceasta are o congregație mică de aproximativ 50 de adepți. Oke Tude se referă la „Muntele Eliberării din Robie”. Aceasta a crescut la peste 1.000 de adepți.
Pe lângă numele lor yoruba, ei folosesc „Chrislam” ca modalitate de a-și descrie credința. Cele două mișcări împărtășesc anumite practici. Pentru acestea se numără folosirea atât a Bibliei și a Coranului, dar și invocarea lui Isus și a Profetului Muhammad în rugăciunile lor. Fondatorul Ifeoluwa, Tela Tella, trăiește o viață izolată într-un suburbie dens populată a Lagosului. Fondatorul Oke Tude, Profetul Dr. Samsindeen Saka, folosește mass-media pentru a-și răspândi mesajul de unitate între creștini și musulmani.
Cumpărături religioase
Acest amestec este descris local drept „cumpărături religioase”. Potrivit sutelor de cumpărători religioși autodescriși intervievați, cei care caută sănătate și bogăție nu își pot permite să fie pretențioși.
Chrislamiștii, de exemplu, au explicat că credința lor le-a permis să „își acopere pariurile” prin „combinarea puterilor din creștinism și islam”. Astfel, ți-au dublat șansele pentru a atinge „o viață bună”. Iranul Oke Tude a spus că se roagă de opt ori pe zi. De cinci ori sunt în mod musulman și de trei ori în modul Chrislam. Astfel, beneficiază de puterea cumulativă a rugăciunii.
Rugăciunea Chrislam implică alergarea de șapte ori în jurul unei replici a Ka’bei, cel mai sacru loc din islam. În același timp, se strigă „Aleluia” și „Allahu Akbar”, ce semnifică „Dumnezeu este mare”.
Chrislamiștii au depășit în mod activ granițele religioase. Acest lucru trebuie înțeles pe fondul unui mediu urban marcat de incertitudine și instabilitate. Două treimi dintre locuitorii Lagosului trăiesc sub pragul sărăciei. În acest context, este atât pragmatic, cât și strategic să se bazeze pe puterea percepută atât a creștinismului, cât și a islamului.
Demontarea stereotipurilor
Chrislam contestă portretele Nigeriei ca o țară definită de ciocniri între islamiști și creștini. Deși violența religioasă este o preocupare serioasă în țară, cercetările arată că relațiile dintre creștini și musulmani nu pot fi reduse doar la conflict.
Chrislam este departe de a fi un caz izolat. În medii multiconfesionale din Africa, se găsesc mișcări care combină elemente din diferite tradiții religioase. Ele sfidează clasificarea strictă.
Un exemplu notabil este Misiunea Afrikania. Aceasta a apărut în Ghana în anii 1980. Ea îmbină elemente ale creștinismului cu așa-numita religie tradițională africană. Depășirea granițelor religioase este o caracteristică integrantă a vieții religioase contemporane din Africa. Nu este vorba că diferențele religioase nu contează în aceste mișcări. Ele contează, dar divergența religioasă nu generează automat violență sau polarizare. Ea poate la fel de bine servi ca bază pentru copiere, competiție și schimb reciproc.
Într-adevăr, chrislamiștii văd creștinismul și islamul ca fiind complementare, nu contradictorii. De exemplu, un chrislamist dedicat a răspuns la întrebarea mea dacă se închină lui Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, ca în creștinism, sau ca profet, precum în islam. Răspunsul trebuie să fie că „este ambele”.
Fondatorul Ifeoluwa, Tela Tella, a predicat: „Iisus Hristos este la dreapta mea, Profetul Mahomed este la stânga mea. Ei sunt doi dintre cei mai buni prieteni ai mei.”
De ce contează acest lucru
Este momentul să fie regândit modul în care este studiată religia în Africa. Trebuie să se depășească concepțiile vestice, derivate din creștinism, despre tradițiile religioase ca fiind fixe și delimitate.
O perspectivă afrocentrică pune accentul pe modul în care africanii își înțeleg și practică propriile credințe religioase. De asemenea, se axează și pe felul în care combină și interpretează diferite tradiții. Din această perspectivă, Africa nu este văzută doar ca un loc în care au ajuns marile religii ale lumii, ci ca un spațiu care contribuie activ la dezvoltarea și transformarea acestora prin propriile idei și practici religioase.
Chrislam nu mai este atunci o ciudățenie sau o contradicție. Devine o resursă politică într-un loc unde identitățile religioase sunt adesea transformate în arme. El oferă o lecție de care lumea fracturată de astăzi are nevoie urgent. Granițele religioase nu trebuie să funcționeze ca linii de luptă; ele pot servi și ca puncte de întâlnire, conform The Conversation.
Propunerea noastră
Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni.
📩 Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru.
📌 Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!