Între avionul Nordis și cel de Singapore. Cum a descoperit brusc Ciucu, la fel ca și Ciolacu, că trebuie să lase politica mare și să-și vadă de primărie

Restul partidelor, într-un fel de penitență neînțeleasă, au acceptat să-și sacrifice toți oamenii politici care erau chemați pentru a fi arătați la televizor sau defilați în cătușe, suspendându-i din partid sau cerându-le demisile, excluzându-i din partid dacă aceștia nu le raliau noii atitudini. Astfel au fost decimate și PSD și PNL în beneficiul unor partide noi, precum USR sau noilor veniți în politica mare, precum Iohannis sau Nicușor Dan. Iohannis care, până la un punct, a permis toate abuzurile cuplului Coldea-Kovesi.

S-a redeschis sezonul la DNA

Astăzi, la peste 10 ani de epoca binomului, asistăm la o redeschidere a vitrinei de la DNA, dar de această dată subiectii televizați sunt din zona progresistă. Și, ce surpriză, constatăm că măsura care era valabilă pentru corupții altora nu e valabilă și pentru corupții lor. Mi-a plăcut foarte mult intervenția unui realizator de televiziune care a spus: „nu știu dacă domnul Ciucu este vinovat sau nevinovat. Dar cel mai mult mi-aș dori să fie nevinovat și să vadă și el prin ce au trecut alții care și-au luat-o fără vină”.

Joi prim-vicepreședintelui PNL, singurul dintre cei patru prim-vicepreședinți (acum trei) apropiat de Bolojan, primarul capitalei Ciprian Ciucu a fost chemat la DNA și pus sub învinuire și control judicial.

Inculparea, cu siguranță, este un subiect despre care Bolojan și Ciprian Ciucu știau. Așa cum îndrăznesc să spun, Bolojean a știut foarte bine că Veștea va fi desemnat premier interimar. Cel mai probabil, faptul că Veșna a fost desemnat atât de repede, s-a întâmplat din cauza că Bolojan a aflat și urma să pună la cale eliminarea din partid al lui Veșna sau o formulă alternativă care urma să contracareze numirea lui Veștea. Trăim în România, un securistan de Dâmbovița și aproape imposibil ca primul-ministru să nu fie informat. Cred eu.

Ciucu din politica mare înapoi la administrație

Este și motivul probabil pentru care Ciprian Ciucu a plecat diplomatic la Singapore la o întâlnire „extrem de importantă”. Cu ghilimelele de rigoare, pentru că astfel de întâlniri între primari au loc periodic. Și sunt doar reuniuni de imagine, de socializare și nimic mai mult.

Dar Ciprian Ciucu astfel a dat diplomatic de înțeles că va fi mai canalizat pe zona administrativă decât pe cea politică. Pentru că unul dintre rezultatele directe obținute prin această măsură este că începând din această săptămână nu-l vom mai auzi probabil pe Ciprian Ciucu vorbind despre politică și despre Partidul Național Liberal o lungă perioadă de timp.

Până când va găsi o modalitate de a ieși din clenciul în care a fost băgat cu acest dosar va fi extrem de cuminte. Se va axa numai pe primărie, îl vom vedea tăiind frunze prin parcuri și alergând mașini parcate greșit pe trotuare. Nu vom mai auzi niciun fel de comentariu legat de greaua moștenire pe care i-a lăsat-o Nicușor Dan și va fi un primar exemplar.

Jocurile de noroc, o veche pasiune a liberalilor

În paranteză fie spus, problema industriei jocurilor de noroc, din care a fost discret disjuns dosarul lui Ciucu, este o veche pasiune a liberalilor.

Inclusiv în perioada pandemiei, când erau măsuri restrictive pentru aproape tot ce însemna comerț, jocurile de noroc au rămas deschise cu generozitate, grație executivului liberal păstorit pe vremea aceea de primul ministru, Ludovic Orban, președinte și el al PNL la vremea respectivă. S-a vorbit mult de conexiunile dintre industria jocurilor de noroc și diverși liberali. Unii dintre ei apropiați de Ludovic Orban și se pare că această situație a continuat și sub următorii liberali, mergând până la încrengătura de care vorbesc în aceste zile procurorii.

Deși primesc subvenții de la stat, partidele mai suplimentează și de la privat

Fără a avea pretenția de a avea vreo sursă sau de a cunoaște desupturile dosarului, presupun că cele două domnișoare prietene, una apropiată de Ciprian Ciucu, Odetta Nestor și cealaltă prietena sa, ziarista Denise Rifai, au acceptat să plătească oarește facturi de campanie. Nu știm dacă facturile respective sunt sau nu legate cu propaganda deșănțată pe care o realizează Partidul Național Liberal în online, propaganda care se vede inclusiv pe zona lui Bolojan, pe zona partidului și pe zona lui Ciprian Ciucu. Dar sperăm că treptat organele abilitate vor lua la rând contractele tuturor influencerilor care i-au ridicat în slăvi pe Bolojan și Ciucu în ultimele luni. Și vor constata dacă acest fenomen are legătură cu ceva plăți făcute acestora din firme apropiate celor doi.

Avionul Nordis și cel de Singapore, exemplu pentru orice ales local

De ce am comparat situația lui Ciucu cu cea a celebrilor ocupanți ai avionul Nordis? Dacă ne amintim, cu puțin înainte de alegerile prezidențiale din 2004, când a izbucnit scandalul legat de plimbările făcute de fostul prim-ministru Marcel Ciolacu și apropiați de-ai săi cu avionul Nordis, s-a făcut un enorm tam-tam. Și totul a sfârșit cu reducerea la tăcere a lui Marcel Ciolacu. Influenceri și ziariști care ne explică azi că justiția e aservită și securiștii lucrează pentru președinte, la vremea respectivă erau cu corupția în gură, cereau să triumfe justiția și să vină DNA să ia un candidat la președinție.

A doua zi după alegeri, Ciolacu, ca și Ciucu în această săptămână, a înțeles mesajul, a declarat că dispare din viața politică, a revenit ulterior pentru că, probabil, era nevoie de un pic de continuitate până la instaurarea unui guvern agreat și, când a fost nevoie, și-a depus din nou mandatul. Și a dispărut cu coada între picioare.

Și totuși, dacă ești cuminte…

Până în ziua de astăzi nimeni nu l-a întrebat, nimeni nu l-a audiat, nimeni nu l-a cercetat, deși plângere există, dosarul există. Și lucrurile sunt destul de simple în sensul de a elucida dacă s-au plătit sau nu s-au plătit facturile pentru zborurile Nordis. Dacă s-au aflat sau nu s-au aflat fostul prim-ministru și actualul președinte al Camerei Deputaților într-o incompatibilitate și dacă au primit foloase nedeclarate. E o procedură pe care ANI și ANAF o pot soluționa în 2 zile.

Dar, probabil, pentru că Ciolacu nu mai reprezintă o miză în aceste zile sau cooperează, ca și Grindeanu. Executând ceea ce li se solicită, lucrurile sunt lăsate bine merci în sertar. În cazul lui Ciprian Ciucu vom asista, cum spuneam, din partea sa, la o liniște foarte lungă pe zona politică.

Al doilea motiv pentru care existența acestui dosar este importantă este că orice primar sau orice demnitar din administrația liberală, și nu numai, se va gândi de două ori la scheletele pe care le are deja în dulap și pe care n-ar vrea să le scotocească nimeni. Pe principiul că dacă atotputernicul primar al Capitalei a putut păți așa ceva, i se poate întâmpla oricui.

Conflictul de interese a lui Dominic Fritz.

Să ne amintim când Dominic Fritz ne povestea cum se întâlnește săptămânal cu Nicușor Dan și discută câte în lună și stele fără epoleți și microfoane pe lângă? Dominic Fritz a considerat în ultima lună că are spatele destul de acoperit pentru a-l sfida pe președinte. Și continuă să o facă și după ce i s-a întâmplat nenorocirea.

Prin explicațiile pe care le-a dat și pe care subaltenii săi le recită pe televizoare de câteva zile, sunt toți de un penibil absolut. În primul rând, din postura în care s-au autodefinit de zece ani încoace, de campioni autoproclamați ai luptei împotriva corupților, situația e ridicolă. Până acum oricine era corupt, hoț și nefrecventabil din momentul în care asupra sa plana cea mai mică bănuială. Astăzi o persoană cu decizie judecătorească dată inclusiv de instanța supremă, consideră că justiția a exagerat și legile sunt nedrepte.

În plus, au reușit să se baricadeze schimbând repede prefectul și punând un fost subordonat al lui Fritz, care va opri orice fel de ordin atâta vreme cât se va afla în postul respectiv.

În ce privește cazul în sine, nu e ceva extrem de grav, dar este totuși o situație evidentă. Adică a semna o hârtie în favoarea cuiva care ulterior a împrumutat campania cu niște bani este din avion un conflict de interese, fără doar și poate. Nicușor Dan, probabil zâmbind în lăutrul său, a ieșit să-l mângâie pe creștet pe adversarul său de dată recentă, numind povestea „o virgulă”. O virgulă în lege, dar pe care legea o penalizează. Interesant este că această poveste ar putea avea și o continuare mai gravă, deoarece ziaristul Dragoș Boța din Timișoara vorbește de un nou dosar unde lucrurile pot fi mai serioase.

Unde-i lege nu-i tocmeală. Sau e rost de câte-o „virgulă”?

La fel ca și în cazul lui Clotilde Armand, care nu a semnat pentru o sumă mare sau nu a fost implicată într-o situație gravă de corupție, ci s-a întâmplat pur și simplu dintr-o prostie administativă în care și-a semnat singură o creștere de salariu sau niște sporuri.

În ambele cazuri, în loc să declare că a existat o eroare, cei doi au încercat să dea vina pe oricine, pe lege, pe colaboratori, pe funcționari, pe justiție, pe ruși. Doar Putin și Trump n-au fost de vină pentru neglijența unor aleși locali atât de nepricepuți încât habar nu au care este fișa postului lor și care sunt legile în vigoare.

Și că nu se pot baza pe competența subalternilor lor, pentru că odată colaboratorii lor nu sunt nici ei competenți, iar apoi subalternii lor nu îi plac și pur și simplu tac din gură când ar trebui să le semnaleze că greșesc.

„Eu sunt șeful”

Semnalul pe care l-a dat liderul de la Cotroceni, care în aceste zile pare că își revendică autoritatea și pune lucrurile la punct, este mai mult decât evident. Este precum intrarea lui Trump în Consiliul G7 în care spune „- Eu sunt șeful!” Pare o mârlănie, dar este doar o revendicare de putere. Pe care unii o simt pe pielea lor după ce au crezut că jocurile se fac pe tot terenul.

Cam așa se rezolvă astfel de băiețeli și la nivel politic înalt și în interiorul grupului de copii de clasa a 5-a. Dacă vrei ca oamenii să știe că ești cel care contează, primul lucru trebuie să te știe de frică. Cam așa a fost gândit tot sistemul din România încă de pe vremea lui Ion Iliescu și Adrian Năstase, și cu continuare pe vremea lui Traian Băsescu când deja lucrurile deveniseră literă de evanghelie și cine sufla în front contra lui ajungea în fața lui Daniel Morar, șeful DNA de atunci. Ulterior, pe vremea binomului Kovesi – Coldea, s-a mers chiar mai departe, aceștia practic acționând deja de la sine putere în interes personal sau în slujba altor entități din afara statului român.

Masca președintelui

Nicuşor Dan a lăsat cumva lucrurile să meargă mult mai liniștit de când a venit președinte și poate pentru acest motiv s-a crezut că va ceda altora puterea pe care o a exercitat-o dintotdeauna președintele României. În realitate a fost doar o mască sub care Nicuşor Dan, un independent fără forță politică în Parlament, a navigat printre autoritatea pe care și-a luat-o Bolojan fără să aibă dreptul la ea și nemulțumirile PSD-ului. Și a reușit să-și pună procurorii în funcții și acum la treabă, un pas esențial pentru a când a controla clasa politică și partidele indisciplinate.

Iar în această săptămână a fost prima mostră că lucrurile funcționează așa cum știm că au funcționat și în ultimii 20 de ani și că președintele se întoarce la business as usual cu amenințarea procurorilor în background. Au cerut Funky Citizen și Declic să lucreze DNA? Iată că primele cazuri sunt pe tavă. Că nu le place, e altă mâncare de pește. Evident că nu este un lucru care să reprezintă un motiv de bucurie, dar pare că este și singura modalitate prin care un om politic în România poate câștiga un război ca acest front.

În încheiere, un citat celebru

„Când naziștii au venit să îi ia pe comuniști, n-am scos o vorbă. Nu eram comunist. Când i-au arestat pe social-democrați, am tăcut. Nu eram social-democrat. Când au venit să îi ia pe sindicaliști, nu am protestat. Nu eram sindicalist. Când au venit să îi ia pe evrei, nu m-am revoltat. Nu eram evreu. Când au venit să mă ia pe mine, nu mai rămăsese nimeni care să-mi ia apărarea.”

L-am citat pe Martin Nieumőller pentru că mi-am adus aminte că exact cuvintele sale le-a aruncat și Elena Udrea acum 11 ani, de la tribuna Parlamentului. În discursul pe care l-a ținut înainte de ridicarea imunității sale parlamentare în vederea arestării. Mâna dreaptă a lui Băsescu, cu justiția în gură când alții erau săltați la 6 dimineța de mascați, se arăta indignată revendicând legala prezumție de nevinovăție pe care ei o refuzaseră altora și acuzând manevre politice pe care ei le impuseseră ca practică.

Așa că voi repeta și în încheiere ce am scris la începutul articolului: „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”. Aviz amatorilor!