Inteligența artificială schimbă limba engleză. De la haosul internetului la revenirea regulilor de scriere

Alții vedeau însă această schimbare ca pe un avantaj. Textele publice deveniseră, în opinia lor, tot mai neglijente, iar un program capabil să elimine greșelile evidente înainte ca acestea să ajungă în presă sau în documente era privit ca un instrument util. Evoluția reală a fost însă mult mai complicată, potrivit unei analize publicată de National Review

Redactorii au dispărut, iar internetul a schimbat modul în care scriem

În perioada în care calculatoarele au devenit suficient de performante pentru a detecta greșelile de ortografie, instituțiile care impuneau în mod tradițional standardele de redactare au început să slăbească.

Din anii 1980, iar apoi tot mai rapid în anii 1990 și la începutul anilor 2000, editurile și-au redus departamentele de corectură. Ziarele au diminuat numărul editorilor, iar revistele au renunțat la o parte dintre specialiștii care verificau textele înainte de publicare. Astfel, oamenii care se aflau cândva între autor și cititor au primit tot mai multe responsabilități, cu tot mai puține resurse. În cele din urmă, în multe redacții, rolul lor a dispărut aproape complet.

A urmat ceea ce textul descrie drept o perioadă de aproximativ 25 de ani, între 2000 și 2025, în care limbajul public a devenit mult mai puțin controlat editorial. O mare parte din ceea ce oamenii citeau zilnic nu mai trecea printr-un proces de editare. Mesajele, postările, comentariile, descrierile, e-mailurile și actualizările de pe rețelele sociale au adus în spațiul public un volum uriaș de texte scrise spontan.

Internetul nu i-ar fi făcut neapărat pe oameni să scrie mai prost. În schimb, a făcut ca textele lor needitate să devină imposibil de ignorat.

Scrisul s-a apropiat de limbajul vorbit

În această perioadă, exprimarea online a devenit rapidă, informală și conversațională. Frazele au devenit mai scurte, vocabularul mai colocvial, iar regulile de punctuație și structură au fost respectate mai puțin. Pagina și-a pierdut din autoritatea tradițională, în timp ce fluxul permanent al rețelelor sociale a devenit principalul spațiu în care milioane de oameni scriu și citesc.

Această etapă ar putea fi doar o anomalie istorică. În secolul al XVIII-lea, lumea anglofonă a trecut, treptat, de la o cultură predominant orală la una în care scrisul a devenit tot mai important. Alfabetizarea s-a extins, scrisorile au devenit un instrument social, iar dicționarele, gramaticile, manualele, tipografiile și exercițiile școlare au contribuit la apariția unor norme mai clare.

Scrisul nu mai era doar o transcriere a vorbirii. A devenit o metodă de organizare a gândurilor, de comunicare profesională și de stabilire a unor standarde.

Inteligența artificială preia rolul vechiului redactor

Acum, potrivit analizei, această tendință revine într-o formă complet diferită. Redactorul de odinioară a dispărut din multe spații. În locul lui apar sistemele de inteligență artificială. Modelele de limbaj sunt antrenate pe cantități uriașe de texte, inclusiv cărți, ziare și alte materiale care au trecut prin procese de editare. De aceea, o parte dintre regulile pe care AI-ul le aplică atunci când formulează o propoziție provin indirect din tradiția construită de generații de profesori, jurnaliști, lexicografi, redactori și autori.

Când un sistem înlocuiește o formulare complicată cu una mai simplă, elimină o repetiție sau ajustează punctuația, el reproduce, într-o anumită măsură, reflexele culturii tipărite. În această perspectivă, epoca textelor generate de AI poate fi privită și ca o revenire a redactorului, într-o formă digitală.

De ce a devenit em dash-ul un „semn” al textelor AI

Un exemplu interesant este folosirea liniei de pauză, cunoscută în engleză drept em dash. Pentru o perioadă, unii oameni au început să considere utilizarea frecventă a acestei semne de punctuație drept un indiciu că un text fusese scris de inteligența artificială. Analiza argumentează însă că problema nu era semnul în sine. Modelele AI îl foloseau uneori excesiv, dar linia de pauză este un instrument vechi și versatil al limbajului scris.

Ea poate introduce o idee suplimentară, poate crea o întrerupere dramatică sau poate separa o explicație într-un mod mai rapid decât virgula ori parantezele.

Faptul că acest semn a început să pară suspect ar putea spune ceva și despre schimbarea obiceiurilor de scriere. O parte dintre autorii contemporani s-ar fi îndepărtat de repertoriul mai bogat al limbajului scris. Cu alte cuvinte, AI-ul nu ar fi inventat anumite reguli, ci ar fi readus în circulație forme de exprimare care deveniseră mai puțin utilizate.

AI ar putea uniformiza engleza la nivel global

Una dintre cele mai importante consecințe ar putea fi însă uniformizarea limbii engleze scrise. De-a lungul timpului, cercetătorii au dezbătut dacă engleza urma să se fragmenteze în numeroase variante regionale sau dacă presiunile globalizării aveau să ducă la o convergență.

Sistemele AI ar putea accelera această convergență. Modelele actuale favorizează în mare măsură forme standardizate, adesea apropiate de engleza americană. Exemplele oferite sunt color în loc de colour și apartment în loc de flat. Prin urmare, textele trecute prin sisteme AI ar putea deveni tot mai asemănătoare, cu mai puține particularități regionale.

Vorbirea va rămâne însă mult mai diversă. Accentele și expresiile locale nu vor dispărea ușor. Lagos va continua să sune diferit de Glasgow, iar Glasgow diferit de Delhi.

Scrisul public este însă diferit. Acolo sunt redactate documente oficiale, lucrări școlare, materiale comerciale și instrucțiuni administrative. Dacă aceste texte sunt produse sau corectate cu ajutorul acelorași sisteme, standardele lor pot deveni tot mai apropiate.

Milioane de oameni ar putea beneficia de un „editor” permanent

Schimbarea are și avantaje evidente. Persoanele care înainte scriau texte cu greșeli de gramatică, fraze prea lungi sau structuri neclare pot primi acum, instantaneu, o formă mai coerentă de exprimare.

Copiii, persoanele care învață engleza ca a doua limbă, angajații, funcționarii sau oamenii care trimit e-mailuri în grabă pot beneficia de un nivel de corectură care, în trecut, era disponibil mai ales pentru cărți, publicații importante sau manuscrise care ajungeau la un editor profesionist. Astfel, accesul la un text bine redactat devine mult mai democratic. Există însă și un risc.

Editorul tradițional intervenea selectiv. Un roman era editat. Un articol de ziar era verificat. O scrisoare personală sau o listă de cumpărături, de regulă, nu treceau prin același proces.

Inteligența artificială este diferită. Ea poate fi prezentă permanent, în telefon, browser, aplicații de birou, platforme educaționale și alte instrumente folosite zilnic. Nu obosește și nu își pierde concentrarea. Iar pentru că poate fi utilizată la scară globală, preferințele sale pot deveni norme într-un timp mult mai scurt.

O nouă etapă pentru limba engleză

Perioada de la începutul secolului XXI ar putea fi privită, în timp, drept un interval în care limbajul vorbit a influențat puternic scrisul public. Această etapă pare însă să se încheie. Inteligența artificială readuce în texte reguli, structuri și convenții asociate cu epoca tipărită. Scrisul devine din nou mai disciplinat, mai uniform și mai atent la normele gramaticale.

Paradoxal, viitorul limbii engleze ar putea fi astfel influențat nu de oameni care inventează constant noi forme de exprimare, ci de „fantomele” vechilor redactori: invizibile, neobosite, omniprezente și capabile să impună foarte rapid anumite modele de scriere.

Iar dacă tendința continuă, engleza vorbită ar putea rămâne diversă și regională, în timp ce engleza scrisă va deveni tot mai standardizată și, posibil, tot mai apropiată de o normă americană globală.