Generația „sunt văzut, deci exist” e live pe TikTok chiar în timpul orelor. Când like-urile curg, profesorul se dă pe mute

Potrivit unui studiu World Vision România din februarie 2025, 8 din 10 adolescenți români (84,2%) cu cont pe TikTok accesează platforma zilnic. Iar peste jumătate (53,4%) intră de mai mult de patru ori pe zi. Vârsta medie la care copiii își deschid cont este 13 ani. Timpul mediu petrecut este de aproximativ două ore și jumătate zilnic doar pe TikTok, la care se adaugă alte ore pe alte rețele. 

Ministerul Educației a introdus încă din anul școlar 2024-2025, prin Statutul Elevului (Ordinul 5707/2024), o interdicție clară. „Elevilor le este interzis să utilizeze telefoanele mobile sau orice alt echipament de comunicații electronice în timpul desfășurării orelor de curs”, se notează în acel Ordin. 

În paralel cu regulamentele oficiale, se dezvoltă un fenomen. O generație își construiește identitatea prin validare online și prin ignorarea procesului educațional.

Nu e doar neatenție, e un mecanism neurobiologic puternic

Beatrice Busuioc, psihoterapeut și analist comportamental, explică fenomenul printr-un „rezultat al unei combinații între nevoia de validare, hiper-stimularea digitală și slăbirea limitelor instituționale”, a declarat ea în cadrul unui interviu pentru News Edge. 

„Vorbim despre o generație pentru care telefonul mobil nu mai este un simplu obiect, ci o extensie a identității”, a adăugat psihoterapeutul. Ea explică cum adolescenții își construiesc imaginea prin feedback social rapid, prin aprecieri, comentarii, donații.  În opinia sa, în astfel de cazuri, intrarea live pe o pagină de socializare, oferă validare instantanee și sentimentul de statut. „Adică lucruri pe care ora de curs, mai ales dacă este percepută ca monotonă, nu le oferă”, a mai spus Beatrice Busuioc. 

Ea detaliază, de asemenea, și despre cum funcționează recompensa la nivel psihologic și evidențiază că există un mecanism comportamental clar. „Comportamentele care aduc recompensă imediată și intensă tind să se repete. Un live aduce atenție, reacții, emoție, adrenalină”, a afirmat ea.  

Iar în comparație, activitatea școlară presupune efort, concentrare și recompensă amânată. Beatrice Busuioc subliniază faptul că „creierul adolescentului va alege aproape automat stimulul mai puternic, dacă nu există limite ferme”.

Ce îi motivează cu adevărat? Validarea, nu banii

Beatrice Busuioc vorbește despre motorul principal al acestor acțiuni ale elevilor din mediul online. Ea oferă mai multe detalii despre validarea, presiunea grupului, dar și despre câștigul financiar. „În realitate, aceste trei elemente nu funcționează separat, ci se suprapun. Totuși, dacă ar fi să stabilim o ierarhie, dorința de validare socială este motorul principal. Iar presiunea grupului și câștigul financiar devin amplificatori ai comportamentului”, explică ea. 

Psihoterapeutul adaugă apoi că adolescența este etapa în care identitatea se construiește prin feedback extern. Vizualizările, comentariile și reacțiile în timp real oferă o confirmare rapidă a valorii personale. 

„Iar pentru un tânăr aflat în formare, această validare poate deveni extrem de seducătoare. Creierul adolescentului este deosebit de sensibil la recompense sociale. Iar live-ul oferă exact acest tip de stimul intens și imediat”, a mai declarat Beatrice Busuioc.

Presiunea grupului funcționează pe bază de „învățare prin modelare”, a mai punctat ea. „Dacă un coleg devine ‘popular’ prin astfel de comportamente, ceilalți pot imita modelul”, a specificat psihoterapeutul.

Iar când vine vorba despre bani, „pentru un adolescent, donațiile pot părea o formă rapidă de independență și putere. Însă, de cele mai multe ori, componenta financiară este secundară față de validare. Banii devin mai degrabă o confirmare suplimentară a succesului social”.

Ce se întâmplă în creierul elevilor?

Beatrice Busuioc descrie procesul neurobiologic și spune cum în momentul în care un adolescent primește like-uri, comentarii sau donații în timp real, în creier se activează sistemul de recompensă dopaminergic. Același circuit este implicat în jocurile de noroc sau alte comportamente cu potențial adictiv. 

„Dopamina este neurotransmițătorul asociat cu anticiparea și obținerea recompensei. Când reacțiile apar rapid și imprevizibil, creierul primește un semnal puternic de ‘câștig’. Important este că nu doar recompensa în sine contează, ci mai ales anticiparea ei. Așteptarea următorului like poate fi chiar mai stimulantă decât like-ul propriu-zis”, a specificat ea.

Vulnerabilitatea este o caracteristică specifică adolescenței. Căci, după explicațiile specialistei, creierul adolescentului este într-o etapă de dezvoltare în care sistemul de recompensă este foarte activ, iar cortexul prefrontal (responsabil de autocontrol și planificare) nu este complet maturizat.  „Această combinație face ca adolescentul să fie mai predispus la comportamente impulsive și la căutarea de senzații intense”, spune Beatrice Busuioc. 

Recompensa variabilă este, apoi, „cel mai puternic factor de menținere a comportamentului”, mai precizează ea. „Creierul învață rapid că ‘merită să mai încerci o dată’. Pentru că următorul live ar putea aduce și mai multă atenție sau mai multe donații”, spune Beatrice Busuioc.

De ce publicul online contează mai mult decât profesorul?

În astfel de contexte, publicul online devine mai relevant decât profesorul din clasă pentru că oferă recompensă imediată, statut social și control. Toate acestea în timp ce contextul școlar presupune efort, reguli și recompensă amânată.

Practic, explică Beatrice Busuioc, „în clasă ești unul dintre 30, online devii vedetă”. Iar fenomenul poate lua amploare și dacă relația emoțională cu autoritatea, cu profesorul din clasă, nu este una solidă. În acest fel, dacă profesorul nu creează conexiune, devine doar o „figură administrativă”, spune psihoterapeutul.

Elevii riscă să aibă probleme cu stima de sine și dezvoltarea

Expunerea live repetată la vârste fragede este periculoasă, avertizează Beatrice Busuioc. Copilul își construiește identitatea într-un spațiu public instabil și adesea imprevizibil. Stima de sine este încă fragilă și puternic dependentă de feedback extern. 

Atunci când aprecierea, like-urile sau donațiile devin principalul criteriu de valoare personală, copilul poate ajunge să își lege imaginea de sine exclusiv de reacțiile publicului. „În lipsa acestora, pot apărea anxietate, frustrare, iritabilitate sau chiar sentimentul că nu este suficient de bun”, adaugă specialista. 

De asemenea, comentariile negative „sunt procesate de creierul adolescentului aproape la fel ca o formă de durere fizică”, a mai declarat ea. Iar pe lângă aceste riscuri pot apărea, bineînțeles, confuzia identitară, scăderea toleranței la frustrare, afectarea concentrării și perseverenței pe termen lung.

„Stima de sine devine dependentă de un indicator extern, instabil și imprevizibil. Copilul nu mai simte ‘valorez pentru că sunt’, ci ‘valorez dacă sunt văzut, apreciat și urmărit’. Apare un ciclu în care comportamentul este repetat nu pentru plăcerea autentică, ci pentru menținerea statutului”, a afirmat Beatrice Busuioc.

Pe termen lung, spune ea, dacă trendul se normalizează, se ajunge la o fragilizare a stimei de sine, la dificultăți în autoreglare, la redefinirea succesului exclusiv prin vizibilitate și la dificultăți în contexte profesionale care cer perseverență.

Ce văd profesorii în clasele lor

Roxana Popescu, profesor de engleză la Școala Gimnazială Șerban-Vodă din București, a spus în cadrul unui interviu pentru News Edge că nu a surprins niciodată vreun elev live în timpul orelor. Dar este convinsă că există cazuri, știe despre fenomen. 

„Acum este lege dată de la Minister că telefoanele să fie depozitate într-un loc închis până la finalul programului școlar. Deci dirigintele/școala/profesorul ar trebui să insiste asupra acestei reguli. Ce-i drept, nici în școala mea nu mai respectă toți această regulă. Văd elevi pe culoar cu telefoanele în mână. Puțini, dar există”, a declarat ea. 

Roxana Popescu nu are probleme semnificative când vine vorba despre elevii de la clasă și folosirea rețelelor sociale, dar realitatea i-a demonstrat că adolescenții și copiii de azi trăiesc într-o lume virtuală în mare parte. 

De altfel, în opinia sa, „această nevoie de validare publică este foarte frecvent întâlnită și în rândul adulților”. De aceea, profesoara consideră că implicarea părinților este foarte importantă, căci ei pot reprezenta un model pentru copii. „Dar, de multe ori, din păcate, chiar mediul familial conduce la asemenea comportamente nedorite. În ultimii ani observ tot mai multe comportamente și forme de adresare nepotrivite chiar din partea părinților”, a specificat ea. 

Ar trebui să ne uităm întâi la adulți, apoi la copii

Iar când vine vorba despre soluții, Roxana Popescu ține să vorbească prima dată tot despre părinți: „Găsesc necesară o legiferare strictă asupra conținutului de pe rețelele sociale chiar și pentru adulți. Apoi, de asemenea, ar trebui să fie aplicată restricționarea minorilor sub o anumită vârstă pe paginile sociale”, spune cadrul didactic. 

De altfel, și școala joacă un rol esențial în toată această ecuație, iar Roxana Popescu vede necesitatea unei puteri decizională mai mare pentru unitățile de învățământ. „Sancțiunile de care dispunem acum sunt banale și de multe ori inspectoratele nu fac decât să mulțumească părinții în detrimentul respectării regulilor”, explică ea.

Nici pentru Roxana Popescu această conexiune semnificativă a elevului cu rețelele sociale nu este ceva trecător și vede cum în context, percepția societății despre școală este una mai degrabă negativă.

Elevii se raportează diferit la școală

O profesoară de biologie și dirigintă la o clasa a VI-a, care a preferat anonimatul pentru acordarea unui interviu spune că „au existat situații în care elevii au intrat live pe TikTok în timpul orei, însă nu sunt frecvente”. Ea explică cum, de regulă, apar ironii la adresa profesorilor, glume, comentarii despre ce se întâmplă în clasă, uneori cereri de donații sau provocări pentru a atrage atenția.

„Nu pare doar un episod trecător, ci mai degrabă un semn al schimbării modului în care elevii se raportează la școală, autoritate și expunerea publică”, adaugă profesoara. În opinia sa, „în multe cazuri, problema pornește din lipsa limitelor stabilite acasă și din supravegherea redusă a activității online”. De aceea, implicarea părinților este esențială. „Fără sprijinul lor, măsurile din școală au efect limitat”.

Din experiența sa, profesorul ar trebui să intervină calm, să oprească imediat situația, să ceară închiderea live-ului și să aplice regulamentul școlii. „Reacțiile impulsive nu ajută, dar fermitatea este necesară”, explică cadrul didactic. 

De altfel, ea a vorbit și despre utilizarea telefonului într-o manieră pozitivă. Dispozitivul, în opinia sa, „poate deveni instrument educațional prin aplicații interactive, quiz-uri, proiecte multimedia sau documentare rapidă, integrate controlat în lecție”.

Personajul care sfidează

Ioana Fercal, profesoară în învățământul primar, spune și ea că la clasa ei nu a întâlnit situații în care elevii să folosească TikTok, întrucât telefoanele mobile nu sunt la dispoziția lor în timpul orelor de curs. Dar a observat elevi care par mult mai preocupați de reacțiile online decât ce se petrece la clasă, întrucât ceea ce se întâmplă în online este definitoriu pentru popularitatea lor socială.

„Dar este o practică normalizată la mai multe clase, din ceea ce am văzut în mediul online. În majoritatea cazurilor am observat ironizarea profesorilor sau a orelor de curs în sine, atunci când elevii fac live pe platformele sociale. Iar, de regulă, colegii se amuză și doresc să participe direct sau indirect la live-ul respectiv”, a menționat profesoara.

Ea este de acord că foarte mulți dintre elevii de azi au o nevoie de validare. „Iar acest trend arată nevoie de atenție și validare a tinerilor, nevoie de a fi ‘în centrul atenției’, de a fi personajul care sfidează”, adaugă ea.

La fel ca Roxana Popescu, Ioana Fercal spune că trendul pare a fi mai mult un simptom al unei schimbări decât un episod trecător, „întrucât același comportament este observat nu numai la elevi, ci și la foarte mulți adulți, uneori chiar părinții elevilor practică acest comportament la locul de muncă”.

De aceea, ea vede „implicarea părinților ca pe un factor crucial în împiedicarea acestui comportament, întrucât părintele reprezintă autoritatea principală a elevului, îi cunoaște nevoile și personalitatea mai bine decât un profesor”.

Cadru legal, în paralel cu realitatea 

Ministerul cere consecvență, dar realitatea variază de la școală la școală. Noul proiect din februarie 2026 ar putea schimba radical lucrurile și ar putea alinia sistemul educațional românesc la tendințele internaționale referitoare la folosirea telefoanelor în timpul orelor de curs. De exemplu, în Franța, în țări nordice sau în Chile, telefoanele sunt interzise total în școli.

Chiar și așa, Beatrice Busuioc subliniază că interzicerea totală a telefoanelor poate fi o măsură eficientă pe termen scurt, dar nu reprezintă, singură, o soluție completă pe termen lung. „Simpla interdicție nu rezolvă cauza. Avem nevoie de educație digitală și emoțională obligatorie”, a specificat psihoterapeutul.

Iar cele trei cadre didactice au vorbit la rândul lor despre necesitatea unei puteri mai sporite pentru școli, de sancțiuni reale și de necesitatea unui control parental. 

Beatrice Busuioc declară faptul că „direcția nu este interzicerea totală, ci echilibrul. E nevoie de o structură clară, educație emoțională și digitală, consecvență în reguli și modele adulte coerente. Fără acestea, expunerea online riscă să devină nu doar un obicei, ci un fundament fragil al identității generației actuale”, a concluzionat specialista.

Trendul „live din bancă” nu este o simplă modă tristă. Este oglinda unei societăți în care validarea digitală a devenit „lege”, iar școala un spațiu ce concurează cu algoritmii. Părinții, profesorii și autoritățile au responsabilitatea de a acționa, de a nu mai lăsa ecranele să educe copiii.