Expansiunea FIFA și dilema fotbalului. Mai mult înseamnă mai bun la Cupa Mondială 2026?

Există un paradox la inima celui mai urmărit eveniment sportiv din lume. Cu cât devine mai mare, cu atât riscă să devină mai puțin special. Cupa Mondială masculină FIFA este unul dintre cele mai puternice branduri din sport, atrăgând atenția globală printr-o formulă simplă de raritate, intensitate și consecință.

La fiecare patru ani, acest turneu cu mize mari pare distinct față de orice altceva din calendarul fotbalistic. Schimbarea formatului este deci un pariu riscant. Iar 2026 este cel mai mare pariu de până acum: de la 32 la 48 de echipe, de la 64 la 104 meciuri, de la o țară-gazdă la trei. Momentul în care un eveniment devine prea mare pentru binele său propriu este greu de identificat în timp real. Dar întrebările sunt deja pe masă.

De la 13 la 48, o expansiune cu logică proprie

Istoria Cupei Mondiale este, în fond, o istorie a expansiunii permanente. Prima ediție, în 1930, a reunit 13 echipe. Turneul a crescut treptat. Au fost 16 echipe, 24, 32, iar acum 48. Cele 48 de echipe sunt împărțite în 12 grupe de câte 4. Primele 2 echipe din fiecare grupă, împreună cu cele mai bune 8 echipe clasate pe locul 3, avansează într-o rundă cu eliminare directă de 32 de echipe.

Logica FIFA este previzibilă și nu lipsită de substanță: mai multă incluziune globală, mai multe televiziuni care plătesc drepturi, mai mulți sponsori, mai mulți fani din regiuni noi. FIFA estimează venituri suplimentare echivalente cu un miliard de dolari față de ediția precedentă, din drepturi de televizare, sponsorizări și vânzări de bilete. Dar FIFA a recunoscut ea însăși, într-un document intern, adevărul, „calitatea absolută” a jocului, definită prin confruntarea frecventă a echipelor de top, este atinsă cu 32 de echipe.

Dilema formatului: meciuri inegale și eliminare fără înfrângere

O echipă ar putea termina cu egal toate cele trei meciuri din grupă și totuși să avanseze în runda următoare. La un nivel mai larg, aceste confruntări potențial inegale ar putea dilua intensitatea și calitatea meciurilor din faza grupelor, riscând să le transforme în partide previzibile și cu angajament scăzut pentru prima jumătate a unui turneu de 39 de zile.

Este o tensiune reală: cu cât mai multe echipe, cu atât mai mari diferențele de nivel, cu atât mai multe rezultate previzibile. Meciurile de grup devin spectacole asimetrice, iar miza lor scade. Un fan care a urmărit meciuri de Cupă Mondială de la 1990 încoace știe că tensiunea autentică vine din imposibilitatea de a ști cine va câștiga, nu dintr-o victorie anunțată din minutul 1.

Trei țări, o singură percepție, sau fragmentare?

Costurile uriașe pentru țările-gazdă au împins organizațiile de conducere spre formate mai largi și mai dispersate. De aiciși acest turneu organizat în trei țări. Dar cercetări recente sugerează că organizarea unui turneu în mai multe țări poate fi o afacere complicată: locuri diferite funcționează diferit, cu resurse și obiective diferite, alinierea dovedindu-se dificilă. Evenimentele co-organizate pot funcționa, dar numai atunci când spectatorii reușesc să perceapă turneul ca un singur eveniment coerent, nu ca un set fragmentat de părți.

Cu meciuri de grupă la Vancouver și meciuri de sferturi la New York, cu fusuri orare diferite și culturi diferite ale suporterilor, provocarea de a menține coerența brandului este reală. Un alt aspect e problematic. Rapoartele de sustenabilitate critică FIFA pentru un „unghi mort” față de criza climatică. Extinderea turneului și alegerea unor orașe-gazdă dispersate au crescut semnificativ emisiile de carbon față de edițiile anterioare. Așadar, încep să se încurce în propriile ițe.

Sănătatea jucătorilor, prețul invizibil al grandorii

Majoritatea marilor ligi europene vor începe sezonul 2026-27 la doar o lună după finala Cupei Mondiale, lăsând jucătorii cu un intersezon scurt pentru a se relaxa și recupera după accidentări.

Expansiunea turneului se suprapune peste un calendar fotbalistic deja supraaglomerat. Asta mai ales că ediția din 2026 a Cupei Mondiale a Cluburilor, cu 32 de echipe, s-a jucat chiar înainte de startul Cupei Mondiale propriu-zise. Corpul unui fotbalist de top nu este infinit scalabil, oricât de infinit pare apetitul FIFA pentru meciuri.

Bilanțul: mai mare, dar mai bun?

Brandul Cupei Mondiale se bazează pe raritate, intensitate și consecință. O expansiune majoră testează toate cele trei componente simultan. Mai puțină raritate, pentru că mai multe echipe înseamnă mai puțini excluși și mai puțin dramatism al calificării. Mai puțină intensitate, pentru că mai multe meciuri diluează miza fiecăruia. Potențial mai puțină consecință, pentru că un egal poate fi suficient pentru a avansa.

Turneul din 2026 va fi un experiment în timp real. Dacă va livra momente memorabile, pariul va fi câștigat. Dacă va lăsa impresia unui eveniment prea lung, prea dispersat și prea previzibil în primele sale săptămâni, FIFA va fi creat o problemă pe care nicio campanie de marketing nu o poate rezolva.

Sursa: The conversation

O propunere pentru tine, cititorule

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni.

📩 Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru.

📌 Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!