Exclusiv. Ionel Arion, președintele Pro Agro: „Plafonarea adaosului la alimente nu ajută deloc fermierii”

Premierul Ilie Bolojan anunța, în septembrie trecut, prelungirea cu încă șase luni a măsurii de plafonare a adaosului comercial pentru alimentele de bază. Prim-ministrul preciza că decizia a fost luată în urma consultărilor cu producătorii și marile rețele comerciale.

Cu doar câteva zile înaintea anunțului premierului, reprezentanţii marilor rețele transmiseseră că nu sunt de acord cu măsura plafonării. Și că nu susțin nici ideea implicării statului în economie. Cu toate acestea, au declarat că, din cauza contextului economic dificil, se vor conforma deciziei Executivului.

Prelungirea aprobată anul trecut a fost pe o perioadă de șase luni. Este o „practică” ce datează de aproape trei ani. Prima plafonare a fost introdusă de guvernul Ciolacu, în iulie 2023. În anul următor, lista alimentelor cu adaos modificat a fost extinsă, iar apoi măsura a fost prelungită periodic.

Măsura a fost extinsă de către Executiv ieri, însă cu doar trei luni, care a păstrat condițiile de până acum. Conform notei de fundamentare citată de HotNews: „intervenția se limitează la etapele de distribuție și retail, fără a stabili prețul de achiziție de la producătorii agricoli. Producătorii au libertatea de a-și negocia liber prețul de vânzare către procesatori sau retaileri. Iar plafonarea vizează doar marja adăugată în aval.”

Plafonarea adaosului în funcție de rata inflației

Modul în care a fost adoptată noua plafonare contravine planurilor ministrului Agriculturii. Florin Barbu anunțase încă de la începutul anului că pregătește un nou mecanism.

Prima schimbare anunțată a fost că plafonarea adaosului se va aplica atunci când rata inflației depășește pragul de 5%. În februarie, când a fost făcut anunțul, valoarea acesteia era de 9,3%. A fost a șaptea lună consecutivă în care rata era de peste 9%. Și, cel mai probabil, nu va fi ultima, având în vedere contextul economic actual.

Mecanismul conceput de MADR prevedea însă nu doar declanșarea la o rată a inflației de peste 5%, ci și aplicarea plafonării adaosului comercial la 20% la toate produsele agroalimentare, nu numai la cele de bază.

Florin Barbu a argumentat că măsura este necesară pentru că „acel adaos comercial practicat pe alimentele de bază s-a dus pe alte produse agroalimentare”. Potrivit unei analize ING Bank, anul trecut s-au înregistrat majorări de prețuri la mai multe categorii de alimente:

• cafea 25,8%.

• fructe proaspete 16,1%.

• ouă 14,3%.

• carne de vită, 11,8%

• pâine, 10,1%.

• citrice 9,9%.

• lapte de vacă 9,8%.

• ulei, 8,7%.

• carne de pasăre 8,5%.

• pește proaspăt 8%.

• carne de porc 3,8%.

Pe de altă parte, la o serie de produse alimentare de bază pentru care s-a aplicat plafonarea, prețurile au scăzut. Cum este cazul la: cartofi (-11,8%), fasole boabe (-4,5%), făină (-2,3%) sau mălai (-1,2%). Sunt însă excepții într-o piață dominată de scumpiri.

Cei mici ies în pierdere

În condițiile creșterii taxelor și impozitelor, nu este de mirare că, anul trecut, consumul de alimente s-a redus cu 30%. Tendință care va continua și în 2026, a precizat Florin Barbu. Ministrul susține că, în acest context, mecanismul plafonării extinse ar veni nu doar în sprijinul consumatorilor finali, ci și al fermierilor.

Un studiu recent realizat de Romanian Economic Monitor (RoEM) arată însă că argumentul ministrului Agriculturii nu este valabil în cazul micilor producători, distribuitori și comercianți. Pentru aceste categorii, adaosul comercial acoperă în principal costurile cu forța de muncă și cele de capital, care includ dobânzile la credite, cât și recuperarea investiției.

Potrivit studiului RoEM, dacă s-ar fi aplicat măsura extinderii plafonării, numărul falimentelor în rândul companiilor din categoriile menționate ar fi crescut considerabil. Asta în condițiile în care datele Oficiului Naţional al Registrului Comerţului (ONRC) arată că, anul trecut, cele mai multe radieri de firme s-au înregistrat în sectorul comerţului cu ridicata şi cu amănuntul (18.554) și în agricultură, silvicultură şi pescuit (7.596).

Efectul de „saltea cu apă”

Nu este singura opinie care îl contrazice pe ministrul Barbu. O analiză a companiei Frames arată că, dacă extinderea ar fi fost aplicată, comercianții ar fi fost obligați să compenseze pierderile prin scumpirea produselor neplafonate pentru a-și menține marjele de profitabilitate.

„Este clasicul efect de Waterbed. (Efectul „saltelei cu apă” descrie o situație în care încercarea de a rezolva o problemă prin reglementarea prețurilor cauzează apariția unei probleme similare sau mai mari în altă zonă – n.r.) Efect pe care l-am mai văzut în economie din momentul în care a fost introdusă plafonarea adaosului la produsele alimentare de bază. Inclusiv Consiliul Concurenței a reclamat acest efect economic cu consecințe semnificative în dinamica vânzărilor și a puterii de cumpărare”, susține analistul economic Adrian Negrescu.

Propagarea efectului riscă să ducă la situații în care noile prețuri plafonate să nu mai poată acoperi costurile de producție și logistică, din cauza creșterii ratei inflației. Situație în care producătorii și/sau retailerii vor fi forțați să nu mai producă, respectiv să comercializeze anumite categorii de produse. Alte efecte secundare sunt cele de reducere a calității (skimpflation) și/sau cantității (shrinkflation) produselor, deja vizibile pe piața locală.

Protecție socială vs risc sistemic

Analiza Frames arată că extinderea plafonării adaosului îi va face pe marii retaileri să pună presiune pe furnizori, respectiv pe producători. Iar în cazul celor locali, care au probleme mari de capitalizare, acest lucru ar putea avea efecte negative profunde.

Situație care s-ar putea extinde și în cazul micilor comercianți. „Marile rețele de retail au volume uriașe și pot negocia prețuri de achiziție mult mai mici de la furnizori. Ele pot supraviețui cu un adaos comercial mic, ca de exemplu 10-15%, datorită rulajului rapid. În schimb, micile magazine românești au costuri operaționale per produs mult mai mari. O plafonare a adaosului la un nivel scăzut le-ar împinge direct în faliment, din cauză că nu vor putea să-și acopere cheltuielile cu utilitățile și personalul”, afirmă Adrian Negrescu.

Concluzia analiștilor citați este că măsura propusă de ministrul Agriculturii ar putea oferi o „gură de oxigen” pe termen scurt. Necesară în contextul actual pentru consumatorii români, a căror putere de cumpărare s-a erodat accelerat în ultimul an. Efectele pe termen lung ar duce însă la dispariția mai multor jucători din piață, reducerea ofertei de mărfuri și creșterea dependenței de importurile de alimente.

Ce spun fermierii

Este un punct de vedere confirmat și de Ionel Arion, președintele Federației Naționale Pro Agro. „Dacă privim la întreg ansamblul acestor măsuri, o să vedem că cei care au achitat nota de plată de fapt au fost producătorii primari”, explică Arion.

Specialistul a dat exemplul laptelui de vacă, produs care se comercializează la poarta fermei la prețuri între 1,2 și 1,6 lei. Dar care ajunge la raft la 6-9 lei sau uneori chiar la 10 lei pe litrul de lapte. „Este strigător la cer cum nimeni nu înțelege că, de fapt, piața este acaparată de retail, care a ajuns azi să dețină undeva la 80-85%. Retailul culege spuma laptelui, ca să spun așa, în timp ce ceilalți pe lanț sunt de fapt decapitalizați”, spune președintele federației.

Potrivit acestuia, măsura plafonării extinse propuse de ministrul Agriculturii ar fi funcționat și pentru consumatorul final și pentru producătorul autohton dacă ar fi fost făcută strict pe baza analizei de preț pe întregul lanț. „Pentru că, dacă producătorul are 10%, să spunem, din adaos, iar procesatorul 10-20%, retail-ul are diferența de 70%. Ori este departe de orice logică a economiei ca doar o verigă din lanț să suporte scăderile, iar celelalte sau cealaltă verigă să încaseze beneficiile”, precizează Ionel Arion. 

Plafonarea nu ajută deloc producătorii

Specialistul este categoric – plafonarea alimentelor, nici în varianta propusă de ministru, nici în cea adoptată de guverne din 2023 până în prezent, nu ajută deloc producătorii. „Pe lanț, fiecare descarcă această limitare. Retailul către distribuitor, distribuitorul către procesator, iar procesatorul către fermier. Și fermierul nu mai are către cine să descarce. Dacă, mâine, fermierul ar spune că nu mai vinde laptele din fermă decât cu 2 lei, credeți că ar mai veni cineva să-l ia? Nu, pentru că el nu controlează celelalte verigi, nici procesarea și nici desfacerea”, conchide specialistul.  

Mecanismul propus de MADR ar fi fost la limita dintre protecție socială și risc sistemic. Așa că Guvernul a prelungit vechea măsură, pe o perioadă de doar trei luni. Cu efectele cunoscute, de redistribuire a „reducerilor” la alimentele de bază în prețurile altor produse.