Endometrioza, o boală ignorată prea mult timp. Simptomele sale sunt cunoscute încă din Antichitate

Menstruații foarte dureroase. Oboseală permanentă. Dureri în timpul actului sexual sau probleme digestive fără o cauză aparentă. Pentru milioane de femei, aceste simptome fac parte din viața de zi cu zi. Cu toate acestea, ele sunt încă prea des minimalizate sau chiar considerate „normale”. În spatele acestor dureri se poate ascunde endometrioza. Aceasta este o boală frecventă, dar ignorată timp de decenii.

Se estimează că endometrioza afectează aproximativ una din zece femei aflate la vârsta reproductivă la nivel mondial. Mai exact, numărul se ridică la aproape 190 de milioane de persoane. Numai în Franța, aproximativ două milioane de persoane ar fi afectate, potrivit unui raport publicat de Inserm în 2024. În multe țări, intervalul dintre apariția primelor simptome și stabilirea diagnosticului este estimat în continuare la șapte până la zece ani.

Pentru a înțelege de ce diagnosticul este pus atât de târziu, este necesar să privim înapoi la lunga istorie a modului în care durerea femeilor a fost percepută în medicină și în societate.

Simptomele endometriozei, descrise încă din Antichitate

Contrar unei idei răspândite, endometrioza nu este o boală apărută recent. Identificarea sa ca afecțiune medicală distinctă este relativ modernă. Totuși, descrieri ale unor simptome compatibile cu această boală apar în texte medicale antice.

Cele mai vechi referiri cunoscute se regăsesc în papirusuri medicale egiptene datate în jurul anului 1855 î.Hr. În Grecia Antică, textele din Corpusul Hipocratic, atribuite lui Hipocrate, care a trăit în secolele al V-lea și al IV-lea î.Hr., descriu afecțiuni ginecologice asociate cu dureri menstruale severe, sângerări anormale și dificultăți de a concepe.

La acea vreme, aceste simptome erau interpretate prin teoria „uterului rătăcitor”. Potrivit acestei concepții, uterul ar fi fost un organ mobil. Acesta era capabil să se deplaseze în interiorul corpului și să provoace diverse tulburări fizice și psihice.

Explicația era greșită. Totuși, arată că suferința femeilor era observată încă din Antichitate. Problema era că aceste manifestări erau interpretate prin filtre filozofice și culturale, într-o perioadă în care oamenii nu aveau cunoștințele biologice necesare pentru a le înțelege corect, conform theconversation.com.

„Isteria” și confuzia dintre simptomele fizice și imaginea psihicului feminin

De-a lungul secolelor, această perspectivă a continuat să existe. Durerile ginecologice au fost privite în mare parte ca o realitate inevitabilă a vieții femeilor. Ele au fost adesea interpretate drept manifestări ale unui dezechilibru moral sau psihologic.

Termenul „isterie”, derivat din grecescul hystera („uter”), face parte din această lungă istorie, marcată de confuzia persistentă dintre simptomele fizice și reprezentările sociale asociate feminității. Această abordare a influențat timp îndelungat modul în care problemele reclamate de femei au fost luate în considerare și investigate din punct de vedere medical.

De la neîncredere la recunoașterea medicală a bolii

Un moment important a avut loc la sfârșitul secolului al XIX-lea. În anii 1860, anatomopatologul Karl von Rokitansky a descris, în urma unor examinări anatomopatologice, leziuni care conțineau țesut glandular asemănător mucoasei uterine, dar localizat în afara cavității uterine. Aceste observații reprezintă prima descriere morfologică a ceea ce avea să fie identificat ulterior drept endometrioză.

La începutul secolului XX, ginecologul american John A. Sampson a făcut un pas important în înțelegerea bolii. Între 1921 și 1927, el a introdus termenul de „endometrioză”. De asemenea, a propus prima conceptualizare a acesteia ca afecțiune clinică distinctă.

Sampson a formulat și ipoteza menstruației retrograde. Conform acesteia, celulele endometriale ar ajunge în cavitatea abdominală printr-un flux menstrual invers. Această ipoteză rămâne și astăzi unul dintre principalele modele explicative ale bolii. Chiar și așa, ea nu poate explica singură toate formele și localizările endometriozei.

Cercetările sale au pus bazele înțelegerii moderne a endometriozei. Totuși, această evoluție nu a dus imediat și la îmbunătățirea îngrijirii pacientelor. În mare parte a secolului XX, boala a continuat să fie considerată una ușoară. În același timp, durerile menstruale erau în continuare minimalizate pe scară largă.

O boală cronică mult timp trecută cu vederea

Abordată inițial în principal din perspectivă anatomopatologică, endometrioza a fost recunoscută treptat, în ultimele decenii, drept o boală cronică asociată cu procese inflamatorii.

Evoluția cunoștințelor medicale a permis o înțelegere mai bună a amplorii manifestărilor clinice. Acestea pot include dureri severe, oboseală persistentă, tulburări digestive și urinare, o afectare importantă a calității vieții și, în unele cazuri, infertilitate.

În ciuda progreselor medicale, drumul până la diagnostic rămâne adesea lung. Acest lucru este explicat atât prin diversitatea mare a simptomelor, cât și prin persistența unor concepții sociale legate de menstruație și durerea feminină.

Numeroase studii arată că pacientele povestesc că, timp îndelungat, li s-a spus că durerile lor sunt „normale” sau că acestea ar fi provocate de stres ori anxietate. Astfel de explicații au contribuit la întârzierea diagnosticării și a accesului la tratamentul adecvat.

Istoria endometriozei continuă să se scrie

În ultimele două decenii, modul în care este diagnosticată și tratată endometrioza a evoluat semnificativ. Progresele în domeniul imagisticii medicale, în special utilizarea RMN-ului și a ecografiei specializate, au îmbunătățit identificarea formelor complexe ale bolii. În același timp, strategiile terapeutice s-au diversificat. Calitatea vieții pacientelor a început să ocupe un loc tot mai important în gestionarea bolii.

În Franța, această evoluție a fost însoțită de o recunoaștere instituțională tot mai mare. Un moment important a fost lansarea, în 2022, a Strategiei naționale de combatere a endometriozei. Programul urmărește îmbunătățirea diagnosticării precoce, organizarea traseelor de îngrijire, consolidarea pregătirii profesioniștilor din domeniul medical și susținerea cercetării.

Aceste progrese au schimbat profund modul în care endometrioza este înțeleasă și tratată. Totuși, numeroase probleme rămân de rezolvat. Cercetările actuale se concentrează, printre altele, pe înțelegerea mai bună a evoluției durerilor încă din primele etape și pe identificarea unor modalități de intervenție cât mai timpurie.

Obiectivul este depășirea unei abordări strict curative și dezvoltarea, pe termen lung, a unor strategii de prevenție.

Un proiect de cercetare dedicat menstruațiilor dureroase încă din adolescență

În acest context, proiectul de cercetare PRECURSOR, care urmează să fie lansat în Franța, se concentrează asupra menstruațiilor extrem de dureroase apărute încă din adolescență.

Cercetătorii vor să afle dacă o intervenție timpurie, care să combine mai multe metode de tratament și monitorizare, ar putea contribui la prevenirea apariției durerilor pelvine cronice și, pe termen lung, la reducerea riscului de dezvoltare a endometriozei. Adolescentele care se confruntă cu dureri menstruale severe vor fi invitate în curând să participe la acest studiu.

Istoria endometriozei scoate astfel în evidență problemele care persistă în sistemele de sănătate atunci când vine vorba despre identificarea și tratarea durerii feminine. Chiar și în prezent, acest subiect rămâne o problemă importantă de sănătate publică.