China stagnează? În spatele imaginii de stabilitate se ascund probleme economice și politice tot mai profunde

„Stabilitatea” Chinei ascunde probleme tot mai mari

În comparație cu America lui Donald Trump, descrisă de autorul analizei drept haotică, divizată și violentă, China pare să ofere imaginea opusă: ordine, continuitate și progres. Aceasta este și imaginea pe care Beijingul încearcă să o proiecteze în exterior.

Global Times, publicație controlată de Partidul Comunist Chinez, afirma la începutul acestui an că „pacea și dezvoltarea lumii depind tot mai mult de stabilitatea Chinei”. La rândul său, agenția de presă de stat Xinhua susținea că, într-o lume caracterizată de incertitudine, „stabilitatea și predictibilitatea Chinei oferă o ancoră rară și valoroasă”.

Imaginea pare să fi câștigat teren și în afara Chinei. Potrivit unui sondaj Pew Research Center realizat în mai multe zeci de țări, China este acum percepută mai favorabil decât Statele Unite. Respondenții au declarat că au mai multă încredere în Xi Jinping decât în Donald Trump atunci când vine vorba despre acțiunile celor doi lideri în politica internațională.

Dar Michael Schuman argumentează că această stabilitate trebuie privită și din interior. Acolo, spune autorul, ea seamănă tot mai mult cu stagnarea economică, blocajul politic și intensificarea controlului asupra societății.

Economia chineză, prinsă între supraproducție și cerere scăzută

China continuă să producă tehnologii care atrag atenția la nivel mondial. Mașinile electrice chinezești au devenit extrem de competitive. Companiile din domeniul inteligenței artificiale dezvoltă modele capabile să concureze cu cele occidentale. Aceste performanțe, avertizează Schuman, nu trebuie însă confundate cu starea generală a economiei.

Piața imobiliară rămâne una dintre principalele probleme. Criza declanșată de prăbușirea dezvoltatorului Evergrande în 2021 nu pare să fi ajuns la final. Iar prețurile locuințelor continuă să scadă. Pentru numeroase familii din clasa de mijloc, această evoluție înseamnă diminuarea averii acumulate în principal prin proprietăți. În același timp, supraproducția și cererea internă slabă continuă să afecteze economia.

Un alt semnal de alarmă este șomajul în rândul tinerilor. Problema, devenită deosebit de vizibilă în 2023, nu a dispărut. Rata șomajului în rândul persoanelor cu vârste între 16 și 24 de ani a ajuns la 18% în luna precedentă publicării analizei.

Chinezii cheltuie mai puțin

Problemele economice au efect direct asupra comportamentului consumatorilor. În iulie, vânzările cu amănuntul au crescut cu doar 0,6%. În timp ce vânzările interne de automobile electrice au înregistrat scăderi.

Schuman notează și o problemă mai dificil de măsurat. Economia chineză ar fi crescut oficial cu aproximativ 5% anual în ultimii trei ani. Unii economiști pun sub semnul întrebării aceste cifre. Rhodium Group estimează că ritmul real de creștere ar fi fost mult mai redus: aproximativ 2% în 2023 și în jur de 3% în ultimii doi ani.

Diferența dintre cifrele oficiale și estimările independente devine astfel o altă sursă de incertitudine privind starea reală a economiei chineze.

Xi Jinping nu pare pregătit să schimbe direcția

Potrivit analizei din The Atlantic, este puțin probabil ca Beijingul să adopte în viitorul apropiat reformele economice profunde necesare pentru schimbarea modelului actual.

Xi Jinping a preferat în ultimii ani să concentreze resurse importante în programele conduse de stat pentru dezvoltarea tehnologiei și industriei chineze. În special în domeniul inteligenței artificiale. Strategia se bazează pe ideea că investițiile masive în tehnologie pot contribui, în cele din urmă, la revitalizarea întregii economii.

Problema este că această politică vine în paralel cu acumularea unei datorii foarte mari. Schuman afirmă că datoria Chinei a crescut masiv în timpul mandatului lui Xi. Și a ajuns la aproximativ de trei ori dimensiunea economiei.

Iar ritmul economic începe să dea semne de slăbiciune: creșterea din al doilea trimestru al anului 2026 a fost cea mai lentă din 2022, perioada în care China se confrunta încă cu efectele pandemiei de coronavirus.

Un sistem politic în care alternativele devin tot mai puține

Xi Jinping ar putea obține un nou mandat de cinci ani în funcția de secretar general al Partidului Comunist Chinez, în condițiile în care nu există în prezent un succesor evident.

Autorul The Atlantic amintește că perioada în care Xi s-a aflat la conducerea partidului a fost marcată de epurări și eliminarea unor posibili rivali politici, generali și membri ai altor facțiuni.

Un exemplu recent este Fang Xinghai, fost înalt oficial al autorității de reglementare a pieței de capital și o persoană respectată de liderii mediului de afaceri internațional. Împotriva acestuia a fost declanșată o anchetă pentru presupuse încălcări disciplinare care nu au fost detaliate public.

Pentru Schuman, îndepărtarea unor astfel de oficiali înseamnă și marginalizarea unor voci care susțin politici economice mai orientate către piață.

Controlul informației și al societății

Stabilitatea politică a Chinei este susținută și printr-un control strict asupra informației și a opiniilor alternative. O nouă lege intrată în vigoare recent impune mandarina drept limbă principală în educație și prevede ca părinții să își îndrume copiii să „iubească Partidul Comunist Chinez”.

Politica este prezentată de autor drept o nouă etapă în consolidarea unității naționale. Dar poate avea consecințe importante pentru minoritățile etnice ale Chinei, inclusiv pentru uiguri, tibetani și mongoli.

Controlul nu se limitează însă la educație sau politică. Potrivit analizei, chiar și umorul public poate intra în conflict cu linia partidului. Autoritățile din Wuhan ar fi declanșat o anchetă împotriva comedianului Guo Degang după ce acesta ar fi modificat versurile unui cântec patriotic apreciat de cadrele comuniste.

China își exportă problemele economice

O economie care nu reușește să genereze suficientă cerere internă trebuie să găsească piețe externe pentru producția sa.

În cazul Chinei, acest lucru înseamnă exporturi tot mai mari. Producătorii auto chinezi, confruntați cu vânzări mai slabe pe piața internă, trimit în străinătate de aproximativ două ori mai multă producție decât în urmă cu un an.

Pentru Europa, fenomenul reprezintă o provocare majoră. Produsele chinezești ieftine pun presiune pe producătorii locali, iar oficialii Uniunii Europene caută modalități de protejare a industriilor europene. Potrivit lui Schuman, deficitul comercial al Uniunii Europene în relația cu China a ajuns la peste un miliard de dolari pe zi.

Beijingul își extinde influența și geopolitic

Problemele economice interne nu împiedică însă China să își consolideze rolul internațional. Schuman susține că Beijingul sprijină economic Iranul și Rusia și, prin acest sprijin, ajunge să aibă un rol indirect în conflictele din Europa și Orientul Mijlociu.

China nu este implicată în aceleași moduri ca Statele Unite sau statele europene. Dar capacitatea sa economică și comercială îi oferă instrumente importante pentru a influența evoluțiile internaționale. În același timp, slăbirea competitivității economice și a capacității militare americane poate favoriza în continuare ascensiunea Chinei. Dar această ascensiune nu este lipsită de riscuri.

China și SUA: o cursă către supremație sau către criză?

În final, Michael Schuman propune o perspectivă diferită asupra competiției dintre Beijing și Washington. China continuă să avanseze pe scena mondială. În timp ce administrația Trump afectează, potrivit autorului, competitivitatea economică și forța militară a Statelor Unite prin decizii imprevizibile. Cu toate acestea, problemele structurale ale Chinei pun sub semnul întrebării cât de solidă este această ascensiune.

„Stabilitatea” pe care Xi Jinping încearcă să o protejeze ar putea deveni, în lipsa reformelor, un obstacol pentru dezvoltarea pe termen lung.

Concluzia analizei The Atlantic este formulată într-o singură întrebare. Competiția dintre China și Statele Unite mai este o cursă pentru supremație? Sau a devenit o cursă pentru a vedea care dintre cele două țări ajunge prima în prăpastie?