Dragonul britanic se mută din Mediterana în Golf. Marea Britanie și Franța pregătesc cea mai mare coaliție navală europeană din ultimii ani

„Când condițiile o vor permite”, Londra și Parisul pregătesc dragonul pentru misiunea Ormuz cu 40 de parteneri, potrivit Hotnews. Între timp, SUA atacă petroliere iraniene și lumea așteaptă răspunsul Teheranului.

Strâmtoarea Ormuz nu are nimic spectaculos geografic. Sunt 54 de kilometri la cel mai îngust punct, între coasta iraniană și cea omaneza. Dar prin acest coridor de apă trece în mod normal circa o cincime din tot petrolul și gazul natural lichefiat al lumii. E combustibilul care încălzește Europa, alimentează fabricile Asiei și mișcă economia globală. Când Iranul a blocat efectiv accesul la această strâmtoare, la scurt timp după declanșarea conflictului cu SUA și Israel la sfârșitul lunii februarie 2026, lumea nu a rămas fără petrol imediat. A rămas fără certitudine, și asta s-a dovedit suficient pentru a prăbuși piețele, a goli depozite de combustibil rafinat și a urca Brent-ul spre 100 de dolari pe baril.

Brent, referința pentru două treimi din petrolul mondial, a înregistrat vineri, 9 mai, o creștere de până la 2,9% față de ziua anterioară, stabilizându-se la 101,29 dolari pe baril, în timp ce West Texas Intermediate a avansat cu 0,64%, la 95,42 dolari. Scumpiri produse nu de un cutremur pe piețe, ci de atacul american asupra a două petroliere iraniene care încercau să forțeze blocada impusă de Donald Trump.

Dragonul, de la apărarea Ciprului la vânătoarea de mine în Golf

HMS Dragon este un distrugător de tip Type 45, conceput pentru apărarea antiaeriană. Nava e capabilă să detecteze și să neutralizeze rachete ghidate la distanță mare. Dragonul plecase din Portsmouth în martie 2026, cu misiunea imediată de a proteja bazele militare britanice din Cipru după un atac cu drone asupra unei baze RAF de pe insulă. Acum, Ministerul Apărării britanic a confirmat repoziționarea HMS Dragon din Mediterana Orientală spre Orientul Mijlociu. Perspectiva este cea a participării la o misiune multinațională de escortare a navelor comerciale prin strâmtoarea Ormuz.

Nu este un gest impulsiv. Înainte de izbucnirea conflictului din Golf, HMS Dragon se pregătea pentru o misiune NATO în Atlanticul de Nord. Asta demonstrează tocmai flexibilitatea operațională a forțelor navale. Cât timp se afla în Mediterana, nava a efectuat teste ale sistemelor de armament. Aceasta va a asigura operaționalizarea completă a tuturor capacităților necesare, spune Marea Britanie.

O misiune navală în Hormuz nu înseamnă însă doar distrugătoare. Marea Britanie a pregătit și capacitatea de neutralizare a minelor marine. Ea a echipat în Gibraltar nava auxiliară RFA Lyme Bay ca „navă-mamă” pentru vehicule submarine fără pilot dedicate detectării și dezamorsării minelor. Ormuzul a devenit, în scenariile militare ale aliaților, un spațiu multidimensional de risc, aer, suprafață și adâncime.

Starmer și Macron, o coaliție de 40 de națiuni, construită cu răbdare britanică

De la închiderea strâmtorii, comunitatea internațională a lucrat la construirea unui cadru și a unei structuri de forțe în jurul cărora să fie lansată o misiune multinațională independentă de securizare a navigației. Marea Britanie și Franța au fost jucătorii centrali în aceste negocieri. O coaliție de peste 40 de parteneri internaționali, condusă de Londra și Paris, a elaborat planuri militare concrete. Ele vor coordona momentul în care discuțiile diplomatice privind libertatea de navigație vor putea fi traduse în acțiune.

Procesul a inclus organizarea de către Marea Britanie, la mijlocul lui aprilie, a unei reuniuni la Cartierul General Interarme Permanent (PJHQ). Acolo au fost coordonate detalii operaționale critice. O înțelegere comună a contextului strategic, construirea unor tablouri de informații și operaționale comune au fost articulațiile. S-a adăugat și stabilirea unor mecanisme integrate de comandă și control.

Franța, la rândul ei, nu a așteptat pasivă. Parisul și-a deplasat grupul de portavion Charles de Gaulle din Mediterana spre Marea Roșie, în semnal că este pregătit să sprijine de-escaladarea și operațiunea navală defensivă.

Misiunea propusă de premierul britanic Keir Starmer și președintele francez Emmanuel Macron nu va începe până când nu există un armistițiu stabil sau un acord de pace consolidat. Un consilier francez de rang înalt a formulat miza strategică cu precizie rece: „Riscul prelungirii ostilităților este prea grav pentru a-l accepta. Obiectivul nostru este simplu: să punem deoparte problema Hormuz și să o abordăm separat, pentru a trimite imediat semnalul că negocierea este posibilă fără a pune în pericol economia globală.”

Focul de armistițiu și petrolierele atacate vineri, un echilibru extrem de fragil

Un armistițiu fragil rămâne în vigoare în regiune. Vineri, 8 mai, forțele americane au lovit două petroliere iraniene care încercau să forțeze blocada impusă de Donald Trump. Fusese o acțiune pe care US Central Command a descris-o ca răspuns la breșa navală iraniană.

Sâmbătă, Washingtonul aștepta răspunsul Teheranului la cea mai recentă propunere americană de a pune capăt conflictului și de a deschide negocieri de pace. Secretarul de Stat Marco Rubio declarase vineri că SUA așteptau un răspuns în câteva ore. Între timp, o evaluare a CIA citată de Washington Post avertiza că Iranul nu va fi supus unor presiuni economice severe timp de aproximativ patru luni. Asta înseamnă că Teheranul poate rezista blocadei mai mult decât calculele inițiale o sugeraseră.

O criză energetică mondială construită din tăcere și expectativă

Strâmtoarea Ormuz este, din punct de vedere geopolitic, este cel mai valoros punct de strangulare maritimă al secolului XXI. E mai important decât Suezul și decisiv strategic, superior Gibraltarului. O cincime din petrolul și gazul natural lichefiat al lumii trece prin ea. Prin același coridor trec și mărfuri esențiale, inclusiv îngrășăminte chimice pentru agricultura mondială.

Trei mari puteri europene — Marea Britanie, Franța și Germania — au semnalat cu claritate că nu pot accepta o lume în care un actor regional controlează, prin blocadă navală, prețul energiei globale. Londra și Parisul au avansat cel mai departe: au construit coaliția, au elaborat planurile militare, au trimis navele. Lipsește un singur ingredient: armistițiul durabil care să permită ca HMS Dragon și Charles de Gaulle să escorteze, în pace, primul convoi comercial prin strâmtoarea care, de câteva luni, a transformat nesiguranța energetică dintr-un scenariu teoretic într-o realitate cotidiană.

Dragonul britanic e deja în drum. Unii spun că e depășit, că e un morman de rugină. Un purtător de cuvânt al Ministerului Apărării, citat de British Armed Forces News spune că Nava HMS Dragon a fost realocată din Mediterana de Est în Orientul Mijlociu pentru a se pre-poziționa înaintea unei „potențiale” coaliții multinaționale pentru protejarea navelor din Strâmtoarea Hormuz.

.Lumea așteaptă momentul în care dragonul va putea acționa. Dacă o va face.