Dolly Parton, legenda muzicii country, a murit la 80 de ani. O carieră de aproape șase decenii

Dolly Parton, legenda muzicii country, a murit la 80 de ani. O carieră de aproape șase decenii
Imagine Dolly Parton a murit la 80 de ani (sursa foto: www.news24.com)
Dolly Parton a continuat să facă muzică fără întrerupere după debutul său. Cântăreața, compozitoarea și actrița americană a murit marți, la vârsta de 80 de ani, a anunțat familia sa într-un comunicat.

Parton a fost una dintre cele mai cunoscute figuri ale muzicii country. Carisma sa, versurile personale și talentul pentru afaceri au captivat publicul timp de aproape șase decenii. A câștigat 11 premii Grammy, inclusiv un premiu Grammy pentru întreaga carieră.

Printre cele mai cunoscute cântece ale sale se numără „Coat of Many Colors”, „Jolene” și „I Will Always Love You”. Cu peste 100 de milioane de discuri vândute, Parton a devenit una dintre cele mai de succes artiste din toate timpurile, potrivit Reuters.

Imaginea sa publică a contribuit, de asemenea, la popularitatea ei. Parton era cunoscută pentru părul blond voluminos, costumele extravagante și bucuria cu care ocupa centrul scenei. Personalitatea sa caldă a făcut-o populară în rândul americanilor din toate categoriile sociale. În același timp, a contribuit la popularizarea muzicii country în afara Statelor Unite.

De-a lungul anilor, Parton a avut propriul show de televiziune. A jucat în filme și a creat chiar și un parc de distracții. Este vorba despre Dollywood, devenit o destinație turistică importantă în statul său natal, Tennessee. Toate acestea s-au adăugat unei cariere impresionante de compozitoare.

O artistă care nu și-a uitat originile

Una dintre calitățile care i-au asigurat celebritatea pe termen lung a fost capacitatea de a se conecta cu oamenii. Parton provenea dintr-o familie pe care ea însăși a descris-o drept „extrem de săracă”. Din acest motiv, artista a devenit adesea un simbol al americanului din clasa muncitoare. Ea și-a folosit în mod repetat numele și averea pentru cauzele în care credea.

În timpul pandemiei de COVID-19, în 2020, Parton a donat 1 milion de dolari pentru cercetarea vaccinului la Universitatea Vanderbilt. Donația sa a făcut-o unul dintre sponsorii timpurii ai dezvoltării vaccinului Moderna.

Parton a derulat și un program de alfabetizare pentru copiii de vârstă preșcolară. Programul a fost disponibil în Statele Unite, dar și în Canada, Marea Britanie, Australia și Irlanda. De asemenea, ea a oferit burse elevilor de liceu din comitatul din Tennessee în care s-a născut. Comitatul a ridicat o statuie în mărime naturală a artistei în fața tribunalului local, ca semn de recunoștință.

În 2021, Parton a refuzat însă o altă propunere pentru ridicarea unei statui în Nashville. „Având în vedere tot ce se întâmplă în lume, nu cred că este potrivit să fiu pusă pe un piedestal în acest moment”, a spus ea.

Rămânerea fidelă originilor sale, dorința de a munci și poziția sa politică nepartizană au contribuit la popularitatea ei atât în rândul conservatorilor, cât și al liberalilor.

„Mama avea o voce care te bântuia”

Dolly Rebecca Parton s-a născut pe 19 ianuarie 1946, în Pittman Center, Tennessee. A crescut într-o cabană cu o singură cameră din apropierea localității Locust Ridge. A fost unul dintre cei 12 copii ai fermierului de tutun Robert Lee Parton. Copilăria dificilă i-a oferit o experiență personală pe care avea să o transforme mai târziu în cântece. Parton avea o voce de soprană distinctivă.

Mama sa, Avie Lee, cânta constant. Repertoriul ei includea cântece din Anglia, Irlanda și Țara Galilor. Multe dintre acestea spuneau povești. „Mama avea o voce care te bântuia”, a scris Parton în cartea sa din 2020, „Dolly Parton, Songteller”, realizată împreună cu Robert K. Oermann.

Parton a primit prima sa chitară adevărată la vârsta de opt ani. Mama ei obișnuia să le spună invitaților: „Vreau să auziți cântecul pe care l-a inventat această fetiță. Este foarte bun.” Parton iubea atenția. La 11 ani, cânta deja la un post de radio local. La 13 ani, apărea pe scena Grand Ole Opry, celebrul concert săptămânal de muzică country din Nashville. După absolvirea liceului, s-a mutat la Nashville pentru a-și construi o carieră muzicală. Acolo a început celebra colaborare cu cântărețul country Porter Wagoner. Parteneriatul a inclus mai mulți ani în emisiunea sa de televiziune și 14 duete care au ajuns în top 10.

Parton a scris piesa „I Will Always Love You” ca mesaj de despărțire pentru Wagoner, atunci când a decis să înceapă o carieră solo.

Întâlnirea cu soțul ei

În prima zi în care Parton a ajuns la Nashville, capitala muzicii country, l-a întâlnit pe Carl Dean, care lucra în domeniul asfaltării. Cei doi s-au căsătorit în 1966, la doi ani după ce s-au cunoscut. Dean a evitat constant atenția publică. Nu a mers în turnee alături de ea și a preferat să rămână departe de lumina reflectoarelor. Totuși, el a fost sursa de inspirație pentru unele dintre cele mai cunoscute cântece ale lui Parton. Printre acestea se află și „Jolene”. Piesa a fost inspirată de o casieriță roșcată de la o bancă, care era atrasă de Dean.

Aspectul fizic al artistei a atras o atenție enormă. La început, Parton era stânjenită de întrebările despre hainele extravagante și formele sale. În timp, însă, a început să trateze subiectul cu umor. Ea a respins zvonurile potrivit cărora și-ar fi asigurat sânii. A ironizat și zvonurile periodice potrivit cărora ar fi rămas imobilizată din cauza greutății acestora. „Sunt grei, dar încă nu m-au făcut să nu mai pot merge”, a spus ea pentru revista People.

Parton și-a construit imaginea inspirându-se de la o femeie pe care o vedea în orașul său natal din Tennessee. Femeia purta fuste strâmte și tocuri înalte. Avea unghii roșii, ruj roșu și păr decolorat. Parton a considerat-o frumoasă. Când ceilalți o numeau „vulgară”, artista a spus că, dacă aceea era definiția, atunci și ea voia să fie așa când va crește. Totuși, Parton a făcut mereu diferența între imaginea sa publică și persoana din spatele ei.

În 1982, pentru Ladies’ Home Journal, ea explica faptul că arată într-un fel, dar este o altă persoană. „Imaginea Dolly” era, în viziunea sa, aproape ca o marionetă folosită de un ventriloc. Parton spunea că se distra cu această imagine. Își imagina în fiecare an cum ar putea să-i surprindă pe oameni.

„Vreau să pictez o imagine prin cuvinte”

Muzica lui Parton a devenit populară nu doar în rândul publicului. Numeroși alți artiști i-au interpretat cântecele. Unul dintre cele mai cunoscute exemple este versiunea piesei „I Will Always Love You” realizată de Whitney Houston.

Parton a avut, de asemenea, colaborări și versiuni apreciate alături de fina sa, artista pop americană Miley Cyrus, și de tatăl acesteia, cântărețul country Billy Ray Cyrus. „Jolene” a fost interpretată ulterior de artiști foarte diferiți. Printre aceștia s-au numărat Beyoncé și The White Stripes. Parton era o prezență puternică pe scenă și o cântăreață apreciată. Însă ceea ce o diferenția de mulți dintre colegii săi era talentul pentru cuvinte.

Parton și-a scris singură toate marile hituri. De-a lungul vieții, a compus aproximativ 3.000 de cântece. A înregistrat însă doar aproximativ 450 dintre ele. „Îmi place să scriu cântece poetice și să cânt cuvinte pline de imagini”, a scris artista. Ea spunea că vrea ca oamenii să poată vedea ceva cu ochii minții atunci când ascultă un cântec. Pentru Parton, scrisul însemna să creeze o imagine.

„Cântecele sunt moștenirea mea”

Parton a câștigat primul său premiu Grammy în 1978, pentru piesa „Here You Come Again”. În 1988, a câștigat People’s Choice Award pentru cea mai apreciată artistă de divertisment. În ciuda tuturor premiilor și realizărilor, Parton considera că cea mai mare valoare a carierei sale se află în muzică. Artista spunea că se simțea cel mai aproape de Dumnezeu atunci când scria. Uneori, o idee pentru un vers îi venea pur și simplu.

Ea considera aceste momente un dar. Parton spera ca, după moartea sa, să fie ținută minte în primul rând ca o bună compozitoare. „La sfârșitul zilei, sper să fiu ținută minte ca o bună compozitoare. Cântecele sunt moștenirea mea.”

0 comentarii Comentarii