Cum a ajuns România să plătească din bani publici salariile celui mai mare producător de oțel pe care îl mai are

Salariile miilor de oameni aflați în situații disperate vor fi plătite din Fondul de Garantare. Ministrul Economiei, Irinel Darău, a anunțat că mecanismul devine în sfârșit aplicabil și că mai e doar un pas. Măsurile vizează inclusiv peste 5.000 de angajați din companii precum Damen Mangalia, Liberty Galați și Romaero.

Este o decizie cu rezonanță socială imediată. Dar ea nu vine din senin. Ea survine la capătul unui drum lung, documentat, de degradare a celei mai mari industrii pe care România a mai păstrat-o în picioare după 1990. Era un domeniu cu salariiel cele mai bune. Acum au rămas doar o amintire.

Un an care a schimbat tot: de la 272 milioane de euro profit la prăbușire

Povestea Liberty Galați ar putea fi predată la facultățile de economie ca studiu de caz despre fragilitatea succesului industrial. În 2021, combinatul înregistra cele mai bune rezultate din ultimii zece ani: cifra de afaceri a crescut de la 4,6 miliarde de lei la 9,4 miliarde de lei, iar profitul a ajuns la 1,36 miliarde de lei ( 272 de milioane de euro). Fără mari investiții și cu un număr de angajați aproape neschimbat.

Miracolul nu s-a repetat. 2022 a adus pierderi de 149 de milioane de euro, iar 2023, de jumătate de miliard de euro. Combinatul a înregistrat pierderi cumulate de peste 600 de milioane de euro în perioada 2022-2023, cifra de afaceri a scăzut de la 3,6 miliarde de lei în 2023 la aproximativ 2,1 miliarde de lei în 2024, iar acumularea datoriilor comerciale a atras peste 150 de cereri de insolvență din partea creditorilor. Salariile angajaților au rămas problema cea mai vulnerabilă.

Costul fix al unui furnal oprit

Radiografia financiară a combinatului, realizată de avocatul Remus Borza, coordonatorul Euro Insol, firma care gestionează concordatul preventiv, dezvăluie și mecanismele interne ale dezastrului. Costurile fixe ale combinatului sunt de 15 milioane de euro lunar, chiar dacă în acea lună nu ar produce nimic. Costurile cu salariile sunt de opt milioane de euro.

Un contract, de exemplu, prevede o taxă lunară minimă de 1,5 milioane de euro pentru o materie primă utilizată la furnal, indiferent dacă acesta este sau nu activ. Cum Furnalul 5, singurul funcțional, este oprit de zece luni, combinatul are de achitat 15 milioane de euro, deși nu a beneficiat de nimic. Contracte dezavantajoase, importuri supraevaluate, scheme de personal supradimensionate, toate contribuie la o gaură care crește chiar și când coșurile nu fumegă.

Obiectiv de importanță strategică, o etichetă cu consecințe

Premierul Ilie Bolojan a anunțat în 5 februarie 2026 că Guvernul intenționează să declare combinatul „obiectiv de importanță strategică”, măsură ce ar permite intervenții rapide ale statului pentru stabilizarea activității și găsirea unui investitor, inclusiv organizarea unui proceduri de licitație internațională pentru preluarea lui.

Noul mecanism prevede și soluții pentru salvarea capacităților de producție în timpul procedurilor de insolvență, pentru a se evita degradarea acestora. Toate aceste intervenții sunt strict reglementate, se aplică doar în domenii clar definite și trec prin filtre instituționale riguroase, inclusiv la nivelul CSAT, după caz.

Declararea nu este doar un gest simbolic. Statutul permite Guvernului să aibă prioritate atunci când active importante sunt scoase la vânzare, astfel încât să nu ajungă în situații care pot afecta interesele economice ale României.

O bombă socială cu ceas

De ce nu poate cădea Liberty Galați? Nu doar din motive economice. Nu doar salriile și soarta familiilor sunt problema. Combinatul nu produce doar oțel, este responsabil și de ce a mai rămas din termoficarea municipiului Galați (6.000 de consumatori casnici și 37 de sedii de instituții publice) și de aprovizionarea cu apă a jumătate din oraș. La recensământul din 2021, Galațiul număra 218.000 de locuitori.

„Priza de apă de la Dunăre este controlată de combinat, după privatizarea din 2001. Reprezintă o vulnerabilitate majoră, dacă activitatea combinatului s-ar opri complet”, avertizează Andreea Naggar, prefectul județului Galați.

Un colaps al combinatului ar lovi direct în familiile celor aproape 5.000 de angajați și în cele peste 1.500 de companii care au relații comerciale cu platforma siderurgică.

Fundalul structural e o industrie decimată în 35 de ani

Criza de la Liberty nu este un accident, este punctul culminant al unui declin documentat. De la o producție de oțel de circa 13,4 milioane de tone în 1989, România a ajuns la aproximativ 3 milioane de tone în prezent, de zece ori mai puțin. Numărul angajaților din siderurgie era de peste 200.000 în perioada comunistă; astăzi mai sunt 22.000.

Pandemia, criza energetică și obligațiile de mediu sunt considerați principalii factori externi ai dezastrului. Doar certificatele de mediu ajung la aproximativ 70 de milioane de euro pe an pentru Liberty Galați. Funero Prețul energiei electrice în România,130 euro/MWh față de 45 euro/MWh în Franța sau 53 euro/MWh în Germania, face imposibilă competitivitatea cu producătorii din Europa de Vest sau din Asia.

Ironia istorică: Europa se reînarmează, dar noi nu avem oțel

Contextul geopolitic adaugă un strat de ironie amară acestei povești. Planul european de 800 de miliarde de euro destinat apărării găsește industria siderurgică românească în cel mai slab moment din ultimele trei decenii. Înarmare fără oțel nu se poate. Doar pentru un tanc e nevoie de 50-60 de tone. Un avion, din trei tone de aluminiu.

Mai mult, singurul furnal funcțional de la Liberty Galați furniza materie primă inclusiv pentru patru fabrici din industria de armament românească: Carfil, Cugir, Sadu și Dragomirești. Cu furnalul oprit de zece luni, și lanțul de aprovizionare al industriei de apărare devine vulnerabil.

Ce urmează

Ministrul Darău a anunțat că în prima ședință de Guvern de după adoptarea mecanismului vor fi propuse hotărârile care vizează direct companiile și situațiile cele mai urgente, precizând că se fac „toate diligențele pentru a nu pierde nicio zi până la atingerea rezultatului”.

Pe lângă plata salariilor, Guvernul pregătește și un instrument legislativ care să permită intervenția statului în situații excepționale, atunci când capacități economice importante sunt în pericol. Ministrul subliniază că intervenția nu va fi una generalizată, ci limitată la mecanisme și situații bine definite, cu respectarea regulilor europene.

Salariile vor fi plătite. Dar furnalul stă rece. Iar România, cu 22.000 de siderurgiști față de 200.000 câți avusese, intră în era reînarmării europene cu cel mai mare producător de oțel al ei în concordat preventiv, cu datorii de aproape un miliard de euro și cu apa orașului Galați trecând prin conductele unui colos care nu mai produce nimic.