Coasta uitată a Italiei, unde poveștile din „Odiseea” lui Ulise prind viață. Cum arată alternativa mai puțin cunoscută la Coasta Amalfi

Muntele unde Circe i-ar fi transformat pe oamenii lui Ulise

Reperul dominant al coastei este Monte Circeo, un promontoriu stâncos care pare să se ridice direct din mare. Din anumite unghiuri, conturul său seamănă cu profilul unei femei. Localnicii îl numesc „vrăjitoarea Circe”. Potrivit tradiției, aici i-ar fi transformat Circe în porci pe oamenii lui Ulise.

În „Odiseea”, corabia eroului ajunge pe insula Aiaia. Ulise o găsește acolo pe Circe și rămâne alături de ea timp de un an. Legătura dintre epopeea greacă și această parte a Italiei s-a format în Antichitate. Marinarii greci ajunși aici în jurul anului 750 î.Hr. cunoșteau deja poemele atribuite lui Homer.

Arheologul Lorenzo Ceruleo explică faptul că navigatorii asociau locurile necunoscute cu povești familiare. Miturile îi ajutau să înțeleagă și să accepte mai ușor noile teritorii.

Monte Circeo a fost identificat astfel cu insula Aiaia. În Antichitate, o mare parte din promontoriu era înconjurată de apă, iar în zonă exista portul roman Circeii.

Terracina a fost asociată cu ținutul lestrigonilor, uriașii canibali din epopeea lui Homer. Aceștia ar fi distrus aproape întreaga flotă a lui Ulise. Ceruleo subliniază însă că povestea lui Circe aparține literaturii. Nu există dovezi istorice că întâmplările descrise în „Odiseea” s-au petrecut pe această coastă.

Sperlonga păstrează statuile inspirate de aventurile lui Ulise

O altă legătură spectaculoasă cu „Odiseea” se află în orașul Sperlonga, conform BBC Travel. În 1957, arheologii au descoperit numeroase statui din marmură în grota Vilei lui Tiberius. Sculpturile prezentau episoade din aventurile lui Ulise. Printre ele se aflau lupta cu monstrul Scylla și orbirea ciclopului Polifem.

În 2019, cercetătorii au descoperit că grota fusese proiectată pentru un efect special. Lumina soarelui ilumina statuile în timpul solstițiilor. Împăratul Tiberius era fascinat de cultura greacă și de personajele sale mitologice. Ansamblul putea sugera o legătură simbolică între familia imperială și Ulise.

Statuile pot fi văzute astăzi la Muzeul Național de Arheologie din Sperlonga. Turiștii pot vizita și ruinele vilei romane construite lângă mare. Orașul atrage vizitatori și prin centrul său vechi. Străzile albe, scările înguste și casele acoperite de bougainvillea amintesc de insulele grecești.

Parcuri naturale, grote și plaje mai puțin aglomerate

Monte Circeo face parte din Parcul Național Circeo, întins pe aproximativ 9.000 de hectare. Zona protejată cuprinde dune de coastă, lacuri, păduri și numeroase trasee. Cel mai înalt punct al promontoriului ajunge la 541 de metri. În apropierea vârfului se află și un sanctuar roman dedicat zeiței Circe.

De sus se vede întreaga curbă a litoralului, cu plaje și vestigii romane. Templul lui Jupiter Anxur din Terracina apare în depărtare, deasupra coastei. Parcul organizează și tururi la Grota Guattari. Acolo au fost descoperite rămășițe de neanderthal în 1939, iar cercetările continuă și astăzi.

La capătul sudic se află Parcul Regional Riviera lui Ulise. Regiunea oferă trasee, plaje, grote marine și zone care pot fi explorate cu barca. Vara, feriboturile pleacă din Terracina și Formia către Insulele Pontine. Călătoria oferă o altă perspectivă asupra stâncilor și golfurilor de pe coastă.

Alternativa mai liniștită la Coasta Amalfi

Riviera lui Ulise atrage vara numeroși turiști italieni și nord-europeni. Numărul vizitatorilor străini rămâne însă redus față de Roma sau Coasta Amalfi. Poziția dintre Roma și Napoli a dezavantajat regiunea. Mulți turiști o tratează drept o simplă zonă de tranzit între cele două orașe.

Hotelurile și serviciile sunt mai modeste decât în stațiunile celebre. În schimb, vizitatorii găsesc porturi pescărești, piețe vechi și ruine integrate în viața locală. Serile aduc festivaluri, concerte și restaurante deschise pe malul mării. Unele evenimente sunt organizate chiar în interiorul monumentelor romane.

Bucătăria locală se bazează pe fructe de mare proaspete. Printre produsele zonei se află mozzarella din lapte de bivoliță și vinul Muscat. Perioada iunie-august este cea mai animată, dar și cea mai aglomerată. Lunile septembrie și octombrie aduc temperaturi blânde, zile însorite și mai puțini turiști.

În afara sezonului, multe hoteluri și restaurante se închid. Trenurile regionale leagă zona de Roma și Napoli, însă unele localități necesită și un transfer cu autobuzul.

Numele „Riviera lui Ulise” a fost adoptat abia în secolul XX, pentru promovarea turistică. Legătura localnicilor cu mitul este însă mult mai veche și apare în numele plajelor, hotelurilor și afacerilor.

Unii locuitori consideră povestea lui Ulise parte din identitatea regiunii. Alții o văd drept o strategie de marketing pentru o coastă rămasă în umbra marilor destinații italiene. Pentru turiști, Riviera lui Ulise oferă o Italie mai lentă și mai puțin aglomerată. Plajele, istoria și legendele se întâlnesc aici, la jumătatea drumului dintre Roma și Napoli.