China și „sistemul tributului” în variantă modernă. Strategia subtilă prin care Beijingul limitează opțiunile Statelor Unite pe scena globală

În opinia sa, nu este vorba doar despre o competiție economică între două superputeri, ci despre începutul unei noi ordini mondiale, în care Beijingul începe să joace un rol tot mai influent.

Dalio nu este un observator ocazional al Chinei, conform Fortune. El vizitează țara de peste patru decenii. Timp în care a construit relații cu oficiali de rang înalt și a studiat în detaliu istoria politică și economică a statului chinez. Tocmai de aceea, concluziile sale au atras atenția investitorilor și analiștilor din întreaga lume.

Ray Dalio: lumea s-a schimbat în doar câteva luni

Într-un eseu amplu publicat pe LinkedIn pe 18 iunie, unde este urmărit de peste 750.000 de persoane, Dalio scrie că schimbarea s-a produs mult mai rapid decât se aștepta. „În ultimele câteva luni a avut loc o schimbare majoră a ordinii mondiale”, scrie investitorul.

Potrivit lui, unul dintre momentele-cheie a fost modul în care Statele Unite au gestionat tensiunile generate de criza din jurul Strâmtorii Hormuz, una dintre cele mai importante rute maritime pentru transportul petrolului la nivel mondial. 

În opinia lui Dalio, reacția Washingtonului i-a făcut pe mulți lideri asiatici să ajungă la concluzia că societatea americană nu mai este dispusă să suporte costurile unui conflict militar de lungă durată.

El afirmă că numeroși lideri din Asia, inclusiv din state care găzduiesc baze militare americane, au început să creadă că Statele Unite „nu mai au voința de a suporta disconfortul unui război” și că „nu mai au ceea ce este necesar pentru a-și menține imperiul”.

Comparația cu sfârșitul Imperiului Britanic

Pentru a explica situația actuală, Dalio face o paralelă istorică. El compară poziția actuală a Statelor Unite cu cea a Marii Britanii în anii ’50, după Criza Canalului Suez. În 1956, Egiptul a naționalizat Canalul Suez, o rută comercială vitală controlată până atunci de interese britanice și franceze. Londra și Parisul au încercat să recupereze controlul printr-o intervenție militară. Însă au fost obligate să se retragă sub presiunea Statelor Unite și a Uniunii Sovietice.

Pentru mulți istorici, acel moment a marcat începutul sfârșitului Imperiului Britanic ca mare putere mondială. „Această situație seamănă foarte mult cu modul în care britanicii au gestionat preluarea Canalului Suez de către Egipt, eveniment care a semnalat sfârșitul Imperiului Britanic”, afirmă Dalio.

Nu este prima dată când investitorul vorbește despre o astfel de transformare. Încă din primăvară, el scria că anii 2020 seamănă din ce în ce mai mult cu perioada de dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, când marile puteri își disputau influența economică și militară asupra lumii.

China încearcă să construiască un nou sistem de alianțe

Cea mai interesantă observație făcută de Dalio în timpul vizitei sale la Beijing nu privește economia Chinei, ci diplomația. El spune că a observat tot mai mulți lideri politici care merg în China pentru a se întâlni cu președintele Xi Jinping și pentru a consolida relațiile cu Beijingul. În opinia sa, fenomenul amintește de vechiul „sistem al tributului”, un model care a dominat politica externă chineză timp de aproape două milenii.

În trecut, statele din jurul Chinei nu erau ocupate militar și nici transformate în colonii, așa cum procedau marile imperii europene. În schimb, ele recunoșteau superioritatea împăratului chinez, trimiteau periodic delegații și daruri simbolice către Beijing. În schimb, primeau acces preferențial la comerț, protecție diplomatică și relații economice stabile.

Dalio consideră că Beijingul încearcă să recreeze logica într-o formă modernă. „În sistemul tributului, relațiile nu sunt între egali, ci între superiori și subordonați care își recunosc pozițiile în ierarhie”, explică el. Totuși, investitorul subliniază că nu este vorba despre o dominație militară, ci despre una economică și diplomatică. China nu urmărește să ocupe alte state, ci să devină centrul gravitațional al economiei asiatice și, treptat, al unei părți importante din economia mondială.

De ce vorbește China despre „cei 100 de ani ai umilinței”

Pentru a înțelege strategia Beijingului, spune Dalio, trebuie înțeleasă și memoria istorică a chinezilor. În China există un concept foarte cunoscut, anume „Cei 100 de ani ai umilinței”. Perioada începe în 1839, odată cu Primul Război al Opiului, când Imperiul Britanic a învins China și a obligat-o să accepte tratate considerate extrem de dezavantajoase.

În deceniile următoare, mai multe puteri occidentale și Japonia au obținut privilegii comerciale, control asupra unor teritorii și influență politică în China. Hong Kong a intrat sub administrație britanică, numeroase porturi au fost deschise forțat comerțului occidental, iar Beijingul și-a pierdut influența asupra unor regiuni importante.

„Întreaga poveste a celor 100 de ani ai umilinței rămâne foarte vie în mintea liderilor chinezi și a majorității populației”, afirmă el. În opinia investitorului, Beijingul privește multe dintre obiectivele sale actuale, inclusiv relația cu Taiwanul, prin prisma acestei perioade istorice.

Taiwan rămâne una dintre cele mai sensibile probleme

Dalio consideră că reunificarea cu Taiwan reprezintă una dintre principalele priorități ale președintelui Xi Jinping. Taiwan este o insulă guvernată separat de China continentală din 1949. Beijingul o consideră parte a teritoriului său și insistă asupra reunificării. În timp ce autoritățile taiwaneze își administrează propriul stat, propriul sistem politic și propria economie.

Investitorul crede că Xi Jinping și-ar dori ca procesul de reunificare să avanseze într-un eventual nou mandat care ar începe în 2028. El atrage atenția că, în ianuarie 2028, în Taiwan vor avea loc alegeri prezidențiale. Iar rezultatul ar putea influența decisiv relațiile dintre cele două maluri ale strâmtorii.

Dalio sugerează că Beijingul preferă o reunificare negociată și pașnică, asemănătoare modelului folosit în trecut pentru Hong Kong, decât un conflict militar deschis. În opinia sa, China încearcă să obțină acest rezultat prin influență economică, presiune diplomatică și negocieri politice, nu prin forță armată.

„Arta războiului”

Dalio spune că strategia este inspirată din una dintre cele mai cunoscute lucrări despre tactica militară și politică, „Arta războiului” a lui Sun Tzu, carte pe care chiar le recomandă cititorilor să o studieze pentru a înțelege modul în care gândește Beijingul. Ideea centrală este simplă. Cea mai mare victorie este aceea obținută fără război.

În loc să încerce să învingă prin forță militară, China ar urmări să își atingă obiectivele prin presiune economică, influență diplomatică și avantaj tehnologic. 

Dalio compară diferența dintre strategiile Chinei și ale Occidentului prin folosirea a două jocuri. Șahul reprezintă modelul occidental în care scopul este eliminarea adversarului. Jocul asiatic Go funcționează diferit. Nu urmărești să distrugi adversarul, ci să îi limitezi treptat spațiul de manevră, până când nu mai are opțiuni. În opinia investitorului american, exact aceasta este abordarea Chinei.

„China poate câștiga teren doar lansând amenințări și fără să întâmpine rezistență. Există șanse mari ca acest război să fie purtat atât de subtil încât nici măcar să nu realizăm că el are loc”, scrie Dalio.

Taiwan rămâne piesa centrală

Pentru Beijing, insula reprezintă o provincie chineză care trebuie reunificată cu restul țării. Pentru Statele Unite și majoritatea statelor occidentale, Taiwanul este un partener strategic care trebuie protejat împotriva unei eventuale invazii. 

Dalio spune că a observat un detaliu important în relația dintre Xi Jinping și Donald Trump. Potrivit lui, liderul chinez ar fi transmis, într-o manieră diplomatică, dar suficient de clară, că viitoarele livrări de armament american către Taiwan nu sunt acceptabile pentru Beijing.

Investitorul crede că Trump ar putea renunța în cele din urmă la aceste livrări. Dacă nu o va face, Dalio anticipează că Beijingul va răspunde printr-o demonstrație de forță mult mai amplă decât exercițiile militare desfășurate în 2022, după vizita fostei președinte a Camerei Reprezentanților din SUA, Nancy Pelosi, la Taipei.

Industria mondială a microcipurilor

Taiwanul nu este important doar din motive geopolitice. Insula produce cea mai mare parte a celor mai avansate semiconductoare din lume. Aceste microcipuri sunt componente esențiale pentru inteligența artificială, calculatoarele performante, telefoanele mobile, automobilele moderne, echipamentele militare sau centrele de date.

„AI este totul, iar AI fără Taiwan este nimic”, a mai scris investitorul. Cu alte cuvinte, cine controlează producția celor mai performante cipuri poate influența întreaga economie mondială. El este de părere că nici măcar nu ar fi nevoie ca Beijingul să oprească efectiv exporturile.

În același timp, China investește masiv pentru a deveni independentă și în producția de cipuri. Dalio afirmă că Beijingul își propune să atingă autosuficiența în acest domeniu până spre sfârșitul anului 2027. Dacă acest obiectiv va fi atins, China nu va mai depinde de importuri. În timp ce multe economii occidentale vor continua să depindă de producția din Taiwan.

Viitorul economiei mondiale

Dalio consideră că avantajul economic al Statelor Unite începe să se reducă. El explică faptul că economia chineză produce excedente comerciale uriașe. China exportă mult mai mult decât importă și acumulează rapid capital și active financiare. În paralel, yuanul chinezesc începe să fie folosit din ce în ce mai des în comerțul internațional. Procesul este lent, dar constant.

Dacă tot mai multe state vor începe să utilizeze moneda chineză în locul dolarului pentru tranzacțiile comerciale, influența financiară a Statelor Unite s-ar putea diminua în timp. Dalio afirmă că numeroase companii chineze evită deja să acumuleze active americane. Deoarece ar putea deveni ținta unor sancțiuni în cazul deteriorării relațiilor dintre cele două state.

O lume bipolară

Concluzia investitorului este că lumea intră într-o nouă etapă. „Ordinea mondială trece acum de la un sistem multilateral condus de SUA și bazat pe reguli la unul bipolar, bazat pe putere și ierarhii”, afirmă el. 

În loc ca o singură superputere să stabilească regulile jocului, lumea ar urma să fie dominată de două centre majore de putere: Statele Unite și China.

Propunerea noastră

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. 

📩 Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. 

📌 Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!