O analiză publicată de The Washington Post arată că războiul a accelerat mai multe obiective urmărite de Beijing de ani de zile.
Beijingul își consolidează influența fără implicare militară
Potrivit analizei, China nu a fost nevoită să intervină militar și nici să aloce resurse importante pentru a obține beneficii geopolitice. În schimb, conflictul a creat un context favorabil pentru extinderea influenței sale în Orientul Mijlociu. Unul dintre obiectivele urmărite de Beijing este reducerea dependenței statelor din Golf de Statele Unite.
În același timp, China încearcă să își consolideze imaginea de actor stabil și predictibil pe scena internațională. Spre deosebire de Washington, Beijingul nu încearcă să devină principalul garant militar al securității din regiune. Strategia sa este diferită. China urmărește să dezvolte relații economice și diplomatice solide cu toate statele importante din Orientul Mijlociu.
Statele din Golf încearcă să își diversifice parteneriatele
Analiza arată că războiul a determinat mai multe state din Golf să își regândească politica externă. Emiratele Arabe Unite rămân apropiate de Statele Unite și Israel. În schimb, Arabia Saudită, Qatar și Oman încearcă să mențină un echilibru între relațiile cu Washingtonul, dialogul cu Iranul și cooperarea cu Beijingul. În acest grup ar putea intra, pe termen lung, și Irak sau Turcia.
O astfel de evoluție este în concordanță cu obiectivele Chinei. În 2023, Beijingul a intermediat reluarea relațiilor diplomatice dintre Arabia Saudită și Iran, un acord considerat unul dintre cele mai importante succese diplomatice ale sale din ultimii ani. De atunci, Arabia Saudită a cumpărat armament și drone produse în China, a organizat exerciții navale comune și a analizat posibilitatea producerii locale a dronelor Wing Loong.
Datele citate de The Washington Post arată că statele din Golf au reprezentat peste 80% din exporturile chineze de tehnică militară către Orientul Mijlociu în perioada 2016–2025.
Războiul evidențiază avantajele economiei chineze
La prima vedere, un conflict care afectează piața petrolului ar trebui să lovească puternic China, unul dintre cei mai mari importatori de țiței din lume. Totuși, Beijingul și-a redus vulnerabilitatea în ultimii ani. China și-a diversificat sursele de aprovizionare, a construit rezerve strategice de petrol și a investit masiv în energie nucleară, cărbune și electrificarea economiei. În prezent, energia electrică reprezintă aproximativ 30% din consumul energetic al Chinei. Procentul este semnificativ mai ridicat decât în Statele Unite sau în Europa.
În paralel, China continuă să domine investițiile în energia regenerabilă. În 2024, a instalat peste jumătate din noile capacități eoliene și solare construite la nivel mondial. Aceste investiții i-au permis să reducă în timpul conflictului importurile de petrol cu aproximativ patru milioane de barili pe zi, potrivit analizei.
Tehnologia chineză ar putea câștiga teren
Criza energetică determină tot mai multe state să accelereze investițiile în energie regenerabilă, baterii, rețele electrice și vehicule electrice. Acest context favorizează companiile chineze, care domină deja mai multe sectoare strategice. Analiza citată arată că China controlează aproximativ 91% din capacitatea mondială de producție a panourilor solare. Și aproape 89% din producția globală de baterii litiu-ion.
De asemenea, firmele chineze produc peste 70% din echipamentele folosite în principalele tehnologii pentru energia curată monitorizate de Bloomberg. Dacă incertitudinile de pe piețele energetice vor continua, cererea pentru aceste produse ar putea crește în următorii ani.
Presiune asupra dominației dolarului
Un alt efect remarcat de analiza The Washington Post este extinderea utilizării monedei chineze în comerțul internațional. Potrivit informațiilor citate, Iranul ar fi permis tranzitul unor petroliere prin Strâmtoarea Ormuz cu condiția ca plățile să fie efectuate în yuani sau în criptomonede. China și partenerii săi încearcă de mai mulți ani să reducă dependența de dolar în schimburile comerciale internaționale. Procesul este lent, însă conflictul actual ar putea accelera această tendință.
Imaginea Statelor Unite, afectată de conflict
Analiza susține că administrația Donald Trump a intrat în conflict cu obiective ambițioase, inclusiv schimbarea regimului de la Teheran, distrugerea programului nuclear iranian și eliminarea capacităților balistice ale Iranului. Autorul consideră că aceste obiective nu au fost atinse în mod durabil, în timp ce costurile războiului au fost semnificative.
Conflictul a presupus cheltuieli militare importante, consum de muniție și redistribuirea unor resurse strategice care ar fi putut fi utilizate în regiunea Asia-Pacific. În același timp, relațiile cu o parte dintre aliați au devenit mai complicate.
Beijingul își consolidează poziția pe termen lung
În tot acest timp, China și-a continuat strategia fără confruntări directe. Beijingul a menținut relațiile comerciale cu Iranul, dar și cooperarea cu statele din Golf, evitând costurile unei implicări militare.
Potrivit analizei The Washington Post, această abordare reflectă modul în care China încearcă să își extindă influența internațională: prin investiții, comerț și diplomație, nu prin intervenții militare. Autorul concluzionează că, deși și China a resimțit efectele economice ale conflictului, inclusiv prin prețuri mai mari la energie și perturbări ale lanțurilor de aprovizionare, raportul de putere pare să se fi modificat în favoarea Beijingului.
