De ce Banca Mondială este mai mult decât o bancă și cum a ajuns să influențeze dezvoltarea globală

În seara de 30 octombrie 2015, România a trăit una dintre cele mai mari tragedii de după 1989. Incendiul din clubul Colectiv nu a luat doar zeci de vieți. A scos la iveală și lipsa unor centre specializate pentru tratarea pacienților cu arsuri grave.

Printre supraviețuitori s-a numărat și Adina Apostol. Cu arsuri pe aproape jumătate din suprafața corpului, tânăra a fost transferată în Belgia. Acolo a fost tratată timp de mai multe luni și a trecut prin numeroase intervenții chirurgicale. Povestea ei a devenit simbolul unei realități dureroase: România nu avea capacitatea de a trata un număr mare de pacienți cu arsuri severe.

În anii care au urmat tragediei de la Colectiv, statul român a lansat proiecte pentru dezvoltarea infrastructurii destinate tratării marilor arși. Printre ele se numără trei centre pentru mari arși. Acestea sunt la Timișoara, Târgu Mureș și Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu” din București. Scopul acestor investiții este ca pacienții cu arsuri severe să poată primi tratament specializat în țară, fără a mai depinde de transferul în spitale din străinătate.

O provocare la fel de importantă este educația. Aproape unul din șase tineri români părăsește școala înainte de a termina liceul sau o școală profesională. Este una dintre cele mai ridicate rate din Uniunea Europeană. Pentru a îmbunătăți condițiile de învățare și siguranța elevilor, aproape 100 de corpuri de clădire din 55 de școli au fost incluse în programul „Școli mai sigure, incluzive și sustenabile”, finanțat cu sprijinul Băncii Mondiale. Unul dintre exemple este Școala Gimnazială „Profesor Mihai Dumitriu” din Valea Lupului, județul Iași.

La prima vedere, cele două proiecte nu au nimic în comun. Unul vorbește despre sănătate, celălalt despre educație. Totuși, ambele au același numitor comun: Banca Mondială. Cum a ajuns o instituție financiară internațională să fie implicată în proiecte atât de diferite? Pentru a afla răspunsul, trebuie să ne întoarcem cu peste 80 de ani în urmă.

Cum a apărut Banca Mondială

La sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Europa era în ruină. Orașe întregi fuseseră bombardate, căile ferate și podurile erau distruse, iar economiile statelor erau aproape paralizate. Reconstrucția necesita sume uriașe. Multe guverne nu aveau de unde să le obțină.

În iulie 1944, cu aproape un an înainte de încheierea războiului, reprezentanții a 44 de state s-au întâlnit în stațiunea Bretton Woods din statul american New Hampshire pentru a pune bazele unei noi ordini economice internaționale. Din acea conferință s-au născut două instituții care aveau să joace un rol esențial în economia mondială: Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (IBRD), instituția care stă la baza actualului Grup al Băncii Mondiale.

Prima misiune a noii instituții a fost simplă: să ofere împrumuturi statelor care încercau să se ridice din ruinele războiului.

Primul test a venit în 1947, când Franța a solicitat sprijin financiar pentru reconstrucție. Banca Mondială a aprobat un împrumut de 250 de milioane de dolari, o sumă uriașă pentru acea vreme. Aceasta reprezenta peste o treime din resursele de care dispunea instituția. Franța ceruse, de fapt, dublul sumei. Însă banca era la început de drum și nu își permitea un efort financiar mai mare.

Banii nu au fost folosiți pentru un singur proiect. Ei au finanțat importul de cărbune și petrol, oțel, utilaje industriale, locomotive, vagoane și alte echipamente necesare repornirii economiei. Cu alte cuvinte, Banca Mondială nu a construit direct poduri sau fabrici. A oferit Franței resursele de care avea nevoie pentru a-și pune din nou economia în mișcare.

Acest prim împrumut a demonstrat că instituția își putea îndeplini misiunea pentru care fusese creată. În anii care au urmat însă, odată cu refacerea Europei și lansarea Planului Marshall, rolul Băncii Mondiale a început să se schimbe. Tot mai multe finanțări au fost direcționate către țările aflate în curs de dezvoltare. Reconstrucția de după război a fost înlocuită treptat de o nouă misiune: sprijinirea dezvoltării economice și reducerea sărăciei la nivel mondial.

Banca Mondială un finanțator al dezvoltării

Primul împrumut acordat Franței a demonstrat că Banca Mondială își putea îndeplini misiunea pentru care fusese creată: reconstruirea statelor afectate de război. Însă istoria avea să-i schimbe rapid direcția.

În 1948, odată cu lansarea Planului Marshall, Statele Unite au început să finanțeze reconstrucția Europei printr-un program de miliarde de dolari. Pentru Banca Mondială era momentul unei noi provocări. Dacă Europa avea acum o altă sursă de finanțare, care mai era rolul instituției?

Răspunsul a venit în același an și la mii de kilometri distanță, în Chile.

În martie 1948, Banca Mondială a aprobat primele sale împrumuturi dedicate dezvoltării economice, în valoare totală de 16 milioane de dolari. Banii au fost folosiți pentru construirea unor hidrocentrale, modernizarea sistemului energetic și achiziționarea de utilaje agricole. Acestea urmau să crească productivitatea fermierilor chilieni. Era pentru prima dată când instituția nu mai finanța reconstrucția unei economii distruse de război. Ea investea în dezvoltarea pe termen lung a unei țări.

Acesta a fost momentul în care Banca Mondială și-a redefinit misiunea. În anii care au urmat, tot mai multe finanțări au fost direcționate către statele aflate în curs de dezvoltare. Acestea au vizat proiecte care puteau schimba viața oamenilor: drumuri, poduri, sisteme de alimentare cu apă, rețele electrice, școli, spitale și irigații.

Pe măsură ce provocările au devenit tot mai complexe, instituția și-a extins și domeniile de activitate. Astăzi, Banca Mondială nu mai finanțează doar infrastructură, ci și proiecte în educație, sănătate, digitalizare, protecția mediului și reforme administrative. În jurul său s-a format Grupul Băncii Mondiale, alcătuit din mai multe instituții. Fiecare are un rol diferit: unele acordă împrumuturi guvernelor, altele sprijină cele mai sărace state sau stimulează investițiile private.

Cum colaborează România cu Banca Mondială

În urmă cu mai bine de un deceniu, Alba Iulia era deja unul dintre orașele cu cele mai bune rezultate în atragerea fondurilor europene. Totuși, administrația locală a făcut un pas neobișnuit: a plătit din bugetul propriu pentru a lucra cu experții Băncii Mondiale. Scopul nu era obținerea unui împrumut. Scopul era stabilirea celor mai importante proiecte de dezvoltare ale orașului și creșterea șanselor de a atrage noi finanțări europene.

În urma colaborării, dintr-o listă de peste 350 de proiecte au fost selectate 13 investiții prioritare, cu o valoare totală estimată la 69 de milioane de euro. Printre acestea s-au numărat restaurarea patrimoniului istoric, modernizarea școlilor și grădinițelor, creșterea eficienței energetice a clădirilor și amenajarea spațiilor verzi. Metodologia folosită la Alba Iulia a fost ulterior analizată de Ministerul Dezvoltării. Aceasta putea fi aplicată și în alte municipii din România.

Acest exemplu arată că relația dintre România și Banca Mondială nu înseamnă doar finanțarea unor investiții. În unele situații, autoritățile apelează la expertiza instituției pentru a pregăti proiecte mai bune. Astfel, pot utiliza mai eficient fondurile europene.

Un alt exemplu este proiectul ROSE (Romania Secondary Education Project), implementat de Ministerul Educației și finanțat printr-un împrumut de 200 de milioane de euro acordat de Banca Mondială. Programul a sprijinit peste 1.100 de licee și aproximativ 300 de facultăți. Obiectivul programului a fost reducerea abandonului școlar și creșterea numărului de elevi care continuă studiile universitare.

Astăzi, colaborarea dintre România și Banca Mondială îmbină două componente esențiale: finanțarea unor proiecte de investiții și furnizarea de expertiză tehnică. În timp ce unele programe sunt susținute prin împrumuturi, altele se bazează pe experiența acumulată de specialiștii instituției în zeci de țări. Această experiență este folosită de autoritățile române pentru a pregăti investiții și reforme.

De ce contează Banca Mondială

Povestea Adinei Apostol, școala care va fi reconstruită în Valea Lupului, primul împrumut acordat Franței sau proiectele de dezvoltare din Chile par, la prima vedere, să nu aibă nimic în comun. În realitate, toate ilustrează modul în care Banca Mondială și-a schimbat misiunea de-a lungul timpului.

Creată pentru a reconstrui țările devastate de cel de-Al Doilea Război Mondial, instituția a devenit unul dintre cei mai importanți parteneri de dezvoltare ai statelor.

Cu 189 de state membre, Banca Mondială este una dintre cele mai importante instituții financiare internaționale. În fiecare an, sprijină proiecte de dezvoltare în țări din întreaga lume. Finanțează investiții în sănătate, educație, infrastructură, agricultură și protecția mediului. Totodată, oferă expertiză guvernelor pentru a planifica și implementa proiecte cu impact pe termen lung. Indiferent că este vorba despre reconstruirea unei țări după un conflict sau despre modernizarea unei comunități, obiectivul său rămâne același: reducerea sărăciei și sprijinirea dezvoltării la nivel global.