Cât costă un curs de patiser. Prețurile pornesc de la 600 de lei

Uneori nu vezi de unde vine mirosul. Te plimbi pe stradă și, dintr-odată, aerul se schimbă. Simți aluat copt, produse proaspete și acel miros care te face să încetinești, chiar dacă ai întârziat deja.

Patiseria poate fi la câțiva pași sau undeva după colț. Nici nu trebuie să-i vezi firma ca să-ți dai seama că este aproape. Pentru un pateu, un covrig sau un ștrudel nu-ți faci planuri cu câteva zile înainte. Ieși din casă și, în drumul spre serviciu sau spre școală, ai toate șansele să dai peste o vitrină plină.

Te oprești în fața geamului, te uiți câteva secunde la produse și alegi. Cel de dincolo de geam îți întinde punga și pleci mai departe, cu ceva cald în mână. Pentru cine privește doar din fața vitrinei, pare simplu. Aluatul intră într-un fel în cuptor și iese altfel. În realitate, sunt ore de lucru, mâini care repetă aceleași mișcări și suficientă experiență cât să știi când un aluat are nevoie de timp și când acesta nu mai poate aștepta.

Patiseria de-a lungul timpului

Franța are una dintre cele mai vechi tradiții europene în domeniul patiseriei. La Paris, meseria de patiser era deja reglementată în secolul al XIII-lea, iar în timp s-au format tehnici și reguli proprii. La început, patiseria nu însemna doar produse dulci. Aluatul era folosit și pentru preparate sărate și pentru învelirea alimentelor înainte de coacere.

În 1657, la Paris apărea Le Pastissier françois, o carte dedicată pregătirii produselor de patiserie. Câteva secole mai târziu, Marie-Antoine Carême avea să transforme meseria într-un adevărat domeniu al preciziei, în care tehnica și aspectul produsului deveniseră la fel de importante.

În România, traseul a fost diferit. În orașe au apărut plăcintari, simigii și franzelari, iar produsele lor au intrat treptat în viața de zi cu zi. Covrigii, plăcintele și cornurile puteau fi cumpărate rapid, în drum spre treabă sau spre casă, fără ritualul unei mese întregi. În secolul XX, patiseria a început să fie produsă și la scară industrială. În anii 1960, o fabrică de pâine din Baia Mare a început să preia producția unor specialități precum cornuri, baghete, rulade cu gem și sărățele cu brânză. Aluatul nu mai era doar treaba unui meșteșugar care lucra într-un mic atelier. Începuse să intre într-un sistem capabil să producă zilnic cantități mari pentru un oraș.

Iar printre produsele care au rămas foarte aproape de români se află covrigul, pateul și merdeneaua. Istoria merdenelei este cu atât mai interesantă. Preparatul are legături cu tradiția otomană și balcanică, iar denumirea este legată de termenul turcesc merdane, asociat cu instrumentul folosit pentru întinderea aluatului.

Cât costă un curs de patiser

După atâtea secole de aluaturi și rețete, meseria a ajuns să se învețe după reguli clare. Există cursuri scurte, programe de sute de ore și școli unde practica ocupă cea mai mare parte din pregătire.

La Centrul de Formare Profesională Speranța, în București, un curs de patiser costă 600 de lei. Programul are 360 de ore, dintre care 120 de ore de pregătire teoretică și 240 de ore de practică. La final se obține o calificare de nivel 2.

În București, Alege Tu Profesia (ATP) are cursul de patiser la 990 de lei. La această sumă se adaugă 100 de lei taxa de examinare. Cursul este destinat ocupației de patiser și are codul COR 751203.

La FEG, în Iași, cursul autorizat de patiser costă 1.200 de lei. Are 360 de ore și se desfășoară pe parcursul a 12 săptămâni.

A.C.C.R.C. International organizează la Deva un curs de patiser la 1.510 lei. Programul are 360 de ore, iar grupa viitoare începe pe 10 septembrie 2026.

La Euro Jobs, cursul de patiser costă 1.895 de lei și are 360 de ore. Cursurile sunt organizate în București, Petroșani, Orăștie și Arad, astfel că doritorii pot alege dintre mai multe centre.

Pentru cei care caută un program în București, Atelierele ILBAH au cursul de patiser la 3.980 de lei, redus de la 5.690 de lei. Programul durează 9 săptămâni, iar cursurile pot fi urmate dimineața, după serviciu sau în weekend.

Patiseria care a ajuns pe primul loc în lume

Există locuri în care intri pentru un desert și ajungi să te întrebi dacă mai ești într-o patiserie. În 2026, Pierre Hermé Paris din Singapore a primit titlul de World’s Best Pastry Shop, acordat de La Liste.

Dar cine este La Liste? Este un ghid internațional de gastronomie și turism, fondat în 2015, care adună și analizează informații din peste 1.100 de surse internaționale. Printre acestea se află ghiduri gastronomice, presa de specialitate, clasamente, site-uri de recenzii și evaluări ale clienților.

La Liste spune că selecția sa acoperă peste 40.000 de restaurante, hoteluri și patiserii din mai mult de 200 de țări. Pentru patiserie, selecția internațională include peste 2.700 de astfel de locuri.

În 2026, premiul pentru World’s Best Pastry Shop a revenit casei Pierre Hermé Paris, pentru locația sa din Singapore. Distincția recunoaște un concept de patiserie remarcat prin produse, design și experiența oferită clienților.

Și nu este întâmplător că premiul a ajuns în Asia. În aceeași ediție, Eunyoung Yun, de la Garuharu din Seul, a primit titlul de World’s Most Creative Pastry Chef. La Liste notează astfel ascensiunea Asiei ca una dintre marile zone de inovație din patiseria contemporană.

În Tokyo, Blue Box Café by Natsuko Shoji s-a numărat printre deschiderile importante premiate de La Liste în 2026. Japonia a ajuns să combine tehnicile europene cu propriile ingrediente și influențe, iar rezultatul nu mai seamănă întotdeauna cu imaginea clasică a unei patiserii.

În Bali, americanul Will Goldfarb, de la Room 4 Dessert, a primit Game Changer Award pentru felul în care a împins desertul contemporan spre ingrediente locale, educație și noi forme de experiență gastronomică.

În total, ediția din 2026 a Pastry Special Awards a recompensat 36 de laureați din 18 țări. La Liste a inclus pentru prima dată oficial și brutăriile artizanale în selecția internațională de patiserie și brutărie.

Cele mai apreciate produse de patiserie

Dacă ai pune cinci produse de patiserie pe o masă și ai aștepta ca lumea să ghicească ce a ajuns în top, probabil croissantul ar primi cele mai multe voturi. Nu este cazul. În clasamentul TasteAtlas, din august 2026, primele locuri sunt ocupate de produse despre care unii oameni nici nu au auzit.

Pe primul loc se află Pastel de Belém, din Portugalia, cu 4,6 din 5. Este o tartă cu cremă de ou, făcută într-un aluat crocant, iar varianta cu acest nume poate fi produsă doar la Fábrica Pastéis de Belém din Lisabona. Rețeta datează din 1837 și are legătură cu călugării de la Mănăstirea Jerónimos.

Pe locul al doilea se află Trigona panoramatos, din Grecia, tot cu 4,6. Este formată din foi subțiri de aluat, modelate în triunghiuri, coapte până devin crocante, apoi însiropate și umplute cu cremă. Deasupra pot fi puse nuci tocate.

Locul trei este ocupat de Pastel de nata, tot din Portugalia, cu 4,5. Seamănă cu Pastel de Belém, dar există o diferență importantă: denumirea „Pastel de Belém” este rezervată produselor realizate de fabrica din Belém. Restul sunt pastel de nata. Aceeași familie de desert, două nume și o dispută portugheză foarte serioasă despre cine are dreptul să-l numească într-un anumit fel.

Pe locul patru apare Antakya künefesi, din Turcia, cu 4,5. Este făcută din fâșii foarte fine de aluat, umplute cu brânză nesărată și coapte înainte să fie acoperite cu sirop fierbinte. Deasupra se poate pune fistic.

Pe locul cinci se află Empanadas Tucumanas, din Argentina, cu 4,4. Sunt plăcinte mici, umplute de obicei cu carne de vită sau pui, ceapă, ou fiert și condimente. Varianta tradițională din provincia Tucumán este coaptă în cuptor de lut.

Și, pentru cine încă mai credea că patiseria începe și se termină cu un croissant, clasamentul are o veste destul de proastă: croissantul nici măcar nu a prins primele cinci locuri.

România nu are nevoie de podium

România nu apare pe podiumul marilor clasamente internaționale ale patiseriei și nici nu are un produs care să fi ajuns celebru în întreaga lume, așa cum s-a întâmplat cu croissantul în Franța sau cu pastel de nata în Portugalia.

Dar avem ceva al nostru. Avem covrigul luat în grabă dimineața, merdeneaua care trebuie mâncată cu grijă ca să nu se împrăștie peste tot, pateul cumpărat în drum spre serviciu și plăcintele care au trecut dintr-o generație în alta.

Unele produse au venit din alte spații culturale. Altele au fost transformate aici. Toate au ajuns să facă parte din gusturile noastre de zi cu zi. Și există un lucru pe care îl observă și cei care vin din afara țării. Mulți turiști descoperă patiseriile românești aproape din întâmplare și sunt surprinși că pot găsi o gustare caldă, gustoasă și foarte accesibilă.