O bibliotecă din România adăpostește o carte tipărită în 1520. O mărturie despre începuturile tiparului

Biblioteca „Nicolae Iorga”, aflată pe strada Sublocotenent Erou Călin Cătălin din Ploiești, adăpostește o colecție impresionantă de carte veche și rară. Volumele sunt importante pentru vechimea lor și pentru informațiile pe care le păstrează despre epocile în care au fost tipărite, despre felul în care circulau cărțile și despre modul în care oamenii își transmiteau cunoștințele de la o generație la alta.

O carte tipărită în 1520, printre cele mai valoroase volume

Una dintre piesele de referință ale colecției este „Ab Urbe Condita Libri”. Este vorba despre lucrarea istoricului roman Titus Livius, tipărită la Veneția în anul 1520. Titus Livius a trăit în perioada Imperiului Roman și este unul dintre cei mai importanți istorici ai Antichității. Opera sa urmărește istoria Romei de la întemeierea orașului și până în epoca sa.

Ediția aflată la Ploiești are, așadar, peste 500 de ani. O carte tipărită în urmă cu cinci secole este o mărturie despre începuturile tiparului modern și despre modul în care textele antice au fost recuperate, copiate și răspândite în Europa. Managerul Bibliotecii „Nicolae Iorga”, Mihaela Radu, descrie volumul drept „una dintre pietrele prețioase ale colecției”.

O altă piesă importantă este „Imperatorum Romanorum a Iulio Caesare ad Heraclium Usque Numismata Aurea”, tipărită în 1627 la Anvers de Pierre și Jean Bellerius. Cartea este dedicată numismaticii, domeniul care studiază monedele și medaliile. Volumul prezintă inclusiv povestea unui tezaur descoperit în Flandra în secolul al XVII-lea. A ajuns în patrimoniul bibliotecii prin donația inginerului și colecționarului ploieștean Andrei Debie.

Cea mai veche carte românească, „Cazania” lui Varlaam

Colecția Bibliotecii „Nicolae Iorga” include și câteva dintre cele mai importante cărți vechi românești. Printre care „Cazania” lui Varlaam, tipărită în 1643. Lucrarea este considerată prima operă de proză artistică tipărită în limba română. Reprezintă unul dintre cele mai importante monumente ale literaturii române vechi.

Cartea a fost realizată într-o perioadă în care limba română începea să fie folosită tot mai mult în scris și în tipărituri. Înaintea generalizării alfabetului latin, româna era scrisă în principal cu alfabet chirilic. Exemplarul păstrat la Ploiești poartă chiar urmele celor care l-au citit de-a lungul timpului. Pe paginile sale se găsesc însemnări în română, atât cu litere chirilice, cât și cu alfabet latin, dar și note în limba maghiară.

Biblia de la 1688, un reper al culturii române

Un alt volum important este „Biblia” lui Șerban Cantacuzino, tipărită în 1688. Cunoscută și drept „Biblia de la București”, lucrarea a fost tradusă de frații Radu și Șerban Greceanu. Ea reprezintă prima traducere integrală a Bibliei în limba română.

Exemplarul păstrat la Ploiești are 938 de pagini. A fost restaurat la Alba Iulia și este legat în lemn și piele.

Hemingway, printre cărțile pe care cititorii le pot împrumuta

Cititorii bibliotecii pot găsi și volume mult mai apropiate de epoca noastră. Printre acestea se află „Fata din Zlataust”, de Ionel Teodoreanu, în ediția din 1942, dar și „Bătrânul și marea”, de Ernest Hemingway. Cartea lui Hemingway disponibilă la bibliotecă datează din 1952, anul în care celebrul roman a fost publicat în limba română.

La Biblioteca „Nicolae Iorga” pot fi consultate, de asemenea, lucrări de referință precum „Science et Méthode”, de matematicianul și filosoful francez Henri Poincaré, publicată la Paris în 1909.

Cărți vechi salvate prin congelare

Păstrarea cărților vechi este o problemă cu care se confruntă biblioteci din întreaga țară. Hârtia este extrem de vulnerabilă la apă, umezeală, mucegai și schimbări de temperatură. Iar o avarie poate distruge în câteva ore documente care au supraviețuit sute de ani.

Un exemplu recent vine de la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. Mai multe volume vechi și rare au fost afectate de apă în urma unei avarii. Ele au fost salvate prin congelare. Prin înghețarea rapidă a cărților ude, procesul de degradare este încetinit sau oprit temporar. Ceea ce le oferă specialiștilor timp să intervină și să recupereze volumele.