Cadou de 1 iunie. Un cal troian sau un instrument educațional? 37 de parlamentari vor să diminueze alocația copiilor

De 1 iunie, Ziua Internațională a Copilului, Parlamentul României nu a renunțaț la beneficiile materiale pentru a face cadouri unor copii mai puțin fericiți. Și-au dat mâna, parlamengtari din toate partidele pentru a diminua alocația copiilor. La Senat s-a depus o propunere legislativă despre bani, școală și un paradox constituțional vechi de un deceniu. Curtea Constituțională a hotărât în 2016 că alocația de stat nu poate fi condiționată de prezența la cursuri.

Propunerea depusă acum reprezintă un artificiu prin care absența de la școală este pedepsită prin reducerea alocației, iar prezența este premiată printr-un stimulent financiar nou, bursa de prezență. Asta după ce bursele de merit și sociale au fost sugrumate.

Inginerie legislativă sau soluție pragmatică pentru abandon școlar? România are 3,59 milioane de copii beneficiari de alocație și un sistem de educație în care unul din șase elevi nu termină școala. Miza nu este mică.

Ce propune concret legea. Mai puțin și condiționat

Printr-o sintagmă, legea se poate concretiza astfel: și pedepsiți și cu banii luați. E șantaj ca la carte.

Conform propunerii, de la septembrie 2027 alocația de stat scade de la 292 de lei la 100 de lei lunar pentru copiii între 3 și 18 ani. Preșcolarii și elevii care frecventează cursurile fără absențe nemotivate și cu nota maximă la purtare primesc în plus o bursă de prezență de 250 de lei. Aceasta ar fi acordată inclusiv în perioadele de vacanță școlară. Rezultatul practic e straniu. Un copil prezent la școală ajunge să primească 350 de lei lunar, cu 58 de lei mai mult decât în prezent, în timp ce unul absent primește doar 100 de lei, o treime din actuala alocație.

Parlamentarii nu s-au obosit să prevadă situațiile speciale în care unii copii absentează.

Copiii cu handicap până la 18 ani își păstrează alocația de 719 de lei, indiferent de prezența la cursuri. Atât alocația, cât și bursa se vor majora anual cu rata inflației și nu vor fi reduse dacă inflația scade.

Artificiul constituțional. Cum eviți o decizie CCR fără s-o încalci

Începând din 1993, primirea alocației fusese condiționată de participarea la învățământul obligatoriu. CCR a desființat această condiție în 2016 prin Decizia nr.227, stabilind că alocația reprezintă o formă de ocrotire specială ce trebuie acordată tuturor copiilor. În urma deciziei, condiția frecventării cursurilor a fost eliminată prin OUG nr.44/2006.

Propunerea actuală nu reintroduce explicit condiția, ci o ocolește. Se reduce alocația universală și se creează paralel un beneficiu nou, disponibil doar celor școlariați. Pe hârtie, toți copiii primesc alocație. În realitate, suma este de 3,5 ori mai mică pentru cei care nu merg la școală.

Abandonul școlar, numărul care justifică totul

Argumentul de forță al inițiatorilor este brutal de simplu. România are cea mai gravă criză de abandon școlar din Uniunea Europeană, cu o rată de 16,6% de părăsire timpurie a școlii în 2023. Diferența dintre rural și urban este abisală. 26,3% e rata de abandon în zonele rurale față de 5% în marile orașe. Un studiu UNICEF citat de parlamentari arată că riscul de abandon crește în corelație cu apartenența etnică, mediul rural, numărul mare de copii din familie, veniturile scăzute și nivelul de educație al părinților.

Inițiatorii spun că scopul măsurii este trecerea de la un mecanism exclusiv pasiv de sprijin financiar la unul care încurajează activ implicarea în educație, fără a elimina caracterul de protecție socială al alocației. Critica implicită a sistemului actual este meschină. Banii ajung în familii indiferent dacă copilul calcă sau nu pragul școlii.

Nu se întreabă nimeni de ce pentru unii copii, școala e nefrecventabilă, de ce săptămânile de vacanță, verzi, altfel sunt tot mai dese. Nici de ce învățământul a devenit mai mult o instituție unde stau copiii cât timp sunt părinții la muncă. De diferența între a merge la școală și a munci în gospodărie, alături de părinți, pentru a avea ce mânca, nu ne așteptam să fie menționată. Parlamentarii merg în teren doar electoral, nu ca să ia pulsul vieții reale. Între timp, exact copiii cei mai afectați de clasa politică și sistemul social generat, au primit cel mai urât cadou de 1 iunie.

Sursa: Știri pe surse