Europa își mută rezervele de aur din America de Nord. De ce băncile centrale își schimbă strategia

Unele bănci centrale europene își regândesc locul în care își păstrează rezervele de aur. Olanda a mutat 86 de tone din Statele Unite și Canada la Londra, într-o operațiune desfășurată între martie și august 2026. Decizia are legătură cu modul în care banca centrală olandeză vrea să fie pregătită pentru eventuale situații de criză. Aurul aflat la Londra poate fi tranzacționat mai rapid pe piețele internaționale, scrie BBC.

Olanda a transferat 86 de tone la Londra

Banca centrală a Olandei, DNB, avea aproape 313 tone de aur depozitate în Statele Unite și Canada. O parte importantă a acestei cantități a fost relocată în ultimele luni. După operațiune, o proporție mai mare din rezerva olandeză se află la Banca Angliei. Londra este unul dintre principalele centre mondiale pentru tranzacțiile cu aur fizic. Motivul este practic. Aurul păstrat acolo poate fi vândut sau folosit mai rapid atunci când apare o nevoie urgentă.

„Ne așteptăm să nu fie nevoie niciodată să folosim aurul, dar trebuie să ne consolidăm reziliența și gradul de pregătire”, a declarat Olaf Sleijpen, președintele DNB. Olanda deține în total 612,4 tone de aur. La sfârșitul anului 2025, rezerva avea o valoare de aproximativ 72,2 miliarde de euro.

O parte din aur a fost cumpărată din nou la Londra

Relocarea nu a însemnat că toate cele 86 de tone au fost încărcate și transportate fizic din America de Nord spre Europa. Aproximativ 59 de tone au fost vândute la New York. O cantitate echivalentă a fost cumpărată ulterior la Londra.

În paralel, peste 27 de tone au fost mutate fizic din Statele Unite și Canada la Zeist, unde DNB își păstrează o parte din rezervă. O cantitate similară a plecat apoi de la Zeist către Londra. Prin combinarea celor două metode, banca centrală a evitat operațiuni inutile de topire și transport. În același timp, și-a ajustat distribuția geografică a rezervelor.

De ce contează locul în care este păstrat aurul

Aurul are un rol diferit față de activele financiare obișnuite. Băncile centrale îl păstrează ca rezervă care poate fi folosită în perioade de instabilitate. În cazul DNB, problema nu este doar siguranța depozitării. Contează și cât de repede poate fi transformat aurul în lichidități.

Londra oferă un avantaj important din acest punct de vedere. Piața locală are infrastructura necesară pentru tranzacționarea unor cantități mari de aur, iar Banca Angliei este unul dintre principalii custodi ai metalului prețios.

Franța și Germania au făcut deja mutări similare

Olanda nu este prima țară europeană care își ajustează distribuția rezervelor. Franța a repatriat în acest an o parte din aurul aflat în Statele Unite. Germania a făcut o operațiune mult mai amplă în trecut. Până în 2016, Bundesbank transferase peste 216 tone de aur, dintre care 111 tone proveneau din New York și 105 tone din Paris.

În timpul Războiului Rece, mai multe bănci centrale europene își trimiseseră aurul la New York. Alegerea avea atunci o logică strategică, deoarece Statele Unite erau considerate un loc sigur pentru păstrarea rezervelor.

Astăzi, calculele sunt diferite. Războaiele, tensiunile comerciale, inflația și dobânzile influențează deciziile privind administrarea rezervelor. Joseph Cavatoni, specialist în piața aurului, a explicat că tensiunile geopolitice contribuie la aceste schimbări, dar nu reprezintă singurul motiv. Accesul rapid la piață și modul în care sunt administrate rezervele au, de asemenea, un rol important.

„Nu am senzația că se apropie un dezastru”, a spus acesta, subliniind că astfel de decizii țin și de gestionarea prudentă a rezervelor.

Băncile centrale cumpără tot mai mult aur

În ultimii ani, aurul a câștigat din nou importanță în bilanțurile băncilor centrale. Acestea au cumpărat, în medie, aproximativ 1.000 de tone pe an în ultimii patru ani. În deceniul anterior, media era de circa 500 de tone anual.

Tendința s-a accentuat după criza financiară globală. Aurul este văzut ca un activ care nu depinde direct de situația financiară a unei alte țări și poate contribui la diversificarea rezervelor. Păstrarea unor cantități mai mari în propriul spațiu economic are însă și costuri. Securitatea, asigurarea și verificarea periodică a metalului presupun cheltuieli importante.

Prețul aurului a urcat la niveluri record

Interesul băncilor centrale apare într-o perioadă în care aurul a devenit unul dintre cele mai urmărite active de pe piețele financiare. Prețul a trecut de 5.000 de dolari pentru o uncie în ianuarie. Ulterior a coborât, dar a rămas la niveluri istorice ridicate.

Cererea pentru aur crește de obicei în perioade marcate de războaie, tensiuni comerciale sau incertitudine financiară. Inflația și evoluția dobânzilor influențează, la rândul lor, atractivitatea metalului. Goldman Sachs estima un preț de 4.900 de dolari pentru o uncie până la sfârșitul lui 2026.

Achizițiile făcute de băncile centrale reprezintă unul dintre factorii care susțin piața. Cererea oficială a devenit mult mai importantă decât în urmă cu un deceniu.

Londra rămâne centrul preferat pentru depozitare

Există și un motiv foarte concret pentru alegerea Londrei: lichiditatea. Banca Angliei păstrează aproximativ 400.000 de lingouri de aur, cu o valoare de peste 200 de miliarde de lire sterline. Orașul găzduiește una dintre cele mai importante piețe mondiale pentru aurul fizic.

Consiliul Mondial al Aurului consideră Londra cea mai populară destinație pentru depozitarea rezervelor de aur ale băncilor centrale.