Universitățile britanice, între recorduri de admitere și o criză ascunsă. Ce arată datele din 2026

Universitățile britanice par, la prima vedere, o poveste de succes fără cusur, potrivit unui editorial publicat de The Independent, cu ocazia zilei rezultatelor la examenele A-level din 2026. Numărul total de studenți din Marea Britanie înscriși la facultate a atins un nou record, de aproape 446.690 de persoane. Editorialul avertizează, totuși, că această imagine strălucitoare maschează o criză mai profundă, legată atât de tinerii care abandonează educația, cât și de finanțarea tot mai fragilă a instituțiilor de învățământ superior.

Recordul de admitere, umbrit de tinerii dispăruți din sistem

Universitățile britanice raportează, prin sistemul de admitere UCAS, cifre impresionante pentru 2026. 262.820 de tineri au găsit imediat loc la facultate. E un record istoric, cu 3% mai mult decât anul precedent. Numărul total de înscriși, incluzând toate categoriile de vârstă, a ajuns la aproximativ 446.690, tot un record, fără a lua în calcul Scoția.

Editorialul recunoaște, deschis, că aceste cifre reprezintă un motiv legitim de sărbătoare, atât pentru țară, cât și pentru tinerii care își încep noua etapă a vieții adulte. Există, însă, o poveste mult mai gravă, care contrabalansează acest optimism.

Ministerul Educației britanic estimează că 58.000 de tineri de 18 ani nu au primit niciun rezultat la examene, bun sau rău. Asta pentru simplul motiv că abandonaseră deja complet sistemul de educație și formare profesională. Acești tineri urmează să fie clasificați sub termenul, deloc plăcut, de „NEET”. Sunt cei care nu se află nici în educație, nici în muncă, nici în formare profesională. Ei se alătură unui grup deja existent de aproape un milion de tineri, cu vârste între 18 și 24 de ani, inactivi atât economic, cât și educațional. E o risipă uriașă de potențial uman, subliniază publicația.

O rază de speranță, parteneriatul cu formarea tehnică

Editorialul identifică, totuși, semne mai optimiste pentru viitorul pe termen lung al studenților din Marea Britanie. Tot mai mulți tineri care, altfel, ar fi rămas fără nicio calificare, aleg acum, activ, calea uceniciilor și a formării tehnice. Nu e o opțiune de rezervă, ci ca alegere de care sunt mândri. Astfel, evită acumularea datoriilor studențești și poate duce spre cariere profesionale bine plătite.

„Paritatea de prestigiu” dintre educația academică și cea tehnică, dorită de guverne succesive, pare să prindă, treptat, contur real. Editorialul insistă, totuși, asupra necesității unui echilibru mai bun în întregul sistem. Asta presupune mai puțini absolvenți care ajung șomeri sau se transformă în „NEET” la o vârstă mai târzie. La fel, mai puțini care se trezesc lucrând în posturi mult mai puțin solicitante intelectual decât traiectoria tradițională de absolvent. Se întâmplă adesea pe fondul unor datorii permanente, greu de gestionat psihologic.

Ținând cont și de costurile de cazare, se concluzionează că înțelegerea reală pe care societatea o oferă tinerilor rămâne mult mai puțin roz decât imaginea prezentată de UCAS.

Criza financiară ascunsă: universitățile, dependente de studenții străini

A treia dimensiune a acestei povești, strâns legată de celelalte două, ține de situația financiară dificilă a universităților britanice însele. Deși numărul de studenți este ridicat în anumite privințe, instituțiile concurează intens pentru cei mai buni candidați. Totuși, fluxul de studenți străini, extrem de profitabil pentru bugetele universitare — încetinește vizibil.

Taxele mari plătite de studenții internaționali subvenționează, în mod esențial, atât costurile studenților britanici, cât și programele de cercetare ale universităților. Obsesia politică pentru reducerea cifrelor de imigrație a avut, însă, o consecință nedorită, poate neintenționată, dar cu siguranță costisitoare. A dus la scăderea veniturilor universitare. De aici și competiția tot mai acerbă dintre marile instituții pentru recrutarea de studenți britanici, menită să compenseze deficitul de studenți străini.

Acest efect se propagă și mai puternic asupra instituțiilor situate mai jos în ierarhia universitară. Mai ales fostele politehnici sunt în această situație. Instituțiile se bazau anterior pe sistemul de admitere prin clearing UCAS pentru a-și umple laboratoarele și sălile de curs. Multe dintre aceste instituții s-au împrumutat masiv pentru a-și finanța extinderea, în special în școlile de afaceri și IT. Acestea au fostgândite să atragă studenți chinezi și indieni, dar au rămas acum cu datoriile respective. Ele sunt fără șanse reale de a recruta numărul necesar de studenți, din cauza restricțiilor privind vizele.

Soluția propusă e separarea datelor despre studenți de statistica migrației

Publicația consideră situația actuală „o mizerie”, dar nu una fără soluție. De aproape două decenii, se discută despre necesitatea excluderii fluxurilor de studenți. Acestea pot distorsiona semnificativ datele privind migrația, din statisticile principale de imigrație, pentru a fi înregistrate separat.

În ciuda unor cazuri de abuz al sistemului și a unui anumit grad de fraudă, marea majoritate a studenților internaționali se întorc, mai devreme sau mai târziu, în țările de origine. Așadar, nu rămân permanent pe beneficii sociale în Marea Britanie, argumentează editorialul. Dacă universitățile britanice ar putea fi repuse pe o bază financiară solidă printr-un pas atât de simplu, ar fi clar preferabil unui șir inutil de colapsuri instituționale.

În perioade de creștere economică lentă și venituri fiscale reduse, sectorul învățământului superior a rămas, de multă vreme, o poveste britanică de mare succes. Dar este și un important generator de venituri din export. Editorialul concluzionează ferm. Țara nu își permite să diminueze unul dintre puținele sale avantaje comparative reale, doar pentru a ajusta cifrele privind migrația. În termeni de examen, ar fi, categoric, un eșec.