Un munte vechi de 2 miliarde de ani are 14 kilometri lungime și se ridică aproape 3 kilometri spre cer. Aici trăiește și un carnivor acoperit de peri

În nordul Americii de Sud există munți care par desprinse dintr-o altă lume. Au pereți aproape verticali și vârfuri perfect plate, ridicându-se din pădurea tropicală până la sute sau chiar mii de metri deasupra acesteia. Sunt cunoscuți sub numele de tepui, iar unii dintre ei sunt printre cele mai vechi formațiuni stâncoase de pe Pământ.

Adesea, norii se strâng în jurul acestor platouri uriașe. De la distanță, munții par suspendați deasupra junglei, ca niște insule de piatră plutind într-o mare verde. Rocile din care sunt formați au o vârstă impresionantă. Geologii estimează că gresia acestor munți s-a format în urmă cu aproximativ 1,7 până la 2 miliarde de ani.

Există zeci de astfel de formațiuni în America de Sud. Dintre ele, unul se remarcă prin dimensiuni și prin ecosistemul izolat de pe platoul său: muntele Roraima.

Roraima, gigantul de la granița a trei țări

Muntele Roraima se află la granița dintre Brazilia, Venezuela și Guyana. Este cel mai înalt dintre tepuii din regiune. La marginea sa sudică, muntele se întinde pe aproximativ 14 kilometri și are o lățime de aproape 5 kilometri. Cel mai înalt punct ajunge la 2.810 metri.

Dimensiunile sale sunt impresionante, dar forma îl face și mai spectaculos. Pereții sunt aproape verticali, iar platoul superior pare desprins complet de pădurea aflată la poale.

Pentru populația indigenă Pemon, care trăiește în această parte a Americii de Sud, astfel de formațiuni au o semnificație aparte. Cuvântul „tepui” înseamnă „casa zeilor” în limba Pemon. Iar Roraima este, într-adevăr, o lume aproape separată de cea de la poalele sale, notează Discover Wildlife.

Un ecosistem izolat de milioane de ani

Pereții abrupți ai tepuilor au făcut ca platourile lor să rămână izolate. În cazul unor astfel de formațiuni foarte vechi, izolarea a avut consecințe importante asupra vieții. Pe vârfuri s-au format ecosisteme distincte. Unele dintre speciile care trăiesc acolo nu se găsesc în alte zone ale planetei. Printre locuitorii acestor platouri se numără broaște, șoareci și insecte. Aici cresc și numeroase plante, inclusiv specii carnivore.

Vârsta rocilor și izolarea geografică au creat condiții neobișnuite pentru evoluție. De-a lungul timpului, unele organisme au ajuns să fie endemice, adică întâlnite în mod natural doar într-o anumită zonă. Roraima este astfel mai mult decât un munte spectaculos. Platoul său funcționează ca un ecosistem izolat, în care plantele și animalele au evoluat în condiții diferite de cele din pădurea tropicală de la poalele muntelui.

Planta care își transformă prada în hrană

Una dintre cele mai interesante specii de pe Roraima este Drosera kaieteurensis, o plantă carnivoră din grupul rouă-cerului. Planta este acoperită cu peri foarte fini și cu o substanță groasă și lipicioasă. Aspectul său poate părea delicat, însă aceste structuri sunt folosite pentru capturarea insectelor.

Culoarea roșie intensă a plantei contribuie la atragerea prăzii. Frunzele sale sunt acoperite și cu o substanță dulce, care poate face planta mai atractivă pentru insecte.

Când o insectă ajunge pe frunză, substanța lipicioasă o împiedică să mai scape. Planta începe apoi să își dizolve victima.Țesuturile insectei sunt descompuse, iar substanțele nutritive sunt absorbite de plantă.

Este o strategie de supraviețuire adaptată unui mediu în care resursele disponibile pot fi limitate. În loc să depindă exclusiv de nutrienții din sol, Drosera kaieteurensis îi obține și din organismele pe care le capturează.

Un peisaj vechi cât o parte din istoria Pământului

Roraima concentrează într-un singur loc două povești care se întind pe perioade uriașe de timp. Pe de o parte se află roca, formată în urmă cu până la 2 miliarde de ani. Pe de altă parte este viața care s-a adaptat, generație după generație, la izolarea acestui platou.

Deasupra pădurii tropicale se ridică un munte cu pereți abrupți și un vârf plat. Norii îl înconjoară frecvent, iar suprafața sa adăpostește plante și animale care nu se întâlnesc în mod obișnuit în alte ecosisteme.

Roraima arată astfel ca un fragment al unei lumi separate. Iar printre stâncile sale, o plantă de dimensiuni mici folosește o strategie surprinzătoare pentru a supraviețui: atrage insecte, le prinde și le transformă în sursă de nutrienți.