La doar un an și jumătate de la revenirea la Casa Albă, Donald Trump traversează una dintre cele mai dificile perioade ale celui de-al doilea mandat. Sondajele îi indică un nivel de aprobare de doar 40%. Totodată, nemulțumirea alegătorilor se extinde de la economie și imigrație până la politica externă și gestionarea conflictului cu Iranul. În același timp, avantajul republicanilor în Senat, considerat până de curând solid, începe să se erodeze, potrivit The Washington Post, într-un editorial scris de Ramesh Ponnuru.
Imaginea unui președinte care părea capabil să impună orice decizie prin forța propriei voințe este înlocuită treptat de cea a unui lider constrâns de mecanismele instituționale ale democrației americane.
Seria de eșecuri se prelungește
Mai multe inițiative promovate de administrația Trump au fost blocate sau abandonate în ultimele luni.
Procesele intentate împotriva unor critici ai președintelui au fost respinse de instanțe. Iar ofensiva agresivă împotriva imigrației în marile orașe administrate de democrați a fost redusă în intensitate.
În Congres, Trump nu a reușit să impună modificările dorite în legislația electorală, iar parlamentarii l-au determinat să renunțe inclusiv la planul de acordare a unor fonduri federale pentru participanții la asaltul asupra Capitoliului din 6 ianuarie 2021.
Între timp, inflația continuă să crească, iar acordul privind Iranul este privit de numeroși analiști drept un eșec diplomatic, unii mergând până la a-l descrie ca pe o umilință pentru Statele Unite. Chiar și proiecte administrative minore, precum curățarea bazinului reflectorizant de la Memorialul Lincoln, s-au transformat în exemple de gestionare defectuoasă.
De la ofensivă totală la confruntarea cu realitatea
Contrastul față de începutul mandatului este evident.
În primul an, Donald Trump părea să domine scena politică. A redus dimensiunea administrației federale prin intermediul Serviciului DOGE, și-a văzut aproape toți membrii Cabinetului confirmați, a obținut concesii din partea unor universități prestigioase și a folosit tarifele vamale pentru a remodela relațiile comerciale internaționale.
Astăzi însă, dinamica este diferită.
Nu opoziția democrată este cea care îi provoacă cele mai mari dificultăți, ci propriile calcule politice. Trump pare să fi interpretat victoria electorală din 2024 ca pe un mandat pentru întreaga sa agendă politică, deși mulți alegători l-au susținut în principal din cauza nemulțumirii față de inflație.
Însă unele dintre deciziile adoptate ulterior – noile tarife comerciale, confruntarea cu Iranul și presiunile asupra Rezervei Federale pentru reducerea dobânzilor – au alimentat tocmai problema care a dominat campania electorală: creșterea costului vieții.
Constituția americană își arată forța
Scăderea popularității lui Trump evidențiază și limitele reale ale puterii prezidențiale în Statele Unite.
Un președinte poate influența Departamentul Justiției să inițieze anchete sau procese, însă nu poate obliga instanțele să valideze acuzații nefondate.
La fel, reducerea semnificativă a cheltuielilor federale, desființarea Departamentului Educației sau modificarea profundă a politicilor educaționale nu pot fi realizate fără votul Congresului.
Sistemul constituțional american continuă astfel să funcționeze ca un mecanism de echilibru între puteri, chiar și într-o perioadă în care autoritatea executivă este mai extinsă decât în trecut.
Pariul pierdut în Iran
Un alt exemplu este politica față de Iran.
Administrația Trump a mizat pe ideea că bombardamentele americane vor accelera prăbușirea regimului de la Teheran. Acest scenariu nu s-a materializat.
În lipsa unui sprijin politic și public pentru o escaladare militară, opțiunile Casei Albe s-au redus considerabil.
Autorul susține că solicitarea unei autorizări din partea Congresului înaintea operațiunii militare – așa cum prevede Constituția – ar fi clarificat dacă există sau nu susținerea necesară pentru un conflict de amploare și ar fi evitat actualul impas politic.
Unele reforme pot supraviețui
Nu toate inițiativele administrației sunt însă condamnate să dispară.
Instanțele federale par dispuse să confirme constituționalitatea măsurilor prin care administrația Trump încearcă să elimine politicile considerate discriminatorii față de albii și asiaticii americani.
Acest lucru reflectă influența de durată a judecătorilor numiți de Trump și de alți președinți republicani.
În schimb, reformele propuse pentru învățământul superior rămân mai fragile. Autorul consideră că acestea ar fi avut șanse mai mari de supraviețuire dacă ar fi fost adoptate prin lege și nu prin negocieri separate cu fiecare universitate.
Adevărata măsură a unei președinții
Istoria arată că cele mai importante reforme prezidențiale sunt cele pe care adversarii politici ajung, în timp, să le accepte. Așa s-a întâmplat cu New Deal-ul lui Franklin D. Roosevelt sau cu revoluția conservatoare promovată de Ronald Reagan.
În cazul lui Donald Trump, polarizarea politică face ca multe dintre realizările sale – inclusiv controlul mai strict al frontierei – să rămână vulnerabile și să poată fi ușor contestate de o viitoare administrație.
O lecție despre limitele puterii
Mandatul lui Donald Trump este departe de a se fi încheiat, iar actualele dificultăți nu exclud o eventuală revenire politică.
Totuși, evoluțiile din ultimele luni transmit un mesaj important despre funcționarea democrației americane. Chiar și un președinte care concentrează o putere considerabilă nu poate remodela statul exclusiv prin propria voință.
În cele din urmă, instanțele, Congresul și Constituția continuă să reprezinte cele mai solide limite în calea oricărei administrații care încearcă să guverneze dincolo de echilibrul instituțional.
Propunerea noastră
Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!