Cum prind viață tradițiile în designul contemporan? Anca Cernea: „E important să ai rădăcini puternice, dacă vrei să crești vertical”

Astfel, mi-am propus să explorez exact acest proces: cum sunt preluate simbolurile tradiționale, cum sunt înțelese și, mai ales, cum sunt transformate în obiecte și imagini relevante pentru publicul contemporan. 

Într-un interviu cu Anca Cernea, artist vizual și cofondatoare a unui brand construit în jurul acestei direcții, urmărim traseul de la inspirația personală la produsul final, de la memorie la design, dar și provocările concrete ale unui astfel de demers. 

Tradiția nu este muzeu, ci limbaj

Există un moment în care trecutul nu mai este doar trecut. Devine material viu, respiră în gesturi, în culori, în obiecte pe care le porți aproape de tine. În universul creat de Anca Cernea, tradiția nu este muzeu, ci limbaj. Un limbaj care se rescrie, fără să-și piardă sensul.

Povestea începe simplu, aproape tăcut: „Punctul de pornire a fost în copilărie, cu acul și ața în mână, când brodam șervete alături de bunica mea”, spune ea. Această imagine, aparent fragilă, conține deja tot: răbdare, repetiție, memorie transmisă fără explicații. Nu e o întâmplare că firul devine, mai târziu, simbol.

Ulterior, interesul capătă o formă structurată prin studiu și predare. „În urmă cu 10 ani, am predat Istoria costumului, iar cu această ocazie m-am documentat intens despre tradițiile din întreaga lume”, explică ea. Această etapă aduce o perspectivă comparativă și o deschidere către diversitate. „M-au fascinat limbajele estetice atât de diverse și simbolistica diverselor popoare”, adaugă Anca Cernea, subliniind faptul că tradiția nu este un fenomen izolat, ci unul universal.

Momentul decisiv apare însă în contactul direct cu o comunitate vie. Colaborarea la spectacolele de teatru realizate în grai maramureșean devine un punct de cotitură. „M-au purtat prin locuri care încă păstrează vii portul maramureșean și credințele nu doar prin muzee, ci prin sate, ateliere de olărit, prin casele și livezile oamenilor”, povestește ea. Experiența nu este doar una de documentare, ci una profund emoțională. „Publicul a fost electrizat, am simțit o solidaritate pe care nu o mai întâlnisem. M-am contaminat de acest entuziasm”, spune Anca Cernea. 

Procesul creativ

Un element central al procesului său creativ este relația cu oamenii. „Mă inspiră oamenii din jur. Sunt foarte permeabilă la nevoile, dorințele și preferințele lor”, afirmă ea. Inspirația nu vine doar din patrimoniu, ci din prezent, din experiențe cotidiene. „Mă emoționează poveștile lor de viață  iar apoi le transform în imagini”, explică Anca Cernea. Această transformare implică o filtrare sensibilă a realității, în care emoția devine materie vizuală.

Activitatea sa pedagogică influențează, de asemenea, estetica lucrărilor. „Fiind profesoară de actorie, sunt foarte apropiată de lumea copiilor și adolescenților”, spune ea. Această apropiere se reflectă în alegerea culorilor și în energia compozițiilor. „Cred că asta se simte, sunt vii, energice și optimiste”, adaugă Anca Cernea.

Atunci când lucrează cu simboluri tradiționale, procesul devine mai riguros. „Este o responsabilitate în plus”, subliniază ea. Înainte de etapa vizuală există o documentare amplă. „Desenatul propriu-zis este precedat de un proces de documentare cărți, muzee, discuții cu etnografi, antropologi”, explică Anca Cernea. Deși simbolurile sunt percepute intuitiv, ea caută o înțelegere profundă. „Caut să le înțeleg semnificația din cât mai multe surse, ca să îmbin simbolurile cu sens”, afirmă ea. Rezultatul urmărit nu este unul decorativ, ci coerent.

În contrast, în zona artei contemporane, libertatea este mai mare. „Procesul este mai liber și mai spontan”, spune ea, evidențiind dualitatea dintre disciplină și expresivitate.

Cine cumpără arta în România?

Publicul joacă un rol important în validarea acestui demers. „Am prioritizat piața din România pentru că am vrut să începem cu începutul”, explică Anca Cernea. Ea descrie un public educat și receptiv: „avem cumpărători exigenți, rasați, cultivați, entuziaști”. În același timp, experiențele internaționale confirmă universalitatea limbajului vizual. „Simbolurile sunt un limbaj universal, nu a existat nicio barieră”, spune ea, referindu-se la reacțiile primite în afara țării.

În ceea ce privește evoluția gustului publicului, perspectiva este echilibrată. „Dacă noi, designerii, găsim căi noi, oamenii rămân deschiși și curioși”, afirmă Anca Cernea. Chiar dacă trendurile fluctuează, esența rămâne constantă. „Simbolurile nu se demodează pentru că definesc valorile fundamentale ale oamenilor”, subliniază ea. Transformarea pasiunii într-un business aduce însă provocări reale. „Nu trăiesc doar din asta”, spune artista. Activitatea sa este diversificată, iar implicarea în brand presupune sacrificii. „Mă păcălesc că este un hobby și renunț la timpul meu liber”, explică Anca Cernea. Experiența teatrului independent îi oferă însă o anumită reziliență. „Nu mi-e frică să risc sau chiar să eșuez”, afirmă ea.

Din punct de vedere financiar, domeniul nu este lipsit de dificultăți. „Este un business costisitor”, menționează ea, făcând referire la materialele premium. Cu toate acestea, evoluția este pozitivă. „Suntem în continuă creștere”, spune Anca Cernea, adăugând că încrederea clienților este cea mai importantă resursă.

Terapie prin artă

Provocările nu au venit, în mod surprinzător, din zona produselor, ci din cea editorială. „Piața de carte nu este suficient de rentabilă”, explică ea despre proiectele amânate. În schimb, produsele existente au generat reacții puternice. „Am întâmpinat un entuziasm care mi-a depășit așteptările”, spune Anca Cernea.

În contextul actual, marcat de digitalizare, ea vede o revalorizare a meșteșugului. „În era AI, meșteșugurile par și mai valoroase”, afirmă ea, subliniind importanța amprentei umane. „Lucrul concret este terapeutic”, adaugă Anca Cernea.

Privind spre viitor, direcțiile sunt deja conturate, dar rămân deschise. „Sunt căi deschise pe care continuăm să facem pași”, spune ea despre colecții. Tradiția rămâne un reper constant, dar nu exclusiv. „Putem căuta noi forme de expresie, dar esența rămâne aceeași”, explică Anca Cernea.

Pentru cei aflați la început de drum, mesajul este unul despre autenticitate. „Să își găsească drumul propriu”, spune ea. Rezistența în timp depinde de această sinceritate. „Doar dacă se raportează onest, vor reuși să reziste”, afirmă Anca Cernea.

În final, perspectiva asupra tradiției este una profund ancorată în identitate. „E important să ai rădăcini puternice, să îți cunoști tradițiile”, spune ea. Nu ca o obligație, ci ca o condiție pentru echilibru și continuitate.

În această poveste, fiecare lucrare se construiește din întâlnirea dintre memorie și actualitate, dintre documentare și emoție, iar rezultatul nu este o reluare a trecutului, ci o rescriere a lui în forme noi. Arta reinterpretată devine astfel spațiul în care tradiția își continuă existența, adaptată prezentului și deschisă mai departe către viitor.