Strâmtoarea Ormuz, sub presiune diplomatică. Europa analizează taxe de navigație, în timp ce Trump amenință Iranul cu 1.000 de rachete

Strâmtoarea Ormuz rămâne una dintre cele mai sensibile artere maritime ale lumii. Propunerea unor taxe de navigație, inspirată de modelul folosit în Strâmtoarea Malacca, a reaprins un joc diplomatic complex, cu Iran, Oman, Statele Unite, Qatar și Marea Britanie pe post de actori principali. În fundal, retorica se înăsprește. Trump amenință cu rachete, noul lider suprem iranian promite răzbunare, iar pe apă continuă, în paralel, un du-te-vino tensionat de nave comerciale și forțe navale.

Europa propune taxe voluntare, nu obligatorii

Europa studiază propuneri care ar permite perceperea unor taxe de navigație în Strâmtoarea Ormuz. Condiția ar fi ca plățile să nu fie obligatorii și să beneficieze de susținerea Organizației Maritime Internaționale (IMO), agenția ONU care reglementează transportul naval.

Adjunctul premierului britanic, David Lammy, a declarat că impunerea unor taxe obligatorii ar fi „dezastruoasă”. Alți membri ai cabinetului britanic au recunoscut că plățile pentru servicii specifice de navigație sunt permise în multe căi navigabile naturale, inclusiv în Strâmtoarea Malacca și Canalul Mânecii.

O propunere pentru Strâmtoarea Ormuz, care adaptează principiile folosite în Strâmtoarea Malacca, a fost deja dezvoltată de Oman, în colaborare cu avocați britanici. Muscat a oferit să trimită experți juridici la Teheran, pentru a explica planul în detaliu.

Oman controlează cea mai mare parte a apelor navigabile din strâmtoare și se opune unei taxe obligatorii. Purtătorul de cuvânt al ministerului de externe al Qatarului, Majed al-Ansari, a avertizat asupra riscurilor unei alte abordări. „A oferi iranienilor suveranitate asupra strâmtorii, într-un mod care contravine dreptului maritim internațional, ar însemna practic să acceptăm să fim ostatici ai oricărui element radical care ar vrea să preia controlul strâmtorii, în orice moment.”

Trump amenință cu „1.000 de rachete”, pe fondul funeraliilor lui Khamenei

Tensiunile diplomatice legate de Strâmtoarea Ormuz se desfășoară pe fondul unei retorici tot mai dure între Washington și Iran. Donald Trump a reafirmat, vineri, pe rețelele sociale, că acordul interimar de încetare a focului este „încheiat”, dar că Statele Unite vor continua discuțiile menite să ducă la finalul permanent al războiului.

La câteva ore distanță, președintele american a formulat noi amenințări la adresa Iranului, pentru eventualitatea unei tentative de asasinat împotriva sa. „1.000 de rachete sunt blocate și încărcate, îndreptate spre Republica Islamică Iran”, a scris Trump, adăugând că armata americană va „decima și distruge complet toate zonele Iranului — Slavă lui Allah!”

Declarațiile au venit după funeraliile fostului lider suprem, ayatollahul Ali Khamenei, în timpul cărora s-au auzit apeluri la uciderea președintelui american. Noul lider suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei, fiul liderului decedat, a jurat că țara își va răzbuna tatăl: „Este voința națiunii noastre și trebuie, cu siguranță, să fie îndeplinită”, a declarat el, într-o comunicare scrisă.

Oman și Qatar, între diplomație și scepticism

Ministrul de externe al Iranului, Abbas Araghchi, urma să călătorească sâmbătă în Oman, pentru discuții axate exclusiv pe Strâmtoarea Ormuz și siguranța navigației, potrivit agenției oficiale iraniene IRNA, care l-a citat pe purtătorul de cuvânt al ministerului de externe, Esmaeil Baghaei. Vizita reprezintă, potrivit oficialului iranian, „o continuare a consultărilor începute cu Oman în ultimele una-două luni”.

Ministrul turc de externe, Hakan Fidan, s-a arătat optimist, declarând pentru postul public TRT că o soluție între Iran și Oman ar putea fi găsită chiar în acel weekend. Tensiunile nu au dispărut însă complet. Araghchi a acuzat, sâmbătă, Statele Unite de încălcarea memorandumului de înțelegere (MoU) semnat luna trecută, prin oprirea derogărilor care permiteau Iranului să-și vândă petrolul în dolari americani. E o măsură luată de Washington ca reacție la atacurile asupra navelor din strâmtoare.

Amploarea planului alternativ propus de Oman ar putea fi însă insuficientă pentru ambițiile unor factori din Teheran, în special ale Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC). „Există secțiuni ale IRGC care spun că SUA a lansat un atac ilegal împotriva lor în februarie, deci de ce ar trebui să se preocupe de dreptul internațional al mării? Alții vor să coopereze. Există o diviziune la Teheran”, a explicat un diplomat citat de The Guardian, sub protecția anonimatului.

Iran se află, de asemenea, sub presiunea statelor din regiune să-și clarifice propriile propuneri și dacă taxele avute în vedere ar fi, în realitate, obligatorii. Ambasada iraniană de la Londra a declarat că este interesată de propunerile elaborate independent de Energy Policy Research Group (Universitatea Cambridge), care argumentează că o taxă de serviciu transparentă, integrată într-o ordine regională incluzivă, ar stimula cooperarea tuturor părților.

Poziția oficială IMO: dreptul de tranzit e garantat, dar cooperarea voluntară rămâne posibilă

Vorbind la o reuniune a consiliului Organizației Maritime Internaționale, desfășurată joi la Londra, delegatul omanez Khamis bin Mohammed Al Shamakhi a fost tranșant. „Dreptul de tranzit prin strâmtorile folosite pentru navigația internațională este garantat de dreptul internațional și nu susține impunerea unor taxe de tranzit navelor care trec prin Strâmtoarea Ormuz.”

Oficialul a adăugat însă că Oman vede valoare în explorarea unor aranjamente voluntare „legate de servicii de sprijin pentru navigație, care ar putea îmbunătăți în continuare siguranța și securitatea maritimă, ar proteja mediul marin, ar reduce riscul de poluare și ar consolida pregătirea pentru situații de urgență maritimă, inclusiv coliziuni și incendii la bordul navelor și petrolierelor”.

În spatele acestor declarații stă experiența detaliată a Omanului în administrarea Strâmtorii Malacca, care leagă Oceanul Indian de cel Pacific. Un raport prezentat consiliului IMO despre mecanismul de cooperare pentru strâmtorile Malacca și Singapore arată că peste 120.000 de vase tranzitează anual aceste ape. Mecanismul „a evoluat într-o platformă structurată și incluzivă, prin care riscurile emergente, dezvoltările tehnologice și prioritățile de mediu din strâmtori pot fi abordate colectiv”, conform raportului — funcționarea sa fiind susținută de contribuții voluntare, în special din partea Japoniei.

La reuniunea de la Londra, o alianță formată din câteva state din Golf și state europene a cerut o rezoluție de condamnare a Iranului pentru încercarea de a controla Strâmtoarea Ormuz prin atacuri asupra navelor. Moțiunea nu a fost susținută nici de Rusia, nici de China: Moscova a considerat că textul confruntațional ignoră complet cauzele profunde ale crizei, iar Beijingul l-a descris drept unilateral, depășind mandatul IMO.

Escaladarea militară cu 150 de ținte lovite, baze americane atacate în Kuweit și Bahrain

Moțiunea de condamnare a venit după ce Statele Unite au lovit, în această săptămână, peste 150 de ținte, majoritatea în sudul Iranului, într-o încercare de a distruge capacitatea iraniană de a hărțui traficul naval cu drone, rachete și ambarcațiuni mici. Iran a răspuns lovind baze americane în Kuweit și Bahrain.

Potrivit unui diplomat citat de The Guardian, reluarea luptelor are două cauze: controlul disputat al strâmtorii în perioada redeschiderii sale, și problema, pe termen lung, a administrării căii navigabile — inclusiv întrebarea dacă modelul Malacca ar fi acceptabil pentru Iran.

Clauza 5 a memorandumului de înțelegere (MoU), foaia de parcurs a negocierilor de încetare a focului semnată de Washington și Teheran luna trecută, obliga Iranul să depună toate eforturile pentru trecerea în siguranță a navelor comerciale prin strâmtoare, fără taxă, pentru o perioadă de doar 60 de zile. Odată eliminate obstacolele tehnice și militare, traficul navelor comerciale urma să fie „restabilit” în termen de 30 de zile. Statele Unite au susținut că MoU nu însemna că navele pot trece prin strâmtoare doar cu permisiunea Iranului și doar pe rutele specificate de Teheran. Separat, memorandumul obliga Iranul să poarte discuții cu Oman pentru un plan pe termen lung privind strâmtoarea.

Înte încurajări și insistențe

Într-o declarație de joi, marina IRGC a susținut că și-a îndeplinit, de fapt, angajamentele din MoU, așa cum le-a interpretat. Secretarul general al IMO, Arsenio Dominguez, crezuse că obținuse acordul Iranului pentru ruta sudică, care ar fi permis evacuarea a mii de marinari blocați în strâmtoare — însă, dacă acordul a existat, Teheranul și-a retras aprobarea, forțând agenția ONU să-și suspende planul.

Statele Unite au continuat, totuși, să încurajeze navele comerciale să folosească ruta sudică. Comandamentul Central american (CENTCOM) susține că, din mai, forțele americane „au ajutat la facilitarea tranzitului cu succes a peste 800 de nave comerciale și 380 de milioane de barili de petrol brut prin acest coridor comercial internațional vital”. Marina IRGC a răspuns tranșant: „Reiterăm că străinii nu au niciun rol pe acest teritoriu sau în Strâmtoarea Ormuz.”

Diplomații analizează acum dacă Teheranul insistă ca toate navele să folosească ruta nordică, aproape de coasta iraniană, pentru a debloca aglomerația de vase acumulată, sau dacă cere, mai simplu, ca toate navele să solicite permisiunea țării și a Autorității Strâmtorii din Golful Persic pentru a folosi ruta sudică.